Simion Mehedinți
- Pentru alte utilizări ale antroponimului și toponimului Mehedinți, vedeți Mehedinți (dezambiguizare) .
Simion Mehedinți | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | Soveja, România | ||
Decedat | (94 de ani) București, România | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | geograf, geopolitician | ||
Limbi vorbite | limba franceză[1] limba română limba germană | ||
Activitate | |||
Alma mater | Colegiul Național „Unirea” din Focșani | ||
Partid politic | membru al Partidului Conservator | ||
Rude | Dinu C. Giurescu | ||
Profesor pentru | Natalia Negru, Ștefan Manciulea | ||
| |||
Modifică date / text |
Simion Mehedinți (n. , Soveja, Vrancea, România – d. , București, România) a fost un academician, geograf și geopolitician român. Spirit filozofic, format la școala lui Titu Maiorescu, a desfășurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor și cu deosebire al tineretului, prin scrierile și numeroasele sale conferințe ținute în fața studențimii române din centrele universitare ale țării. Simion Mehedinți a fost un adept al ideilor naționaliste și legionare numai în ceea ce privește educația și cultul muncii.[2]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Simion Mehedinți s-a născut în anul 1868, în satul Soveja. A fost fiul lui Neculai Mehedinți, dascăl de biserică și Voicăi Mehedinți. A avut 10 frați. A urmat clasele primare la Școala din Vidra[3] iar cursurile liceale la Focșani și București[4]. Astăzi, instituția din Vidra, unde a învățat, îi poartă numele, Liceul „Simion Mehedinti”.
Educație, viață profesională
[modificare | modificare sursă]Și-a făcut studiile la București, apoi în Franța și Germania. A fost profesor la Universitatea din București, la prima catedră de geografie din România. Academician - a fost membru titular al Academiei Române din anul 1915. A fost director al revistei Convorbiri literare.
A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România. S-a preocupat de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică.
A elaborat un sistem propriu de gândire geografică, concretizat în lucrarea sa fundamentală Terra - introducere în geografia ca știință (2 vol., 1931). Între 1940 și 1944 a colaborat cu revista Geopolitică și geoistorie. „Analizând metoda originală pe care Simion Mehedinți tocmai o „brevetase”, în premieră pe Glob - metoda geografică -, ajungem la câteva concluzii preliminare:
- funcția face organul cu o anumită formă, impusă de necesitatea funcției de a răspunde la solicitarea evolutivă;
- drept urmare, nu se poate înțelege un fenomen care se petrece la suprafața scoarței terestre fără a înțelege forma sa spațială (cât se desfășoară în suprafață, raportat la scară planetară) - dinamica în spațiu;
- pentru a nu greși, trebuie urmărită evoluția formei spațiale a fenomenului respectiv și în adâncimea sa istorică (raportat, de asemenea, la scară planetară) - dinamica în timp.”[5]
Numit la 17 mai 1900 profesor la Facultatea de Litere din București, la prima catedră de geografie înființată în România, Simion Mehedinți a format în această calitate generațiile de mari geografi ai țării în frunte cu George Vâlsan, Constantin Brătescu, Vintilă Mihăilescu, Mihail D. David și alții.
A fost profesor la Școala Superioară de Război între 1919-1939, unde preda Geografia generală (...), fiind menționat în lucrarea Istoricul Școalei Superioare de Război 1889-1939, publicată cu ocazia serbării a 50 de ani de la înființarea acesteia.[6]
A colaborat la numeroase ziare și reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulți ani): "Cuvântul Studențesc", "Duminica poporului", "Lamura", precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: "Analele Academiei Române", "Buletinul Societății Române de Geografie", "Analele Dobrogei", "Natura", "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", "Volkermagasin" (Germania) și multe altele.
Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică), s-a stins din viață în anul 1962.
Opere selective
[modificare | modificare sursă]- Die Kartographische Induktion (teza). Leipzig, 1900
- Etrogeneitatea celor patru sfere. București, 1900
- Problemele geografiei contemporane ca știință despre Cosmos. București, 1900
- Introducere în studiul geografiei. București, 1904
- Die rumänische Steppe. Leipzig, 1904
- Către noua generație. București, 1912
- Poporul. București, 1913
- Primăvara literară, București, 1914
- Omul politic. București, 1915
- Școala poporului, București, 1918
- Legea Eforiilor, București, 1918
- Însușirile omului de Stat, București, 1919
- Altă creștere: Școala muncii, București, 1919
- Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale (Discurs de recepție la Academia Română), București, 1920
- Vechimea poporului româan și legătura cu elementele alogene, București, 1924
- Titu Maiorescu, București, 1925
- Școala română și capitalul biologic al poporului român, Biblioteca eugenică și biopolitică a ASTREI, Cluj, 1927
- Cadrul antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul. Vol. I, 1918-1928, București
- Terra (metodologie geografică). Operă de importanță științifică mondială, aclamată de specialiștii mondiali în domeniu. Bucuresti, 1930
- Opere complete. „Fundația pentru Literatură și Artă”, București
- Geografia României, București
- Geografia României pentru clasa a III-a, București
- Aproprie-te de Isus prin biserica noastră și prin alegerea educatorilor, București
- Quelque observations sur l'evolution de la geographie en Roumanie. În "La vie scientifique en Roumanie", Academia Română, tomul IV: "Sciences pures" I, pag. 329-371. București, 1937
- Geografie și geografi la începutul sec. XIX-lea, Editura "SOCEC", București, 144 pag.
