Radu Negrescu-Suțu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Radu Negrescu-Suțu
Radu Negrescu-Suţu1.jpg
Radu Negrescu-Suțu
Date personale
Născut (69 de ani)
București
PărințiAurel-Mihai Negrescu
Georgeta Rudolf Suțu
Căsătorit cuManuela Dogaru
CopiiAlexandru Negrescu-Suțu
NaționalitateFlag of Romania.svg român
Religiecreștin ortodox
Ocupațiescriitor, ziarist
Activitatea literară
Specie literarăeseu, proză scurtă, poezie, genealogie

Radu Alexandru Negrescu-Suțu (n. 28 august 1950, București) este un scriitor român, stabilit la Paris, și un militant anticomunist care a făcut parte din Grup Canal '77.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la București, tatăl său a fost colonelul Aurel-Mihai Negrescu din Roman, combatant pe Frontul de Răsărit, deblocat din armată în 1947, iar mama principesa Georgeta Rudolf Suțu din Iași, stră-strănepoata domnitorului Alexandru Nicolae Suțu, sora pianistei Rodica Suțu și fiica scriitorului Rudolf Suțu[1].

Între 1968 și 1970, publică poezie de factură suprarealistă în țară, la revista studențească Amfiteatru. Ca scriitor se remarcă prin eseurile sale și prin proza scurtă. Dialogul Teologilor, Eseuri, Poarta Luminii sunt câteva dintre volumele sale de eseuri publicate de-a lungul timpului (la Editura Dorul din Danemarca). A scris și nuvele precum Concertul de Händel, Cleopatra, Besadà, Meredith ș.a. Parte din acestea se regăsesc și în volumul La Bocca della Verità publicat în 2016 la Editura Junimea din Iași[1].

În 1975 se dedică studiului picturii și Istoriei Artelor. Face pelerinaje anuale la mănăstirile din Moldova, unde studiază iconografia[2].

Anul 1977 îl găsește în conflict deschis cu regimul comunist, ca semnatar al apelului lui Paul Goma și coautor și semnatar împreună cu Ioan Marinescu, Dan Iosif Niță, Raymond Păunescu și Nicolae Windisch al unui protest împotriva nerespectării drepturilor omului în România[3]. Este arestat și condamnat la un an de muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În urma grevei foamei declarată public la 1 septembrie 1977 și ținută efectiv timp de aproape o săptămână în condiții de torturi fizice și psihice din partea Securității și în urma intervenției organizației Amnesty International și a președintelui Statelor Unite ale Americii, Jimmy Carter, este eliberat și expulzat din țară la sfârșitul aceluiași an, obținând azil politic în Franța și stabilindu-se la Paris[1][4][5].

Expune pictură religioasă în Austria, Franța și Germania, trecând ulterior la suprarealism[2].

După revoluția română din 1989 abandonează pictura, devenind membru al Asociației Ziariștilor Români din Vest (AZR), publicând câteva sute de articole literare și politice în ziarele românești din țară și exil, precum și o suită de interviuri cu personalități din lumea literară și artistică a exilului. De asemenea, devine membru activ al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) și al Uniunii pentru Regele Mihai (UPRM) din Franța, între 1990 și 2000. Colaborează, în 2002, la serialul Memorialul Durerii, realizat de Lucia Hossu-Longin[2] și la filmele documentare Fanarioții, realizat de Dr. Erato Paris din Atena (2009, premiat la Festivalul Filmului Documentar, Câmpulung Muscel, 2011), Salutări din Iași, realizat de prof. Dragoș Zămoșteanu (2011) și România de sânge albastru, realizat de Carmen Avram și Ana Mihail-Iorga (Antena3 - 2017). Este membru al Societății culturale ,,Junimea’’ Nouă și al Institutului Român de Genealogie și Heraldică ,,Sever Zotta’’ din Iași.

Opera[modificare | modificare sursă]

Proza lui Radu Negrescu-Suțu cultivă cu predilecție căutarea sensului metafizic pierdut la o primă vedere și ascuns până și în cele mai aparent banale fapte diverse.

Poezie[modificare | modificare sursă]

  • Zece Amintiri (1996)
  • Și-alte patru triste cânturi (2002)

Eseuri și nuvele[modificare | modificare sursă]

  • Dialogul Teologilor (1995, 2009)
  • Eseuri (1996)
  • Poarta Luminii (1999)
  • Concertul de Händel (2000)
  • Cleopatra, Besadà, Meredith (trilogie) (2015)
  • La Bocca della verità (2016)
  • Annalisa, Plombal, Lixandru (trilogie) (2019)
  • Iluzia cristalizării (2019) - în dialog cu Liliana Corobca

Genealogie[modificare | modificare sursă]

  • Livre d’or de la Famille Soutzo (2005)
  • Les Cazaban, une chronique de famille - Eugen Dimitriu & Filip-Lucian Iorga (2007) - colaborare
  • Entretiens avec les familles Phanariotes - dr. Erato Paris (2008) - colaborare
  • Descendența „europeană” a Alexandrinei Alexandru Suțu (2008)
  • Descendenții contemporani ai boierimii române - Filip-Lucian Iorga (2010) - colaborare
  • Cartea de aur a Familiei Suțu (2015, 2019)
  • Stirpea Drăculeștilor (2017)

Filme documentare, colaborări[modificare | modificare sursă]

  • Memorialul Durerii (2002) - de Lucia Hossu-Longin
  • Fanarioții (2009) - de dr. Erato Paris
  • Salutări din Iași (2011) - de dr. Dragoș Zămosteanu
  • România de sânge albastru (2017) - de Ana Mihail-Iorga
  • Interviu cu prințul Louis José Soutzo, de Mihaela Coposciuc, film ProTV (2019)
  • Grup Canal '77 (2019) - de dr. Dragoș Zămosteanu

Volume omagiale, colaborări[modificare | modificare sursă]

  • Prefața la Prin Bucurestiul albanez de Adrian Majuru - Editura Privirea (2006)
  • Nouăzeci de ani de la dispariția fondatorului psihiatriei românești Alexandru A. Suțu, Editura Academiei Română (2009)
  • Paul Goma, Dosarul unei iubiri târzii, Editura Eagle Publishing House (2010) (2015)
  • Oana Marinache, Louis Pierre Blanc, Editura Istoria Artei (2014)
  • Mihai Dim. Sturdza - Editura Universității Al. I. Cuza (2014)
  • Rudolf Suțu, Iașii de odinioară, Editura Corint (2015)
  • Flori Bălănescu, Grup Canal '77, Editura Ratio et Revelatio (2015)
  • IICCMER, Paul Goma și exilul etern, Editura Ratio et Revelatio (2016)
  • Prefața la albumul de pictură Coloane de lumină de Nazen Peligrad (2019)


Referințe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri