Punct de acumulare (matematică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În analiza matematică, prin punct de acumulare a unei mulțimi se înțelege un punct care are vecini oricât de apropiați în mulțimea dată.

Mulțimea punctelor de acumulare ale unei mulțimi se numește derivata acelei mulțimi. De notat că un punct de acumulare al unei mulțimi nu trebuie neapărat să aparțină acelei mulțimi (doar mulțimile închise își conțin toate punctele de acumulare).

Un element al unei mulțimi care nu este punct de acumulare al mulțimii se numește punct izolat al mulțimii.


Definiția[modificare | modificare sursă]

Într-un spațiu metric X, un punct x_0\in X este numit punct de acumulare al mulțimii A\subseteq X dacă pentru orice \varepsilon\in(0,\infty), are loc (B(x_0,\varepsilon)\setminus \{x_0\})\cap A\neq\emptyset, unde prin B(x_0,\varepsilon) s-a notat bila (deschisă) centrată în x_0 și de rază \varepsilon.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Noțiunea de limită (matematică) a unei funcții poate fi definită doar în punctele de acumulare ale domeniului funcției.

O mulțime este numită închisă (topologic) dacă își conține toate punctele de acumulare. O mulțime A este densă într-un spațiu topologic dacă toate punctele spațiului sunt puncte de acumulare ale mulțimii A.

Vezi si[modificare | modificare sursă]