Nichifor Gregoras

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nichifor Gregoras
Date personale
Născut1295[1][2][3] Modificați la Wikidata
Heraclea Pontica, Turcia Modificați la Wikidata
Decedat1360 (65 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
CetățenieByzantine imperial flag, 14th century, square.svg Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Ocupațieastronom
istoric
scriitor
astrolog[*]
filozof Modificați la Wikidata

Nichifor Gregoras, Nicephorus Gregoras,(greacă Νικηφόρος Γρηγοράς) cca.(1295-1360), istoric bizantin, învățat, astronom și polemist.

Biografia[modificare | modificare sursă]

Nichifor Gregoras s-a născut la Heraclea din Pont, în Paflagonia. Unchiul său, Ion Metropolitul Heraclei din Pont, l-a îndrumat spre studiile de filozofie greacă și teologie creștină. Nichifor Gregoras l-a admirat pe unchiul său și i-a dedicat o biografie. La vârsta de circa 20 de ani s-a mutat la Constantinopol, unde a studiat logica și retorica la Ion Glycus, Patriarh în anii 1315-1319. În această perioadă, Nichigor Gregoras a avut deasemeni relații apropiate cu influentul erudit Theodorus Metochites, care era confidentul împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1260-1332) precum și administratorul imperiului. Nichifor Gregoras a refuzat propunerea lui Andronic al II-lea de deține funcția de Chartophylax (arhivar), invocând tinerețea și lipsa de competență, dar a acceptat să administreze o școală privată la Mănăstirea Chora.

A devenit un membru recunoscut al unui mic cerc de savanți și umaniști bizantini. Pentru a-și demonstra competențele în astronomie, a efectuat prezicerea eclipsei totale de Soare din 16 iulie 1330, al cărei calcul detaliat s-a păstrat[4] precum și a cel puțin altor trei eclipse următoare. Din acești ani datează și numeroase alte texte (tratatul Despre construcția astrolabului, comentarii la Tratat despre vise de Synesios, numeroase hagiografii...). A susținut cursuri de filosofie și de astronomie într-un „mic local” (οἰκίσκος), situat în incinta mănăstirii Sfântul Mântuitor în Chora, pe care Teodor Metochites o reconstruise.

În 1326, cu sprijinul împăratului Andronic al II-lea, Gregoras a expus în fața unei adunări a savanților o Metodă pentru fixarea datei Paștilor (reforma calendarului, text inserat în Istoria sa, VIII, 13), care însă nu a avut nicio urmare din rațiuni politice și religioase. 250 de ani mai târziu, în 1582, aceeași reformă a calendarului a fost ordonată de papa Grigore al XIII-lea (Calendarul Gregorian).

După detronarea împăratului Andronic al II-lea în anul (1328) de către Andronic al III-lea Paleologul,(1297-1341), Nichifor Gregoras a reușit să câștige favorurile acestuia. Andronic al III-lea l-a desemnat pe Nichifor Gregoras să conducă negocierile cu ambasadorii Papei Ioan al XXII-lea în problema unificării bisericilor. Aceste negocieri au eșuat în anul 1333.

Nichifor Gregoras a participat la disputa teologică pe tema Isihasm-ului. Această aprigă diatribă a fost susținută în contradictoriu de Varlaam Calabrezul (1290-1348) și Grigore Palamas (1296-1359). În principiu, Nichifor Gregoras s-a pronunțat împotriva ambilor oponenți. Tezele expuse de Grigore Palamas au fost acceptate de sinoadele din 1341, 1347 și 1351. După sinodul din 1351, Nichifor Gregoras a fost condamnat la izolare și închisoare. Odată cu victoria împăratului Ioan al V-lea Paleologul în 1354, Nichifor Gregoras a fost eliberat și se presupune că a decedat în anul 1360.

Opera[modificare | modificare sursă]

Nichifor Gregoras a fost un demn reprezentant al umanismului bizantin, retorica fiind modul de exprimare iar cunoștiița enciclopedică fiind fundamentul esențial. Imensa operă a lui Nichifor Gregoras denotă versatilitatea intelectuală și studiozitatea excepțională a acestui predecesor bizantin al Renașterii din Italia. Nichifor Gregoras a scris despre istoria romană, teologie, filozofie, retorică, gramatică și astronomie. Lucrarea sa majoră este Istoria romană, în 37 de cărți, care tratează perioada 1204-1359 din diverse perspective, inclusiv controversa teologică cu Palamas.

Astronomie[modificare | modificare sursă]

Nichifor Gregoras, folosind Tabelele facile ale lui Theon din Alexandria și Almageste de Ptolemeu,[5], a fost printre primii astronomi după Antichitate, care a calculat și a prezis cu exactitate Eclipsa de Soare din 16 iulie 1330.[6]

Alte lucrări semnificative[modificare | modificare sursă]

  • Istoria disputei cu Palamas, inclusă parțial în Istoria romană
  • Biografii despre unchiul său matern Ion, Metropolitul Heraclei și martirul Codratus din Antiohia
  • Orații funerare despre Theodorus Metochites, Andronicus al II-lea și Andronicus al III-lea
  • Comentarii despre Odiseea, rătăcirile și erorile morale ale lui Ulise
  • Comentarii la cartea despre vise a lui Synesius
  • Tratat despre ortografie
  • Phlorentius sau Despre înțelepciune, un dialog filosofic
  • Tratat de astronomie, despre data Paștelui din anul 1330.
  • Corespondență.

Ediții[modificare | modificare sursă]

  • L. Schopen și I. Bekker, Corpus senitorum hist. Byz, cu biografie și listă de opere alcătuită de J. Boivin (1829-1855);
  • J. P. Migne, Patrologia Graeca (Paris, 1865), v.148-149;
  • Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur (1897).
  • R.Guilland (ed.), Correspondance de Nicephorus Gregoras, (Paris, Les Belles Letres,1927)
  • J. Mogenet, A. Tihon, R. Royez, A. Berg, Nicéphore Grégoras - Calcul de l’éclipse de soleil du 16 Juillet 1330, Corpus des astronomes byzantins, I, Gleben, 1983 ISBN: 978-9070265342

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Nichifor Gregoras”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Nikephoros Gregoras, Open Library, accesat în  
  3. ^ a b Nicephorus Gregoras, Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes, accesat în  
  4. ^ fr R. Royez, Calcul de l’éclipse de soleil du 16 juillet 1330 d'après les tables faciles de Théon d'Alexandrie. Manuscrisul (Marc. Graecus 325), redescoperit în 1970 de către J. Mogenet, nu este de mâna lui Gregoras, însă este adnotat de către acesta.
  5. ^ fr Calcul de l’éclipse de Soleil du 16 juillet 1330 d'après les tables faciles de Théon d'Alexandrie. Texte établi et traduit par Robert Royez, 1971 —
    J. Mogenet, A. Tihon, R. Royez, A. Berg, Calcul de l’éclipse de soleil du 16 juillet 1330, Corpus des astronomes byzantins, Gleben, 1983. ISBN: 9789070265342.
  6. ^ http://eclipse.gsfc.nasa.gov/5MCSEmap/1301-1400/1330-07-16.gif
  • Encyclopædia Britannica Eleventh Edition, lucrare aflată în domeniul public
  • Catholic Encyclopedia.
  • R.Guilland, Essai sur Nicéphore Gregoras, l'homme et l'oeuvre, (Paris, Geuthner, 1926)

Legături externe[modificare | modificare sursă]