APR Aurora

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
APR Aurora

APR Aurora în timpul unei demonstrații în anul 1999

Tip Aruncător de proiectile reactive
Loc de origine  România
Istoric producție
An proiectare anii 1980
Producător Aerostar SA Bacău
Bucăți construite prototip
Date generale
Lungime 4,83 m
Lățime 1,775 m
Înălțime 1,85 m
Echipaj 2

Proiectil rachete nedirijate M21-OF-S
Calibru 122 mm
Număr țevi 12 (2×6)
Câmp de tragere
vertical
0 +55°
Câmp de tragere
orizontal
90° stânga și 110° dreapta
Cadență de tragere Salvă la 0,5, 0,7 sau 1 secundă
Bătaie eficace minim 1,5 km
Bătaie maximă 13 km
Sistem de ochire SCF ADFM-01 cu sistem de ochire AO AG-9M

Blindaj plăci metalice pentru cabină
Motor Peugeot XD3TP-158, injecție indirectă turbo diesel
95,1 CP
Suspensie 4×4
Gardă la sol 0,196 m
Autonomie 1000 km
Viteză maximă 80 km/h (șosea)
25 km/h (teren frământat)

APR Aurora a fost un prototip al unui aruncător de proiectile reactive proiectat, fabricat și oferit spre vânzare de către Aerostar SA Bacău. Sistemul consta într-un lansator de rachete calibrul 122 mm cu 12 țevi de ghidare dispuse pe două rânduri, montat pe șasiul unui autoturism de teren ARO 4×4. Aerostar nu a reușit să obțină nici un contract de vânzare pentru APR Aurora până în prezent.[1]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Sistemul a fost proiectat în anii 1980, prototipul fiind dezvăluit publicului pentru prima dată în timpul Expoziției Internaționale de Armament de la Bagdad din aprilie 1989. Lansatorul este amplasat în partea din spate a vehiculului, fiind alcătuit din 12 țevi de ghidare dispuse pe două rânduri. Muniția constă în rachete M21-OF-S de calibrul 122 mm cu o lungime de 1,97 metri. APR Aurora are o bătaie maximă de doar 13 kilometri, din cauza tuburilor de ghidare scurte (aproximativ 2 metri). Muniția este fabricată de către SC Tohan SA. Containerul cu țevile de dirijare poate fi demontat rapid pentru a fi reîncărcat. Rachetele pot fi lansate succesiv în aproximativ 6-12 secunde. Un stabilizator hidraulic este folosit în partea din spate a vehiculului pentru a asigura platforma stabilă necesară lansării.

Sistemul de conducere a focului montat în cabină este similar cu cel montat pe aruncătorul APRA 40, fiind de tipul ADFM-01. Rachetele pot fi lansate și de la distanță, prin intermediul unui cablu de legătură lung de 100 de metri. Sistemul de ochire de tip AO-AG 9M, similar și el modelului APRA 40, este localizat în partea stângă a lansatorului. În cabină se află și echipamentul radio cu raza de acțiune maximă de 10-12 kilometri.

Tot în cadrul expoziției de la Bagdad din 1989 a fost prezentat și prototipul unui lansator cu 18 țevi dispuse pe trei rânduri tractat de către un autoturism ARO. Acesta era montat pe un trailer cu două punți, având un sistem de frânare pentru a împiedica deplasarea sistemului în timpul tragerilor.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stroea, Adrian, col. conf. univ. dr., Băjenaru, Gheorghe, lt. col, Artileria română în date și imagini, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2010, ISBN 978-606-524-080-3