Rodica Suțu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rodica Suțu

Rodica Lucia Suțu (Soutzo) (n. 15 aprilie 1913, Iași, d. 8 mai 1979, București) a fost o pianistă și compozitoare din România.

Fiica publicistului Rudolf Suțu și a Elenei Jules Cazaban, a fost absolventă a Conservatorului de Muzică din Iași, descendentă a unei vechi familii franceze împământenite în Moldova, care a dat o seamă de personalități în lumea artistică română, precum actorul Jules Cazaban, scriitorul Alexandru Cazaban, sculptorul Ion Irimescu, compozitoarea Mansi Barberis, regizoarea Sorana Coroamă-Stanca etc. Rodica Suțu a fost stră-strănepoata domnitorului Alexandru Suțu, nepoata profesorului Alexandru Grigore Suțu și mătușa de soră a scriitorului Radu Negrescu-Suțu. A decedat în urma unei îndelungate suferințe la 8.05.1979 în București, fiind înmormântată în cavoul familiei din Cimitirul Bellu din București.

Viața[modificare | modificare sursă]

Și-a făcut studiile muzicale la Conservatorul din Iași (1922-1930) cu Sofia Teodoreanu, Aspazia Burada și Gavriil Galinescu și la Scoala Normală de Muzică din Paris (1931-1935) cu Alfred Cortot, Lazare Lévy, Nadia Boulanger și Blanche Bascourret de Guéraldi.

Copil supradotat, dă recitaluri de pian încă de la vârsta de doisprezece ani cu George Enescu, Cella Delavrancea, Mircea Bârsan, Mircea Bude și concertează sub bagheta dirijorilor Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski, Antonin Ciolan, Emanuel Elenescu etc. Laureată a premiului de compoziție George Enescu în 1933, Rodica Suțu a desfășurat timp de peste patru decenii o îndelungată activitate interpretativă și didactică în calitate de pianistă-solistă, maestru de sunet la Radiodifuziunea Română (1937-1955), profesoară de pian la Liceul de Muzică nr. 2 din București (1959-1968), dar și ca compozitoare și conferențiară.

Experiența pianistică a îndreptat-o cu precădere asupra genului instrumental cameral, interpretând cu vădită originalitate miniaturi, nocturne, pavane, preludii etc.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Sonate pentru pian (1950, 1954),
  • Baladă (1957),
  • Rondo (1953),
  • Obsession op. 1 (1933),
  • Preludiu în Mi major op. 4 (1940),
  • Preludiu în Sol minor op. 5 (1940).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Radu Negrescu-Suțu - Cartea de Aur a Familiei Suțu, pag. 433;
  • Ionel Maftei – Personalități ieșene, vol. IV, pag. 259-260)