George Pachymeres

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
George Pachymeres
Georgius Pachymeres.jpg
Date personale
Născut1242[1] Modificați la Wikidata
İznik, Imperiul de la Niceea Modificați la Wikidata
Decedat1310 (68 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Ocupațieastronom
istoric
filozof
judecător Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Constantinopol[*]  Modificați la Wikidata

George Pachymeres sau Georgios Pachymeres (n. 1242,[1] İznik, Imperiul de la Niceea – d. 1310,[1] Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) a fost un istoric, jurist, filozof, poet bizantin, născut la Niceea.

Este considerat cel mai mare învățat bizantin din a doua parte a secolului al XIII-lea. Scriitor dificil de interpretat datorită stilului său arhaic, utilizând vocabularul homeric.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Pachymeres s-a născut la Niceea unde familia sa s-a retras după cucerirea Constantinopolului de către latini în 1204. După recucerirea Constantinopolului de către Mihail al VIII-lea Paleologul, Pachymeres s-a stabilit în capitală și a studiat dreptul. A devenit avocat al Bisericii și judecător al curții imperiale.

A avut o impresionantă activitate literară. Cea mai importantă realizare a sa este o istorie bizantină în treisprezece cărți. De asemenea, a scris lucrări de retorică, o introducere în filosofia lui Aristotel, o prezentare a operei lui Dionisie Areopagitul, poeme, o autobiografie.

A avut preocupări și în domeniul matematicii. Cunoștea cifrele indiene și a fost unul dintre primii care a rezolvat problemele de ecuații nedeterminate de gradul I. Tratatul Quadruvium prezintă un nivel ridicat al învățământului matematic din acea perioadă.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Συγγραφικαι ιστοριαι (Istorii compuse). Cronografie, se ocupă de perioada 1255-1308. Conține o știre importantă despre vlahii balcanici care, la 1285, se întinseseră până la la Byza, cetate din Tracia;
  • Quadruvium, a cărui primă parte conține un comentariu la Aritmetica lui Diofant.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în