Limba slavonă
| Limba slavonă Словѣньскъ Словѣньскъ ѩꙁꙑкъ Ⱄⰾⱁⰲⱑⱀⱐⱄⰽⱏ ⱗⰸⱏⰺⰽⱏ | |
| Data apariției | secolul al V-lea d.Hr.[1]  |
|---|---|
| Sistem de scriere | alfabetul glagolitic alfabetul chirilic Church Slavonic alphabet[*][2] alfabetul latin Alfabetul chirilic timpuriu |
| Clasificare | |
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-1 | cu[3] |
| ISO 639-2 | chu[3] |
| ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | chu[4][3] |
| Puteți vizita Wikipedia în limba slavonă. | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limba slavonă sau slavona bisericească (în bulgară църковнославянски език / țărkovnoslavianski ezik, în cehă církevní slovanština, în macedoneană црковнословенски јазик / țrkovnoslovenski jazik, în poloneză cerkiewnosłowiańszczyzna, în rusă церковнославя́нский язы́к / țerkovnoslaviánskii jazî́k, în sârbă црквенословенски језик, cu alfabetul latin: crkvenoslovenski jezik, în ucraineană церковнослов'янська мова / țerkovnoslov'iáns'ka mova) este o limbă apărută în secolul al XII-lea la sud de Dunăre. Este uneori cunoscută și ca bulgară medie.
Slavona are la bază limba slavă veche vorbită în sud-vestul Bulgariei, din vecinătatea Macedoniei - zonă unde se dezvoltase Școala Literară de la Ohrida (secolul al X-lea). La apariția statului bulgar în Balcani, limbă oficială a bulgarilor și a slavilor de sud era limba greacă. Abia după introducerea alfabetului chirilic și după creștinarea bulgarilor, slavona a început să fie utilizată[5]
Perioada de aur a limbii slavone se confundă cu existența Țaratului Bulgar, a cărui limbă oficială era, și a Școlii Literare de la Târnova (sec. al XIV-lea - al XV-lea). Din slavonă a evoluat ulterior, începând cu veacul al XVI-lea, limba bulgară modernă.
În prezent, ea a rămas doar o limbă liturgică, fiind folosită de Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă și alte biserici ortodoxe slave. În afara mediului liturgic, ea nu mai este folosită în prezent ca limbă maternă. A fost folosită timp de secole și de români ca limbă liturgică și ca limbă oficială, „de cancelarie”, fiind înlocuită treptat de limba română începând din secolul al XVI-lea.
Note
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
|
Acest articol despre o limbă sau un dialect este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
