Tun antiaerian calibru 2x30 mm model 1980
| 2×30 mm A436 Model 1980 | |
.jpg)
Tunul antiaerian tractat A436 în poziție de tragere | |
| Tip | Tun antiaerian |
|---|---|
| Loc de origine |  România
|
| Istoric operațional | |
| În uz | 1980-prezent |
| Folosit de | România  Libia
|
| Istoric producție | |
| Proiectant | Institutul 111[1] |
| Variante | A-436M |
| Date generale (A-436) | |
| Greutate | 3460 kg |
| Lungime | 6400 mm |
| Lățime | 2100 mm |
| Înălțime | 2200 mm (marș) 1800 mm (poziție de tragere) |
| Echipaj | 5 militari |
| Proiectil | proiectil exploziv, exploziv brizant-incendiar, exploziv-trasor |
| Calibru | 30 mm |
| Număr țevi | 2×30 mm |
| Afet | două trenuri ruloare |
| Câmp de tragere vertical |
-5° +85° |
| Câmp de tragere orizontal |
360° |
| Cadență de tragere | 2x100/250/500 lovituri pe minut (selectivă; automată sau foc cu foc) |
| Viteză inițială | 1050 m/s |
| Bătaie eficace | minim 50 m |
| Bătaie maximă | 3500 m (ținte aeriene) 2000 m (ținte terestre neprotejate) 1000 de metri (ținte blindate ușor) |
| Încărcător | 30 de lovituri |
| Sistem de ochire | corector mecanic |
Modifică text  |
|
Tunul antiaerian A-436 calibrul 2×30 mm Model 1980 este o piesă de artilerie de calibru mic, cu două țevi, tractată, destinată apărării antiaeriene contra țintelor care zboară la altitudine joasă, cu viteză mică. Tunurile Model 1980 sunt în dotarea unor batalioane de apărare antiaeriană din cadrul Forțelor Terestre Române.
Descriere
[modificare | modificare sursă].jpg)
A436 este dotat cu două tunuri automate de calibrul 30 mm care funcționează pe principiul împrumutului de gaze. Cadența maximă posibilă (teoretică) este de 600 de lovituri pe minut, însă sistemul de conducere a focului are următoarele setări prestabilite: foc cu foc, 100, 250 sau 500 de lovituri pe minut pentru fiecare țeavă. Tunurile sunt alimentate din încărcătoare a câte 30 de proiectile. Acestea sunt prinse între ele cu benzi din zale. Instalația electrică de dare a focului este alimentată cu ajutorul unei baterii 12V-45Ah. Tunul Model 1980 poate fi folosit împotriva țintelor aeriene care zboară cu viteza maximă de 350 metri pe secundă, aflate la o altitudine de minim 50 de metri și maxim 3500 de metri. A436 poate fi folosit și împotriva țintelor fără blindaj aflate la o distanță de până la 2 kilometri și împotriva țintelor blindate aflate la o distanță de până la un kilometru.[2] Proiectilul incendiar-trasor BZR-83R, fabricat de Uzina Mecanică Plopeni (subsidiară ROMARM), poate perfora minim 20 de milimetri de blindaj aflat la 90° la distanța de 1000 de metri.
Sistemul antiaerian este tractat cu ajutorul camionului DAC 665T (6×6) cu trei punți. Acesta transportă și echipajul, format din cinci soldați, precum și muniția. Durata punerii în baterie este de aproximativ trei minute. Cele două trenuri ruloare, comandate hidraulic, sunt coborâte, iar tunul este stabilizat în patru puncte de sprijin (față/spate și două brațe laterale). Tunul antiaerian Model 1980 putea fi dotat opțional cu un sistem de conducere a focului ACT-30. Acesta era montat pe partea stângă a tunului și consta într-un radar cu bătaia maximă de 15 kilometri care determina parametrii de mișcare ai țintei, calcula soluția balistică și orienta automat tunul în plan vertical. Procesul dura 2 secunde. După 1990, tunurile A436 au fost modernizate la varianta A436M. Îmbunătățirile au vizat cadența, precizia și fiabilitatea.[3] Tunurile A436 sunt compatibile cu sistemul de apărare antiaeriană „Viforul”.
Variante
[modificare | modificare sursă]- A-436 - modelul original.
- A-436M - varianta modernizată după anii 1990.
Utilizatori
[modificare | modificare sursă]Tunul antiaerian Model 1980 a fost exportat în Libia și urma să fie exportat și în Mauritania în anul 1990.[4] Livrarea în Mauritania a tunului după anul 1990 este improbabilă.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Situl breveteonline.ro[nefuncțională]
- ^ „Situl russianammo.org”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Gabriel I. Năstase, Mihai Micador Nicolae, Provocări ale Mileniului III - Elemente ale reformei armatei române și ale reconversiei industriei de apărare., Editura Ion Basgan, București, 2006, ISBN 973-8941-04-0, pp. 226 și 234
- ^ „Jurnalul.ro: Generalul Stănculescu a tranzacționat armament contra pește oceanic din Mauritania”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]
- en Foss, Christopher F. (). Jane's Land-Based Air Defence 2011-2012. Janes Information Group. ISBN 978-0710629500. Parametru necunoscut
|coautori=ignorat (posibil,|author=?) (ajutor)
| |||||||||||||||||||||||||||||