Taisen Deshimaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Taisen Deshimaru
TaisenDeshimaru1967.jpg
Taisen Deshimaru
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Kyūshū, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
Tokio, Japonia Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
Ocupație bhikkhu[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Taisen deshimaru mare.jpg

Taisen Deshimaru (n. 1914 - d. 1982) a fost discipolul Maestrului Kodo Sawaki care, de la moartea Maestrului Dogen, este cea mai mare autoritate Zen din Japonia.[necesită citare]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilăria, inițierea[modificare | modificare sursă]

Deshimaru a primit de la Kodo Sawaki, în calitate de succesor spiritual al acestuia, spiritul, esența profundă a Zenului. El este primul misionar trimis în Europa, fiind autorizat în acest sens de cele mai înalte autorități Zen ale țării sale.[necesită citare] Misiunea sa a fost de asemenea patronată și de alte școli de buddhism. A fost un mare prieten al lui Swami Sivananda, cel care a pus bazele departamentului pentru religii de la Forest University din India.

Mai înainte de a se consacra unei vieți monastice, Taisen Deshimaru a fost directorul Institutului de Studii Orientale pentru Japonia, India și China, și a făcut nenumarate călătorii în aceste ultime doua țări. El cunoștea în profunzime filozofia orientală, studiind de asemenea și filozofiile occidentale. La intrarea în Amfiteatrul Universității din Komazawa se află o statuie de lemn, în marime naturală, reprezentând un călugar așezat în postură de zazen. Taisen Deshimaru este cel care a servit drept model sculptorului,[necesită citare] care a lucrat ținând cont de indicațiile și exemplul dat de Deshimaru.

Perioada occidentală[modificare | modificare sursă]

Maestrul a sosit la Paris în 1967 după ce a traversat cu trenul, venind din Japonia, Siberia, Rusia și Polonia. Purta o singură robă, cea a Maestrului său. Înainte de sosirea sa, școala buddhistă a Zenului Soto și tehnica acesteia erau practic necunoscute în Franța. Jean Herbert editase deja o carte despre buddhismul japonez, în care dăduse și niște extrase din scrierea Shobogenzo Zuimonki a lui Dogen, marele maestru al Școlii Soto Zen - carte tradusă de generalul Renondeau, însă această carte enunța în primul rând regulile de conduită, oferind cititorului prea puține noțiuni în legatură cu tehnica zazenului. După ce a ajuns la Paris, Deshimaru a început să țină conferințe în care arată postura de zazen. Nu era vorba, așa cum des se întâmpla în Occident, de un simplu discurs, doar de cuvinte, ci de o tehnică, în sensul grecesc al termenului, de o "artă" - și anume despre arta de a medita.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Zen et arts martiaux, Maître et Mystiques vivants collection dirigée par Marc de Smedt,ed.SEGHERS,1977.
  • L'anneau de la Voie, Maître Taisen Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, ISBN 2-226-06352-8
  • L'autre rive, Textes fondamentaux du Zen commentés par Maître Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, ISBN 2-226-03302-5
  • L'esprit du Ch'an,Aux sources chinoises du Zen, Maître Taisen Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, ISBN 2-226-11429-7
  • La Pratique du zen, Taïsen Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, 1981, ISBN 2-226-01287-7
  • Le bol et le bâton, 120 contes Zen racontés par Maître Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, ISBN 2-226-02684-3
  • Le Trésor du zen, Taïsen Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, 2003, ISBN 2-226-13872-2
  • Vrai Zen, Maître Taisen Deshimaru, Introduction au Shobogenzo, Edition AZI, ISBN 2-901844-13-8
  • Zen et Vie quotidienne : La Pratique de la concentration, Taïsen Deshimaru, préface d'Evelyne de Smedt, Albin Michel : Spiritualités vivantes, 1985, 314 pages, ISBN 2-226-02247-3

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]