Traian Udriski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Traian Udriski
Date personale
Născut23 februarie 1906
Căsătorit cuIrina Burnaia
CopiiRadu
Naționalitateromână
Cetățenie România
adjutant regal
În funcție
1944 - 1948
Activitate
Ani de serviciu19371947
Gradulcomandor
Ocupații ulterioarepilot de linie civil

Traian Udriski (23 februarie 1906, Focșani[1] – ?[2]) a fost un comandor, pilot din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ofițer al Marinei, apoi al Aviației Regale Române, care a lucrat ca instructor de zbor. El a fost pilotul Casei Regale (mai întâi neoficial, apoi statutul său a fost oficializat).

Activitate[modificare | modificare sursă]

La începutul carierei, Traian Udriski a lucrat pe hidroavioanele Marinei, staționate în zona Techirghiol.

În 1940, fiind căsătorit cu o evreică, i s-a cerut să divorțeze, dar el a refuzat și și-a dat demisia din armată, trecând în aviația civilă, inițial ca pilot, apoi ca director de exploatare la LARES. În calitate de pilot a transportat pe front în mai multe rânduri pe Ion Antonescu, Constantin Pantazi și Gheorghe Jienescu.[3]

Începând cu anul 1942, Udriski a fost cel care l-a inițiat în arta pilotajului pe regele Mihai,[4] devenit în timpul exilului său pilot profesionist (în septembrie 1943, regele a obținut în România un brevet militar, apoi în exil, după absolvirea altor cursuri în SUA, licența americană de pilot civil și pilot de încercare).

După 23 august 1944 Traian Udriski a fost reintegrat în armată cu gradul de locotenent comandor[5] și a fost numit la 20 noiembrie 1944 în funcția de adjutant regal în cadrul Casei Militare Regale.[6] În 1945 o întâlnește pe avocata Irina Cioc (Irina Burnaia), ea însăși aviatoare, care-i va deveni soție. În 1946 se naște fiul lor, Radu.[7][8] Tot după 23 august 1944 regele Mihai a cumpărat de la englezii aflați în România, din bani personali, un mic avion Klemm Kl 35, care a primit înmatricularea YR-MIH.[9] De fabricație germano-cehoslovacă, era un avion pe care Traian Udriski l-a evaluat ca fiind de bună calitate, dar foarte ieftin – surplus de război al armatei americane. Cu acest avion regele Mihai a acumulat numeroase ore de zbor împreună cu Traian Udriski.

În noiembrie 1947, cu ocazia nunții principesei Elisabeta a Marii Britanii (mai târziu regină), deplasarea la ceremonii a familiei regale române s-a făcut cu avionul Beechcraft C18S (en) al regelui, înmatriculat YR-MIT[9][10][11] cu plecare de pe Aeroportul Băneasa – după uzanțe, în prezența majorității miniștrilor guvernului Petru Groza). Pe durata zborului, la manșă s-au aflat, alternativ, regele Mihai și comandorul Udriski, aterizarea efectuată la Londra de tânărul rege fiind prezentată de jurnalele de știri britanice.

La plecare, survenită în 3 ianuarie 1948, în ciuda promisiunilor făcute de guvernul Petru Groza, regelui Mihai nu i s-a permis să ia cu sine avioanele care-i aparțineau.

Tot în 3 ianuarie 1948, comandorul Udriski a ales să părăsească țara, ocupată militar de sovietici și transformată într-o dictatură de comuniștii români. Pe o vreme deosebit de nefavorabilă, sub pretextul că trebuie să mute avionul regelui dintr-un hangar în altul, Traian Udriski a scos avionul Beechcraft C18S pe pistă, unde îl așteptau soția și câțiva tehnicieni de zbor. Pasagerii au fost îmbarcați rapid și Udriski a decolat.[9] El a zburat direct la München și apoi la Geneva, unde avionul a fost prezentat regelui (care locuia în Elveția). În 1950 acest avion a fost vândut (fiind reînmatriculat HB-GAA[9]), din cauza dificultăților financiare foarte grave – la limita supraviețuirii – cu care se confrunta familia regală.

După emigrare Traian Udriski a lucrat ca pilot de linie la companii de zbor private din Orientul Apropiat (în Siria,[12] apoi doi ani la Teheran[13] și apoi la Beirut[14]). În ultima perioadă a vieții sale a locuit în Cipru.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Turturică, p. 147, citând arhiva CNSAS, Fond I, Dosar nr. 236363, vol. 1, f. 2
  2. ^ a b Din Interviu cu Traian Udriski, 15.04.1997 reiese că la 15 aprilie 1997 încă trăia, în Cipru
  3. ^ Turturică, p. 148, citând pe Andrei Săvulescu, Regele Mihai. Automobilist. Mecanic. Pilot profesionist., București, Ed. Humanitas,1996, ISBN, pp. 98–100
  4. ^ Turturică, p. 148
  5. ^ Turturică, pp.148–149, citând arhiva CNSAS, Fond I, Dosar nr. 236363, vol. 1, f. 2
  6. ^ Decretul regal nr. 2.239 din 21 noiembrie 1944 privind Compunerea Casei Militare a M. S. Regelui, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 273 din 24 noiembrie 1944, partea I-a, p. 7.595.
  7. ^ Burnaia, pp. 138, 144
  8. ^ Turturică, p. 149
  9. ^ a b c d en Romanian Civil Aircraft Registers & Production, yumpu.com, accesat 2017-06-18
  10. ^ en Marlene Eilers-Koenig, "The Marriage of King Michael and Queen Anne of Romania", European Royal History Journal. Ed. Arturo E. Beeche, vol. 11.3 (LXIII), 2008, pp. 3–10
  11. ^ Turturică, p. 149, citând arhiva CNSAS, Fond I, Dosar nr. 236363, vol. 1, f. 135
  12. ^ Turturică, p.151, citând arhiva CNSAS, Fond SIE, Dosar nr. 6015, f. 17–18
  13. ^ Burnaia, p. 139
  14. ^ Burnaia, pp. 140–141

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • fr Irina Burnaia, Commandante d'escadrille, Montricher: Les Éditions noir sur blanc, 1988, ISBN 2-88250-008-4
  • Mircea Ciobanu - „Convorbiri cu Regele Mihai I al României”, București: Ed. Humanitas, 2008, ISBN 978-973-50-2122-1
  • Sorin Turturică, Aviatoarele Romaniei – Din înaltul cerului în beciurile Securității, București: Editura Militară, 2013, ISBN 978-973-320-919-5