SN 1604

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
SN 1604
Keplers supernova.jpg
Supernova SN 1604. Imagine în false culori realizată cu Telescopul Spațial Hubble.
Sursă: HST/NASA/ESA.
Data observării (Epoca J2000)
Tip supernovă Ia [1]
Tip rămășiță Shell
Galaxie Calea Lactee
Constelație Ofiucus
Ascensie dreaptă 17h 30m 42s
Declinație −21° 29′
Coordonate galactice G4.5+6.8
Data descoperirii 9 octombrie 1604
Vârful magnitudinii (V) −2.25 to −2.5
Distanță 20000 ani-lumină
Caracteristici fizice
Precursor Necunoscut
Tip precursor Necunoscut
Coloare (B-V) Necunoscută
Caracteristici notabile Ultima supernovă observată
din galaxia noastră.
A fost vizibilă cu ochiul liber
timp de 18 luni.
Kepler Drawing of SN 1604.png

Supernova 1604, cunoscută și ca Supernova lui Kepler, Nova lui Kepler sau Steaua lui Kepler, este o supernovă din Calea Lactee, în constelația Ophiuchus.

Începând din aprilie 2010 aceasta este, fără îndoială, ultima supernovă observată în galaxia noastră, apărută nu mai departe de 6 kiloparseci sau aproximativ 20.000 de ani-lumină distanță de planeta Pământ. Vizibilă cu ochiul liber, a fost mai strălucitoare la apogeu decât oricare altă stea de pe cerul nocturn și față de toate planetele (mai puțin planeta Venus), cu magnitudinea aparentă de -2,5[2]. Acesta a fost vizibilă în cursul zilei timp de peste trei săptămâni.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Supernova a fost observată pentru prima oară în nordul Italiei în data de 9 octombrie 1604[3]. Johannes Kepler a început să o studieze pe 17 octombrie[4]. A fost denumită după numele său datorită cărții sale despre acest subiect intitulată „De Stella nova in Pede Serpentarii” („O nouă stea pe piciorul lui Ophiuchus, Praga 1606).

Astronomie[modificare | modificare sursă]

Acesta a fost a doua supernovă care a fost observată în timpul unei generații (după ce supernova SN 1572 a fost semnalată de Tycho Brahe în constelația Cassiopeia). Nicio supernovă nu a mai fost observată cu certitudine în Calea Lactee, deși multe alte supernove au fost descoperite în afara galaxiei noastre.

Rămășițele supernovei care au rezultat din această supernovă sunt considerate ca aparținând categoriei obiectelor prototip. Acest aspect este încă un obiect de studiu aprofundat în astronomie.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Chandra X-Ray Observatory”. Kepler's Supernova Remnant: A Star's Death Comes to Life. http://chandra.harvard.edu/photo/2007/kepler/index.html. Accesat la 16 ianuarie 2006. 
  2. ^ planeta Venus are magnitudinea aparentă -4,4 la strălucire maximă
  3. ^ L. Colombe, „Discorso, Nel quale si dimostra, che la nuova Stella apparita l'Octobre passato 1604 nel Sagittario...” (Florența, n.d.).
  4. ^ Bill Blair's Kepler's Supernova Remnant Page, http://fuse.pha.jhu.edu/~wpb/Kepler/kepler.html, accesat la 7 octombrie 2009 .

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Blair, William P.; Long, Knox S.; Vancura, Olaf (1991), „A detailed optical study of Kepler's supernova remnant”, Astrophysical Journal 366: 484–494, doi:10.1086/169583 .

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Coordonate: Harta cerului 17h 30m 38.5s, −21° 28′ 48″