Sari la conținut

Turtă dulce

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Turtă dulce

Fursecuri de turtă dulce
Informații
Ingredient principalmiere sau melasă

Turta dulce este un produs de cofetărie ce poate lua formă de prăjitură sau de fursec. Ingredientele specifice sunt ghimbirul și zahărul pur, la care se adaugă adesea alte mirodenii precum scorțișoara, cuișoarele, nucșoara sau anasonul. În funcție de rețetă, poate conține ouă, unt sau agenți de afânare.[1]

Originile turtei dulci pot fi urmărite până în Antichitate, când grecii și romanii preparau turte îndulcite cu miere. Forma apropiată de cea actuală a apărut în Evul Mediu, în Europa, odată cu răspândirea mirodeniilor orientale aduse prin rutele comerciale. În secolele XIII–XIV, turta dulce a devenit populară în Germania, la Nuremberg deoarece acest oraș era centrul negoțului cu ghimbir. Turta dulce era preparată de o breaslă specială, Lebkuchler.[2][3]

Turta dulce și tradițiile de Crăciun

[modificare | modificare sursă]

Începând cu secolul al XVII-lea, turta dulce a devenit strâns legată de sărbătorile de iarnă și de Crăciun. Aroma mirodeniilor, considerate cândva ingrediente rare și prețioase, a transformat-o într-un desert festiv. În multe țări europene și nord-americane, turta dulce este folosită pentru: decorarea bradului de Crăciun, sub formă de figurine, realizarea căsuțelor din turtă dulce, tradiție răspândită mai ales în Germania și Scandinavia, cadouri și dulciuri pentru copii, adesea glazurate și colorate. Personajul „omulețului din turtă dulce” a devenit un simbol al Crăciunului în cultura populară, fiind prezent în povești, cântece și filme.[4][5]

  1. ^ „dexonline”. dexonline.ro. Accesat în . 
  2. ^ Bowler, Gerry (). Enciclopedia Crăciunului. p. 378. 
  3. ^ Urban (). „Cine a inventat turta dulce. Povestea desertului care a devenit simbol al Craciunului in intreaga lume”. Urban. Accesat în . 
  4. ^ Claudia, Grosu (). „Istoria turtei dulci: de ce a devenit prăjitura Crăciunului”. Accesat în . 
  5. ^ Dan, Gabriela (). „Turta dulce”. Arta Alba. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]