Taximetru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pagina „Taxi” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Taxi (dezambiguizare)
Un taximetru din Londra.

Taximetrul (pl. taximetre; în limbajul uzual, taxi – pl. taxiuri) este un tip de transport public destinat unui grup mic de pasageri sau mărfurilor. În general, taximetrele depind de companii private, cu prețuri și facilități diferite. Un taximetru poate fi găsit în orașe la o stație de taxi, dar și parcat în cele mai diverse locuri sau luat „din mers” – în cazul în care clientul a făcut un semn sugestiv de la distanță (de obicei, ridicarea unei mâini sau un fluierat caracteristic), iar șoferul taximetrului este interesat (în caz că nu are deja stabilită altă destinație sau dacă nu este în afara programului de lucru).

Spre deosebire de alte forme de transport în comun, taximetrul este închiriat în interes personal. Clientul hotărăște destinația și poate propune șoferului traseul de urmat; în cazul în care se face o comandă telefonică, poate fi stabilit și locul de întâlnire (în cazul în care ora sau locația clientului îngreunează găsirea unui taximetru cu mijloacele enumerate mai sus, ori din pura comoditate a clientului). Taximetrul poate staționa la cererea clientului, iar acesta va părăsi vehiculul după ce a lăsat o garanție și va reveni pentru a continua călătoria.

Atât staționarea, cât și distanța străbătută contribuie la creșterea prețului călătoriei, măsurat cu un aparat special (cel care dă numele mijlocului de transport); în caz că aparatul nu funcționează corect, multe companii garantează gratuitatea respectivei călătorii. În plus, lipsa unui aparat funcțional și „estimarea” prețului în loc de către șofer este considerată ilegală în multe țări.

Practicarea meseriei de conducere a unui taximetru în interesul clienților se numește taximetrie. Cel care prestează o astfel de muncă, șoferul, este numit taximetrist.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Ambele variante notate de dicționarele limbii române – taximetru și taxi – provin din limba franceză. O dovadă a acestei afirmații, dincolo de utilizarea în mod foarte asemănător, este accentuarea, împrumutată ca atare. În vreme ce mulți termeni care conțin elementul de compunere final „-metru” sunt preluați din franceză, forma „taxi” cu accent pe silaba finală este o altă particularitate a limbii franceze. Deși forma „taxi” este uneori accentuată pe prima silabă în limba română, această variantă este nerecunoscută de normele limbii.

Istoria taximetrului[modificare | modificare sursă]

Despre închirierea de vehicule pentru transport de persoane în orașe se vorbește - la nivel european - încă din secolul al 17-lea, mai întâi în capitala Franței, Paris, apoi în cea a Angliei – Londra, unde a și fost legiferat acest tip de serviciu public. A urmat apoi Viena și de aici moda birjelor s-a extins pe tot continentul și chiar mai departe. În secolul al XIX-lea birjele sunt modernizate și adaptate cerințelor de transport rapid și confortabil. Taxiurile, adică vehiculele de tranport motorizate au apărut pentru prima dată pe străzile Parisului, în anul în 1899, pe cele din Londra în 1903, iar la New York, în 1907. Taxiurile newyorkeze au fost importate din Franța de Harry N. Allen. Allen a fost și primul care a vopsit taximetrele în galben, după ce a aflat că aceasta este culoarea cel mai ușor de văzut de la distanță. Cea mai importantă invenție în acest domeniu nu a fost considerată nici aparatul de taxat, nici desenul în șah de pe uși, ci stația radio - din 1940.

Tipuri de taximetre[modificare | modificare sursă]

Taximetrul în cultura pop[modificare | modificare sursă]

Muzică[modificare | modificare sursă]

Film[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]