Filip-Lucian Iorga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Filip-Lucian Iorga
Filip-Lucian Iorga.jpg
Date personale
Născut (36 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata

Filip-Lucian Iorga (n. 16 iulie 1982, București) este un istoric și publicist român.

Familia[modificare | modificare sursă]

Descendent, pe linie maternă, al unui vechi neam de moșneni ialomițeni,[1] Bărbuleștii din Poiana, înrudiți prin alianță cu familii ca Străjescu (boieri moldoveni), Onou (nobili ruși de origine moldovenească), von Kraus (nobili sași din Făgăraș și Codlea), cu actorul Puiu Călinescu sau cu poeta Gabriela Melinescu. Pe linie paternă, descinde dintr-o familie Iorga din fostul județ Râmnic.

Studii și carieră[modificare | modificare sursă]

A absolvit Colegiul Național Spiru Haret din București în anul 2001 și Facultatea de Istorie a Universității din București, specializarea Istorie – Limba și literatura engleză, în 2005. În vara lui 2004 a absolvit Universitatea Internațională de Vară a European College of Liberal Arts (ECLA) din Berlin (instituție aflată sub egida Bard College din Statele Unite ale Americii)[2]. După un stagiu de pregătire la Universitatea Paris IV Sorbonne din Franța (2006; a urmat cursurile profesorilor Jean-Pierre Bardet, Dominique Barthélemy, Lucien Bély, Olivier Chaline, Françoise Thom), a obținut în 2008 diploma de Master în Istoria Ideilor și Mentalităților (la Facultatea de Istorie a Universității din București, sub coordonarea prof. univ. dr. Lucian Boia). În 2011 a devenit doctor în istorie la Universitatea din București, cu o teză despre Imaginarul genealogic al boierilor din Moldova și Țara Românească, în secolul al XIX-lea[3]. În perioada octombrie 2009 – ianuarie 2010 a efectuat un stagiu de cercetare la Paris, în cadrul Centre de Recherches en Histoire du XIXe Siècle, de pe lângă Universitățile Paris I Panthéon Sorbonne și Paris IV Sorbonne, sub coordonarea prof. Eric Mension-Rigau, specialist în istoria nobilimii franceze și colaborator al lui Pierre Chaunu. A susținut, la Universitatea Paris IV Sorbonne, o prelegere despre istoria boierimii românești și despre imaginarul genealogic, în cadrul cursului La culture des élites dans la France contemporaine: mémoire, patrimoine, vie sociale et réseaux, vie privée al lui Eric Mension-Rigau[4]. A urmat, de asemenea, mai multe cursuri la Collège de France, Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales și Ecole Nationale des Chartes, cu profesori precum Jacques Revel, Roger Chartier, Robert Descimon, Patrick Arabeyre, Olivier Poncet, Enric Porqueres, João de Piña-Cabral. În perioada 2007-2008 a lucrat ca expert în management cultural la Institutul Cultural Român, Direcția Relații Internaționale, coordonând aprox. 40 de proiecte realizate în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe[5]. În 2008 a fost consultant al Casei Majestății Sale Regelui Mihai I al României[6]. În 2012-2013 a fost expert în cadrul Direcției Generale Relații Internaționale din Ministerul Educației Naționale[7]. În prezent este director al Departamentului Memoria Exilului Românesc, din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc[8], cadru didactic asociat la Departamentul de Studii Europene din cadrul Facultății de Litere a Universității din București și vice-președinte al Fundației Culturale Erbiceanu[9].

Proiectul Memoria elitelor românești[modificare | modificare sursă]

În noiembrie 2009 a lansat un proiect de cercetare a strategiilor de transmitere a memoriei familiale și de grup, în cadrul descendenților familiilor boierești și mari burgheze românești. Denumirea inițială a demersului a fost Memoria boierimii. Cercetarea urmează să se finalizeze printr-o carte care va utiliza metodele antropologiei istorice și se va baza pe răspunsurile obținute de Filip-Lucian Iorga la un Chestionar special conceput, cu întrebări despre istoria și tradițiile de familie, opțiunile existențiale, traseul biografic, viața de zi cu zi, mentalități etc.[10]

Distincții și responsabilități[modificare | modificare sursă]

A participat, începând cu anul 1999, la școli de vară, conferințe, colocvii în Polonia, Turcia, Danemarca, India, Rusia, România și a primit mai multe premii și distincții, printre care Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate (2008)[11], Premiul Adrian Marino pentru debut în eseistică (2001), Premiul I la Concursul Istoria mea – Eustory (2000)[12] și Premiul I la concursul de eseuri organizat de Fundația Academia Civică (1999). A fost responsabil pentru București al Grupului Civis de pe lângă Alianța Civică (2000-2002) și președinte al Societății de Studii Istorice Erasmus (afiliată la International Students of History Association; 2003-2005)[13]. Este membru în Jockey Club Român, în Colegiul Director INFORR, membru al Institutului Român de Genealogie și Heraldică Sever Zotta (afiliat la Confederația Internațională de Genealogie și Heraldică), Consilier parohial al Bisericii Oțetari din București.

