Louis, Duce de Nemours

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Louis
Duce de Nemours
LodewijkNemours.jpg
Louis de Winterhalter
Date personale
Nume la naștere Louis Charles Philippe Raphaël d'Orléans
Născut 25 octombrie 1814(1814-10-25)
Palais Royal, Paris, Franța
Decedat (81 de ani)
Versailles, Franța
Înmormântat Chapelle royale de Dreux[*] Modificați la Wikidata
Părinți Ludovic-Filip al Franței
Maria Amalia a celor Două Sicilii Modificați la Wikidata
Frați și surori Clementine de Orléans
Marie de Orléans
Louise-Marie a Franței
Charles d'Orléans, Duke of Penthièvre[*]
François d'Orléans, prinț de Joinville
Prințul Ferdinand-Filip al Franței
Antoine, Duce de Montpensier
Henri d'Orléans, duce de Aumale Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Prințesa Victoria de Saxa-Coburg și Kohary
Copii Gaston, Conte de Eu
Ferdinand, Duce de Alençon
Marguerite Adélaïde, Prințesă Czartoryska
Cetățenie Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Religie Biserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupație ofițer Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Orléans
Semnătură
Signature of Prince Louis, Duke of Nemours.png

Prințul Louis de Orléans (Louis Charles Philippe Raphaël d'Orléans; 25 octombrie 181426 iunie 1896) a fost al doilea fiu al viitorului rege Ludovic-Filip al Franței și a soției lui, Maria Amalia a celor Două Sicilii. În timpul domniei tatălui său din 1830 până în 1848 avea titlul de Prințul Louis, Duce de Nemours.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilărie[modificare | modificare sursă]

Ludovic-Filip al Franței împreună cu cei doi fii mai mari: Ducele de Chartres și Ducele de Nemours.

S-a născut la Palais Royal din Paris. La vârsta de 12 ani a fost numit colonel al regimentului 1 de cavalerie iar în 1830 a fost făcut cavaler al Ordinului Sfântului Spirit de către regele Carol al X-lea.

La începutul anului 1825, numele său era menționat ca posibil candidat pentru tronul Greciei iar în februarie 1831 a fost nominalizat rege al Belgiei însă considerațiile internaționale l-au descurajat pe Ludovic Filip să accepte onoarea pentru fiul său, care a acompaniat armata franceză și a intrat în Belgia pentru a susține noul regat în separarea sa de Regatul Unit și Olanda; acolo a luat parte la Asediul de la Antwerp.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

La 26 aprilie 1840 s-a căsătorit cu Prințesa Victoria de Saxa-Coburg și Kohary la Castelul Saint-Cloud.

Decesul fratelui său mai mare, Ferdinand, Duce de Orleans, în 1842 i-a dat o poziție cu o importanță mai mare în cazul ascensiunii nepotului său, tânărul conte de Paris. Răceala lui, faptul că nu-i plăceau funcțiile publice și trufia lui l-au făcut nepopular.

După izbucnirea revoluției din 1848 a mers cu cumnata lui Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin și cu cei doi fii ai ei în camera deputaților însă a fost separat de ei de răscuți, și a scăpat în cele din urmă numai prin deghizarea sa în uniformă de gardă națională.

Exilul și întoarcerea în Franța[modificare | modificare sursă]

A plecat în Anglia unde s-a stabilit cu părinții săi la Casa Claremont. Scopul lui principal în timpul exilului, în special după moartea tatălui său a fost reconcilierea celor două ramuri ale Casei de Bourbon ca indispensabilă restabilirii monarhiei în Franța sub orice formă. Această dorință a fost frustată pe de o parte de atitudinea contelui de Chambord și pe de altă parte de determinarea ducesei de Orleans de a menține pretențiile contelui de Paris.

Nemours a locuit la Casa Bushy după decesul în 1866 a reginei Marie Amélie, văduva lui Ludovic Filip. În 1871 exilul impus prinților francezi a fost retras. În martie 1872 el a reobținut rangul de general de divizie de armată. Mai târziu, după retragerea din armată a continuat ca președinte al Crucii Roșii până în 1881, când un nou decret împotriva prinților de sânge a dus la retragerea din societatea pariziană.

În timpul președinției mareșalului MacMahon, el și-a făcut apariția pentru prima dată la Palatul Elysée. A murit la Versailles la 26 iunie 1896 la vârsta de 82 de ani; soția sa murise la Claremont la 10 noiembrie 1857. A supraviețuit tuturor fraților și surorilor sale în afară de Prințesa Clementine de Orléans și François d'Orléans, prinț de Joinville.

Copii[modificare | modificare sursă]

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]