- Geografie și geografi la începutul sec. XX - Însemnări cu privire la desvoltarea științelor și a învățământului în România, Editura "SOCEC", București, 1938
- Trilogia științei. Cercetător - erudit - savant. În "Memoriul Secției Istorice a Academiei". Tip. Monitorul Oficial, București, 1939, 110 pagini
- Învățătorul și straja țării, Editura "CUGETAREA", București, 276 pagini
- Ce este Transilvania? Biblioteca "Revistei Istorice Române", București, 1940. (Traducere în limba engleză: "What is Transylvania?" de Traian Golea, Editura "Romanian Historical Studies", Miami Beach, Florida, 1986
Publicații și studii
[modificare | modificare sursă]- Insula Șerpilor. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XIV
- Locul geografiei între știinte. În "Buletinul S.R.R. de geografie, Vol. XV
- Obiectul și definiția geografiei. În "Convorbiri litarare", 1901
- Aplicări antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei și a altor științe. În "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", Vol. I, 1910
- Observări asupra Dobrogei. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XXXVIII, 1919
- Premise etnografice în istoria românilor. În "Analele Academiei Române", București, 1922
- Dacia pontica și Dacia carpatica. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. 47, București, 1923
- Religia ca mijloc de caracterizare a unui popor. În "Analele Academiei Române", București, 1924
- Rumänische Volkskultur. În "Völkermagazin", Berlin, 1924
- Direcția „Convorbirilor literare” și îndrumarea poporului român. În "Convorbiri literare", Ianuarie-Aprilie 1927, Anul LIX
- Considerațiuni geopolitice în Milvovia, anul I, numărul 1, București, 1930 [7]
- Coordonate etnografice: civilizația și cultura. În "Memoriile Academiei Române", București, 1930
- Moța-Marin - Urmașii lui Eminescu. În "Cuvântul Studențesc", Anul XII, Nr. 1-4, Ianuarie - Februarie 1937, București
- Deliormanul, o verigă între Carpați și țărmul Mării Negre. În "Analele Dobrogei", Anul XIV, Nr. 2, 1938
- Legăturile noastre cu Dunărea și Marea. Conferință inaugurală a ciclului de prelegeri: "Apele, Dunărea și Marea Neagră" ținute la Liga Navală Română, București, 1938
- Creștinismul Românesc. În "Chemarea Vremii", 1940
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Crestinismul Si Educatia In Gândirea Savantului Simion Mehedinti - Mișcarea Legionară”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Ion Cherciu: Tradiții și credințe populare din Țara Vrancei, Editura Enciclopedică, 2007, p. 136
- ^ I. Șandru: România, geografie economică, Editura didactică și pedagogică, 1975, p. 15
- ^ Neacșu, Marius-Cristian (). Simion Mehedinți și Geopolitica românească. CD Press. p. 111.
- ^ Neacșu, Marius-Cristian (coord.) (). România 1918-2018 Un secol de frământări geopolitice. p. 260, ed. ASE.
- ^ Folosită ca sursă majoră în Monografia județului Putna, Focșani, 1943[nefuncțională]
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Mircea A. Diaconu - Simion Mehedinți - Scrisori către Constantin Brătescu, Editura „Convorbiri Literare”, Iași, 2001, ISBN 973-98221-7-7.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – M
- Simion Mehedinti - savantul geograf si pedagogul crestin, 4 iulie 2012, Profesor Aurel Popescu, CrestinOrtodox.ro
- Simion Mehedinți - savantul, profesorul, creștinul Arhivat în , la Wayback Machine., 16 decembrie 2009, Dr. George Enache, Ziarul Lumina
- Academicianul Simion Mehedinți: „În toate duminicile, copiii să vină la biserică“[nefuncțională], 20 octombrie 2008, Mihai Grobnicu, Ziarul Lumina
- Nașteri în 1868
- Nașteri pe 19 octombrie
- Decese în 1962
- Decese pe 14 decembrie
- Membri titulari ai Academiei Române
- Conservatorism în România
- Geografi români
- Geopoliticieni români
- Oameni asociați cu Societatea Junimea
- Oameni din județul interbelic Putna
- Oameni din Soveja, Vrancea
- Pedagogi români
- Profesori universitari români
- Geografi din secolul al XIX-lea
- Geografi din secolul al XX-lea
- Români pe mărci poștale românești