Publicații[modificare | modificare sursă]

A publicat volumele:

Fragmente din volumele:

  • Mihai Dim. Sturdza, Familiile boierești din Moldova și Țara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică și biografică, vol. II (Boian-Buzescu) (Ed. Simetria, 2011);
  • Cristian Bădiliță, Otniel Vereș, Biserici, secte, erezii? Dialoguri fără prejudecăți despre marile tradiții creștine (Ed. Vremea, 2011)[20];
  • Mirela-Luminița Murgescu, Silvana Rachieru (îngrijit de), Copilăria și adolescența altădată (Editura DoMinoR, 2003);
  • Bogdan Murgescu (coord.), Istoria României în texte (Editura Corint, 2001)[21];
  • Romulus Rusan (editor), Exerciții de speranță – România în care aș vrea să trăiesc (Fundația Academia Civică, 2001);
  • Romulus Rusan (editor), Exerciții de memorie (Fundația Academia Civică, 1999).

A revizuit volumul Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar P-Q de Cicerone Ionițoiu (Editura Mașina de scris, 2006)[22], a participat la redactarea Raportului Anual al Familiei Regale a României. 2006-2007 și, alături de AALLRR Principesa Margareta și Principele Radu ai României, la redactarea textului albumului Coroana română la 140 de ani (Editura Curtea veche, 2008).

A colaborat la ziare și reviste precum Aldine, Analele Universității București – Istorie, Biz[23], Caietele INMER, Căminul românesc (Elveția), Cuvântul, Deci, Dosarele istoriei, Erasmus, Jurnalul național (Jurnalul de duminică)[24], Lumea credinței, Memoria[25], Observatorul (Canada), Regard, Revista Institutului Diplomatic Român, România liberă, România literară, Secolul 21[26], Sfera Politicii, Timpul, Vlăstarul și a avut intervenții la posturi de televiziune (TVR 1, TVR 2, TVR Cultural, TVR Internațional, Realitatea TV, Antena 3, PRO TV, Digi 24, Trinitas TV, DR 1 din Danemarca) și radio (Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Tineret – Radio 3 NET, Radio France International, Radio Guerilla).

