Prințul Ferdinand-Filip al Franței

Ferdinand Philippe
Ducele de Jean Auguste Dominique Ingres
Date personale
Nume la naștere	Ferdinand Philippe Louis Charles Henri Joseph d'Orléans
Născut	3 septembrie 1810(1810-09-03) Palatul Regal din Palermo, Regatul celor Două Sicilii
Decedat	13 iulie 1842 (31 de ani) Sablonville, Hauts-de-Seine, Franța
Înmormântat	Eure-et-Loire, Franța
Cauza decesului	accident (cădere de pe cal[*]​)
Părinți	Louis-Filip al Franței Prințesa Maria Amalia a Neapolelui și Siciliei
Frați și surori	Louise-Marie a Franței Clementine de Orléans Marie de Orléans Charles d'Orléans[*][[Charles d'Orléans (French prince, duke)|​]] Louis, Duce de Nemours François d'Orléans, prinț de Joinville Antoine, Duce de Montpensier Henri d'Orléans, duce de Aumale
Căsătorit cu	Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin
Copii	Prințul Filip, Conte de Paris Prințul Robert, Duce de Chartres
Cetățenie	Franța
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	politician ofițer
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Orléans
Duce de Orléans
Predecesor	Louis Philippe d'Orléans
Succesor	Philippe d'Orléans
Semnătură

Ferdinand Filip d'Orléans (3 septembrie 1810 — 13 iulie 1842) a fost Prinț Regal al Franței, fiul cel mare a regelui Ludovic-Filip al Franței și a Prințesei Maria Amalia de Bourbon-Sicilia.

Primii ani

Născut la Palermo în septembrie 1810, în timpul exilului părinților săi, el a primit titlul de Duce de Chartres (și a fost numit Chartres în cercul familiei). A fost botezat Ferdinand Philippe Louis Charles Henri și cunoscut ca Ferdinand Philippe în onoarea bunicilor săi: Ferdinand I al celor Două Sicilii și Philippe Égalité. În ciuda faptului că a fost născut în exil, el a deținut rangul de prinț de sânge. Ca fiul cel mare, el era moștenitorul titlului de Duce de Orléans și de șef al Casei de Orléans (o ramură a Casei de Bourbon fondată de singurul frate al regelui Ludovic al XIV-lea).

Tânărul prinț a vizitat Franța pentru prima dată în 1814 în timpul Primei Restaurații, stabilindu-se permanent în 1817. În 1819 tatăl său i l-a ales ca preceptor pe M. de Boismilon. La cinci ani, facultățile sale intelectuale erau dezvoltate: el vorbea și scria în franceză și germană, avea noțiuni de aritmetică, istorie și a început latina. Apoi tatăl său l-a înscris la Collège Henri-IV în 1819 deoarece dorea ca fiul său să primească o educație liberală fondată pe egalitatea completă cu colegii lui elevi. După o călătorie în Anglia și în Écosse în 1819, a plecat la Lunéville pentru a se alătura regimentului nr.1 de husari, unde avea rangul de colonel.