Prințul Ferdinand-Filip al Franței
| Ferdinand Philippe | |
 Ducele de Jean Auguste Dominique Ingres |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ferdinand Philippe Louis Charles Henri Joseph d'Orléans |
| Născut | 3 septembrie 1810 Palatul Regal din Palermo, Regatul celor Două Sicilii |
| Decedat | (31 de ani) Sablonville, Hauts-de-Seine, Franța |
| Înmormântat | Eure-et-Loire, Franța |
| Părinți | Ludovic-Filip al Franței Maria Amalia a celor Două Sicilii  |
| Frați și surori | Louise-Marie a Franței Clementine de Orléans Marie de Orléans Charles d'Orléans, Duke of Penthièvre[*] Louis, Duce de Nemours François d'Orléans, prinț de Joinville Antoine, Duce de Montpensier Henri d'Orléans, duce de Aumale |
| Căsătorit cu | Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin |
| Copii | Prințul Filip, Conte de Paris Prințul Robert, Duce de Chartres |
| Cetățenie |  Franța |
| Religie | Biserica Romano-Catolică |
| Ocupație | om politic ofițer |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Orléans |
| Duce de Orléans | |
| Predecesor | Louis Philippe d'Orléans |
| Succesor | Philippe d'Orléans |
| Semnătură | |
 |
|
Modifică date / text  |
|
Ferdinand Filip d'Orléans (3 septembrie 1810 — 13 iulie 1842) a fost Prinț Regal al Franței, fiul cel mare a regelui Ludovic-Filip al Franței și a Prințesei Maria Amalia de Bourbon-Sicilia.
Primii ani[modificare | modificare sursă]
Născut la Palermo în septembrie 1810, în timpul exilului părinților săi, el a primit titlul de Duce de Chartres (și a fost numit Chartres în cercul familiei). A fost btezat Ferdinand Philippe Louis Charles Henri și cunoscut ca Ferdinand Philippe în onoarea bunicilor săi: Ferdinand I al celor Două Sicilii și Philippe Égalité. În ciuda faptului că a fost născut în exil, el a deținut rangul de prinț de sânge. Ca fiul cel mare, el era moștenitorul titlului de Duce de Orléans și de șef al Casei de Orléans (o ramură a Casei de Bourbon fondată de singurul frate al regelui Ludovic al XIV-lea).
Tânărul prinț a vizitat Franța pentru prima dată în 1814 în timpl Primei Restaurații, stabilindu-se permanent în 1817. În 1819 tatăl său i l-a ales ca preceptor pe M. de Boismilon. La cinci ani, facultățile sale intelectuale erau dezvoltate: el vorbea și scria în franceză și germană, avea noțiuni de aritmetică, istorie și a început latina. Apoi tatăl său l-a înscris la Collège Henri-IV în 1819 deoarece dorea ca fiul său să primeacă o educație liberală fondată pe egalitatea completă cu colegii lui elevi. După o călătorie în Anglia și în Écosse în 1819, a plecat la Lunéville pentru a se alătura regimentului nr.1 de husari, unde avea rangul de colonel.
|