În timpul liceului, ca redactor la revista Vlăstarul, și ulterior, a purtat convorbiri cu un număr de peste 35 de personalități din România și din străinătate, printre care: Jean Delumeau, Emmanuel Le Roy Ladurie, Jordi Savall, Eric Mension-Rigau, Corneliu Axentie, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Lucian Boia, Barbu Brezianu, Flavia Bălescu și Rodica Coposu, Lena Constante, Gabriela Defour-Voiculescu, Neagu Djuvara, arhim. Mina Dobzeu, Sorana Georgescu-Gorjan, Ion Irimescu, Liudmila Kiseleff-Petică, Lydia baronesse Løvendal-Papae, Ion Lucian, Angela Marinescu, Pericle Martinescu, Alexandru Paleologu, Mircea Horia Simionescu, Profira Stoicescu, arhim. Petroniu Tănase, Constantin Țoiu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Biografia din volumul Filip-Lucian Iorga, Strămoși pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române, Ed. Humanitas, București, 2013
  2. ^ http://www.humanitas.ro/filip-lucian-iorga
  3. ^ Rezumatul tezei de doctorat, pe site-ul Universității din București: http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Ianuarie/Iorga%20Filip%20Lucian%20-%20Imaginarul%20genealogic%20al%20familiilor%20boieresti/REZUMAT%20FILIP-LUCIAN%20IORGA.pdf
  4. ^ Detalii despre prelegere, pe site-ul Universității din București: http://pdsc.unibuc.ro/comunic%20lucian%20iorga%20sorbona%202009.pdf
  5. ^ Relatări de Sorin Alexandrescu și Ștefan Borbely, despre un proiect cultural coordonat, din partea ICR, de Filip-Lucian Iorga: http://www.observatorcultural.ro/India-2007*articleID_18614-articles_details.html, http://www.observatorcultural.ro/Calatorie-in-India-(I)*articleID_18615-articles_details.html, http://www.observatorcultural.ro/Calatorie-in-India-(II)*articleID_18667-articles_details.html, http://www.observatorcultural.ro/Calatorie-in-India-(IV)*articleID_18760-articles_details.html
  6. ^ Raportul Anual al Familiei Regale a României, pe anul 2008, p. 59: http://www.familiaregala.ro/uploads/docs/RHR_AR_2008_2c.pdf
  7. ^ http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/text/11874
  8. ^ Menționări în presă ale numirii: http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/politic/8101-istoricul-filip-lucian-iorga-numit-in-iiccmer-.html, http://www.money.ro/istoricul-filip-lucian-iorga--numit-sef-de-departament-la-iiccmer_1238509.html, http://www.manager.ro/articole/afla/istoricul-filip-lucian-iorga-numit-director-de-departament-in-cadrul-iiccmer-28476.html
  9. ^ Filip-Lucian Iorga, vice-președinte al Fundației Culturale Erbiceanu: http://www.fundatia-erbiceanu.ro/index.php?pag=2&id=-700
  10. ^ Prezentarea proiectului în cadrul Congresului de Genealogie și Heraldică de la Iași, 13-15 mai 2010: http://www.ghyka.com/IRGH/IRGH_XV_Com_Rez.html#25
  11. ^ http://www.familiaregala.ro/ro/familia-regala-astazi/ordine-si-medalii/
  12. ^ http://www.eustory-romania.home.ro/ed_1_premii.htm
  13. ^ http://erasmusisha.wordpress.com/conducerea/
  14. ^ http://livre.fnac.com/a5282197/Filip-Lucian-Iorga-Le-temperament-oecumenique
  15. ^ Informații despre lansarea cărții: http://www.realitatea.net/stramosi-pe-alese-calatorie-in-imaginarul-genealogic-al-boierimii-romane_1108905.html, http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-14165459-lansare-carte-stramosi-alese-calatorie-imaginarul-genealogic-boierimii-romane-filip-lucian-iorga.htm, http://www.agentiadecarte.ro/2013/01/%E2%80%9Cstramosi-pe-alese-calatorie-in-imaginarul-genealogic-al-boierimii-romane%E2%80%9D-de-filip-lucian-iorga/, http://filme-carti.ro/stiri/editorial/despre-lansarea-de-carte-stramosi-pe-alese-calatorie-in-imaginarul-genealogic-al-boierimii-romane-29539/, http://adevarul.ro/cultura/carti/stramosii-alese-intr-o-carte-calatorie-istoricul-boierimii-romane-1_510fe01d4b62ed5875d56fc1/index.html; Recenzii: http://www.observatorcultural.ro/LECTURI-IN-VREMURI-DE-AUSTERITATE.-Intre-real-si-irealitate*articleID_28352-articles_details.html
  16. ^ Semnalări și recenzii: http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-13018352-noua-editie-breviarului-pentru-pastrarea-clipelor-aparut-humanitas.htm, http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_alexandru-paleologu-in-dialog-cu-filip-lucian-iorga-breviar-pentru-pastrarea-clipelor_16343.html, http://ziarullumina.ro/cultura/breviar-pentru-pastrarea-clipelor, http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=6875
  17. ^ Cartea la Bibliotheque Nationale de France: http://catalogue.bnf.fr/servlet/biblio?idNoeud=1&ID=42364932&SN1=0&SN2=0&host=catalogue
  18. ^ Cartea la Bibliotheque Nationale de France: http://catalogue.bnf.fr/servlet/biblio?idNoeud=1&ID=42292384&SN1=0&SN2=0&host=catalogue
  19. ^ VIDEO Istoricul Neagu Djuvara: „Înrudirile au semnificații politice și sociale“, 21 martie 2014, Medeea Stan, Adevărul, accesat la 20 iulie 2014
  20. ^ http://www.edituravremea.ro/biserici--secte--erezii--dialoguri-f--r---prejudec----i-despre-marile-tradi--ii-cre--tine
  21. ^ Textul lui Filip-Lucian Iorga la pp. 309-310: http://www.cimec.ro/Istorie/Istoria-romaniei-in-texte.pdf
  22. ^ http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/
  23. ^ http://www.revistabiz.ro/in-numele-regelui-314.html
  24. ^ http://jurnalul.ro/timp-liber/culinar/festin-genealogic-cu-radu-anton-roman-553064.html
  25. ^ http://revista.memoria.ro/?location=archive&action=details&id=703
  26. ^ http://www.secolul21.ro/numere/numar-special-bucarest-paris/sumar-paris/index.htm

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Biografia lui Filip-Lucian Iorga din Breviar pentru păstrarea clipelor (convorbiri cu Alexandru Paleologu; Editura Humanitas, 2005, 2012);
  • Biografia lui Filip-Lucian Iorga din Le tempérament oecuménique. Entretiens avec Jean Delumeau, Neagu Djuvara, Jacques Le Goff, Emmanuel Le Roy Ladurie, Eric Mension-Rigau, Jordi Savall, Editions Baudelaire, Lyon, 2013;
  • Alex. Ștefănescu, recenzia volumului Breviar pentru păstrarea clipelor, la rubrica Cărți noi, în revista România literară, nr. 29 / 2005.

Legături externe[modificare | modificare sursă]