Simion Mehedinți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Simeon Mehedinți)
Simion Mehedinți
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Soveja, România Modificați la Wikidata
Decedat (94 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiegeograf, geopolitician
Limbi vorbitelimba franceză[1]
limba română
limba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materColegiul Național „Unirea” din Focșani  Modificați la Wikidata
Partid politicmembru al Partidului Conservator
RudeDinu C. Giurescu  Modificați la Wikidata
Profesor pentruNatalia Negru, Ștefan Manciulea  Modificați la Wikidata
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Simion Mehedinți (n. , Soveja, Vrancea, România – d. , București, România) a fost un academician, geograf și geopolitician român. Spirit filozofic, format la școala lui Titu Maiorescu, a desfășurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor și cu deosebire al tineretului, prin scrierile și numeroasele sale conferințe ținute în fața studențimii române din centrele universitare ale țării. Simion Mehedinți a fost un adept al ideilor naționaliste și legionare numai în ceea ce privește educația și cultul muncii.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Simion Mehedinți s-a născut în anul 1868, în satul Soveja. A fost fiul lui Neculai Mehedinți, dascăl de biserică și Voicăi Mehedinți. A avut 10 frați. A urmat clasele primare la Școala din Vidra[3] iar cursurile liceale la Focșani și București[4]. Astăzi, instituția din Vidra, unde a învățat, îi poartă numele, Liceul „Simion Mehedinti”.

Educație, viață profesională[modificare | modificare sursă]

Și-a făcut studiile la București, apoi în Franța și Germania. A fost profesor la Universitatea din București, la prima catedră de geografie din România. Academician - a fost membru titular al Academiei Române din anul 1915. A fost director al revistei Convorbiri literare.

A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România. S-a preocupat de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică.

A elaborat un sistem propriu de gândire geografică, concretizat în lucrarea sa fundamentală Terra - introducere în geografia ca știință (2 vol., 1931). Între 1940 și 1944 a colaborat cu revista Geopolitică și geoistorie. „Analizând metoda originală pe care Simion Mehedinți tocmai o „brevetase”, în premieră pe Glob - metoda geografică -, ajungem la câteva concluzii preliminare:

  • funcția face organul cu o anumită formă, impusă de necesitatea funcției de a răspunde la solicitarea evolutivă;
  • drept urmare, nu se poate înțelege un fenomen care se petrece la suprafața scoarței terestre fără a înțelege forma sa spațială (cât se desfășoară în suprafață, raportat la scară planetară) - dinamica în spațiu;
  • pentru a nu greși, trebuie urmărită evoluția formei spațiale a fenomenului respectiv și în adâncimea sa istorică (raportat, de asemenea, la scară planetară) - dinamica în timp.”[5]

Numit la 17 mai 1900 profesor la Facultatea de Litere din București, la prima catedră de geografie înființată în România, Simion Mehedinți a format în această calitate generațiile de mari geografi ai țării în frunte cu George Vâlsan, Constantin Brătescu, Vintilă Mihăilescu, Mihail D. David și alții.

A fost profesor la Școala Superioară de Război între 1919-1939, unde preda Geografia generală (...), fiind menționat în lucrarea Istoricul Școalei Superioare de Război 1889-1939, publicată cu ocazia serbării a 50 de ani de la înființarea acesteia.[6]

A colaborat la numeroase ziare și reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulți ani): "Cuvântul Studențesc", "Duminica poporului", "Lamura", precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: "Analele Academiei Române", "Buletinul Societății Române de Geografie", "Analele Dobrogei", "Natura", "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", "Volkermagasin" (Germania) și multe altele.

Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică), s-a stins din viață în anul 1962.

Opere selective[modificare | modificare sursă]

