Nichifor Gregoras

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nichifor Gregoras
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
Heraclea Pontica, Turcia Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Ocupație astronom
istoric
scriitor
astrolog[*] Modificați la Wikidata

Nichifor Gregoras, Nicephorus Gregoras,(greacă Νικηφόρος Γρηγοράς) cca.(1295-1360), istoric bizantin, învățat și polemist.

Biografia[modificare | modificare sursă]

Nichifor Gregoras s-a născut la Heraclea din Pont, în Paflagonia. Unchiul său, Ion Metropolitul Heraclei din Pont, l-a îndrumat spre studiile de filozofie greacă și teologie creștină. Nichifor Gregoras l-a admirat pe unchiul său și i-a dedicat o biografie. La vârsta de circa 20 de ani s-a mutat la Constantinopol, unde a studiat logica și retorica la Ion Glycus, Patriarh în anii 1315-1319. În această perioadă, Nichigor Gregoras a avut deasemeni relații apropiate cu influentul erudit Theodorus Metochites, care era confidentul împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1260-1332) precum și administratorul imperiului. Nichifor Gregoras a refuzat propunerea lui Andronic al II-lea de deține funcția de Chartophylax (arhivar) dar a acceptat să administreze o școală privată la Mănăstirea Chora.

În 1326 a propus anumite reforme în calendar, refuzate de împăratul Andronic al II-lea. Aceste reforme au fost acceptate și introduse după peste 250 de ani, de Papa Grigore al XIII-lea (1572-1585).

După detronarea împăratului Andronic al II-lea în anul (1328) de către Andronic al III-lea Paleologul,(1297-1341), Nichifor Gregoras a reușit să câștige favorurile acestuia. Andronic al III-lea l-a desemnat pe Nichifor Gregoras să conducă negocierile cu ambasadorii Papei Ioan al XXII-lea în problema unificării bisericilor. Aceste negocieri au eșuat în anul 1333.

Nichifor Gregoras a participat la disputa teologică pe tema Isihasm-ului. Această aprigă diatribă a fost susținută în contradictoriu de Varlaam Calabrezul (1290-1348) și Grigore Palamas (1296-1359). În principiu, Nichifor Gregoras s-a pronunțat împotriva ambilor oponenți. Tezele expuse de Grigore Palamas au fost acceptate de sinodurile din 1341, 1347 și 1351. După sinodul din 1351, Nichifor Gregoras a fost condamnat la izolare și închisoare. Odată cu victoria împăratului Ion al V-lea Paleologul în 1354, Nichifor Gregoras a fost eliberat și se presupune că a decedat în anul 1360.

Opera[modificare | modificare sursă]

Nichifor Gregoras a fost un demn reprezentant al umanismului bizantin, retorica fiind modul de exprimare iar cunoștiița enciclopedică fiind fundamentul esențial. Imensa operă a lui Nichifor Gregoras denotă versatilitatea intelectuală și studiozitatea excepțională a acestui predecesor bizantin al Renașterii din Italia. Nichifor Gregoras a scris despre istoria romană, teologie, filozofie, retorică, gramatică și astronomie. Lucrarea sa majoră este Istoria romană, în 37 de cărți, care tratează perioada 1204-1359 din diverse perspective, inclusiv controversa teologică cu Palamas.

Alte lucrări semnificative[modificare | modificare sursă]

  • Istoria disputei cu Palamas, inclusă parțial în Istoria romană
  • Biografii despre unchiul său matern Ion, Metropolitul Heraclei și martirul Codratus din Antiohia
  • Orații funerare despre Theodorus Metochites, Andronicus al II-lea și Andronicus al III-lea
  • Comentarii despre Odiseea, rătăcirile și erorile morale ale lui Ulise
  • Comentarii la cartea despre vise a lui Synesius
  • Tratat despre ortografie
  • Phlorentius sau Despre înțelepciune, un dialog filosofic
  • Tratat de astronomie, despre data Paștelui din anul 1330.
  • Corespondență.

Ediții[modificare | modificare sursă]

  • L. Schopen și I. Bekker, Corpus senitorum hist. Byz, cu biografie și listă de opere alcătuită de J. Boivin (1829-1855);
  • J. P. Migne, Patrologia Graeca (Paris, 1865), v.148-149;
  • Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur (1897).
  • R.Guilland (ed.), Correspondance de Nicephorus Gregoras, (Paris, Les Belles Letres,1927)
  • J. Mogenet, A. Tihon, R. Royez, A. Berg, Nicéphore Grégoras - Calcul de l’éclipse de soleil du 16 Juillet 1330, Corpus des astronomes byzantins, I, Gleben, 1983 ISBN: 978-9070265342

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Encyclopædia Britannica Eleventh Edition, lucrare aflată în domeniul public
  • Catholic Encyclopedia.
  • R.Guilland, Essai sur Nicéphore Gregoras, l'homme et l'oeuvre, (Paris, Geuthner, 1926)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Nichifor Gregoras", Gemeinsame Normdatei, accesat la 15 octombrie 2015