  • Die Kartographische Induktion (teza). Leipzig, 1900
  • Etrogeneitatea celor patru sfere. București, 1900
  • Problemele geografiei contemporane ca știință despre Cosmos. București, 1900
  • Introducere în studiul geografiei. București, 1904
  • Die rumänische Steppe. Leipzig, 1904
  • Către noua generație. București, 1912
  • Poporul. București, 1913
  • Primăvara literară, București, 1914
  • Omul politic. București, 1915
  • Școala poporului, București, 1918
  • Legea Eforiilor, București, 1918
  • Însușirile omului de Stat, București, 1919
  • Altă creștere: Școala muncii, București, 1919
  • Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale (Discurs de recepție la Academia Română), București, 1920
  • Vechimea poporului româan și legătura cu elementele alogene, București, 1924
  • Titu Maiorescu, București, 1925
  • Școala română și capitalul biologic al poporului român, Biblioteca eugenică și biopolitică a ASTREI, Cluj, 1927
  • Cadrul antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul. Vol. I, 1918-1928, București
  • Terra (metodologie geografică). Operă de importanță științifică mondială, aclamată de specialiștii mondiali în domeniu. Bucuresti, 1930
  • Opere complete. „Fundația pentru Literatură și Artă”, București
  • Geografia României, București
  • Geografia României pentru clasa a III-a, București
  • Aproprie-te de Isus prin biserica noastră și prin alegerea educatorilor, București
  • Quelque observations sur l'evolution de la geographie en Roumanie. În "La vie scientifique en Roumanie", Academia Română, tomul IV: "Sciences pures" I, pag. 329-371. București, 1937
  • Geografie și geografi la începutul sec. XIX-lea, Editura "SOCEC", București, 144 pag.
  • Geografie și geografi la începutul sec. XX - Însemnări cu privire la desvoltarea științelor și a învățământului în România, Editura "SOCEC", București, 1938
  • Trilogia științei. Cercetător - erudit - savant. În "Memoriul Secției Istorice a Academiei". Tip. Monitorul Oficial, București, 1939, 110 pagini
  • Învățătorul și straja țării, Editura "CUGETAREA", București, 276 pagini
  • Ce este Transilvania? Biblioteca "Revistei Istorice Române", București, 1940. (Traducere în limba engleză: "What is Transylvania?" de Traian Golea, Editura "Romanian Historical Studies", Miami Beach, Florida Florida, 1986

Publicații și studii[modificare | modificare sursă]

  • Insula Șerpilor. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XIV
  • Locul geografiei între știinte. În "Buletinul S.R.R. de geografie, Vol. XV
  • Obiectul și definiția geografiei. În "Convorbiri litarare", 1901
  • Aplicări antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei și a altor științe. În "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", Vol. I, 1910
  • Observări asupra Dobrogei. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XXXVIII, 1919
  • Premise etnografice în istoria românilor. În "Analele Academiei Române", București, 1922
  • Dacia pontica și Dacia carpatica. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. 47, București, 1923
  • Religia ca mijloc de caracterizare a unui popor. În "Analele Academiei Române", București, 1924
  • Rumänische Volkskultur. În "Völkermagazin", Berlin, 1924
  • Direcția „Convorbirilor literare” și îndrumarea poporului român. În "Convorbiri literare", Ianuarie-Aprilie 1927, Anul LIX
  • Considerațiuni geopolitice în Milvovia, anul I, numărul 1, București, 1930 [7]
  • Coordonate etnografice: civilizația și cultura. În "Memoriile Academiei Române", București, 1930
  • Moța-Marin - Urmașii lui Eminescu. În "Cuvântul Studențesc", Anul XII, Nr. 1-4, Ianuarie - Februarie 1937, București
  • Deliormanul, o verigă între Carpați și țărmul Mării Negre. În "Analele Dobrogei", Anul XIV, Nr. 2, 1938
  • Legăturile noastre cu Dunărea și Marea. Conferință inaugurală a ciclului de prelegeri: "Apele, Dunărea și Marea Neagră" ținute la Liga Navală Română, București, 1938
  • Creștinismul Românesc. În "Chemarea Vremii", 1940

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ „Crestinismul Si Educatia In Gândirea Savantului Simion Mehedinti - Mișcarea Legionară”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Ion Cherciu: Tradiții și credințe populare din Țara Vrancei, Editura Enciclopedică, 2007, p. 136
  4. ^ I. Șandru: România, geografie economică, Editura didactică și pedagogică, 1975, p. 15
  5. ^ Neacșu, Marius-Cristian (). Simion Mehedinți și Geopolitica românească. CD Press. p. 111. 
  6. ^ Neacșu, Marius-Cristian (coord.) (). România 1918-2018 Un secol de frământări geopolitice. p. 260, ed. ASE. 
  7. ^ Folosită ca sursă majoră în Monografia județului Putna, Focșani, 1943[nefuncțională]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Simion Mehedinți
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Simion_Mehedinți&oldid=15707418