Prințesa Louise a Prusiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte persoane cu numele Louise a Prusiei, vedeți Louise a Prusiei (dezambiguizare).
Prințesa Louise
Mare Ducesă de Baden
Princess Louise of Prussia.JPG
Mare Ducesă de Baden
Domnie 20 septembrie 1856 - 28 septembrie 1907
Căsătorit(ă) cu Frederic I, Mare Duce de Baden
Urmași Frederic al II-lea, Mare Duce de Baden
Victoria, regină a Suediei
Prințul Ludwig
Casa regală Casa de Hohenzollern
Tată Wilhelm I al Germaniei
Mamă Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach
Naștere 3 decembrie 1838(1838-12-03)
Deces 23 aprilie 1923 (84 de ani)

Prințesa Louise a Prusiei (germană Luise Marie Elisabeth; 3 decembrie 183823 aprilie 1923) a fost al doilea copil și singura fiică a împăratului Wilhelm I al Germaniei și a soției lui Augusta de Saxa-Weimar. A fost sora mai mică a regelui Frederick al III-lea al Germaniei ("Fritz") și mătușa lui Wilhelm al II-lea al Germaniei.

Prințesă a Prusiei[modificare | modificare sursă]

Portret de Franz Xavier Winterhalter al Louisei, Mare Ducesă de Baden, 1856.

Louise s-a născut la 3 decembrie 1838; a fost al doilea copil și singura fiică a Prințului Wilhelm al Prusiei și a soției lui, Prințesa Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach. Părinții ei formau un cuplu nefericit și ciudat iar Louise a avut un singur frate mai mare, Prințul Frederic, care era cu șapte ani mai mare. După nașterea fiicei sale, Augusta a declarat că datoria ei pentru perpetuarea Casei de Hohenzollern s-a terminat.[1]

În timp ce Wilhelm a arătat puțină afecțiune singurului său fiu, și-a revărsat atenția asupra fiicei sale; adesea făcea vizite neanunțate în sala unde Louise învăța și sfârșeau prin a se juca împreună pe covor. Mama și fiica nu au fost apropiate.

Mare Ducesă de Baden[modificare | modificare sursă]

Louise, Mare Ducesă de Baden și soțul ei Frederic I, Mare Duce de Baden, c. 1906.

Louise s-a logodit cu Frederic, Prinț Regent de Baden în 1854. Frederic era regent din cauza nebuniei fratelui său Leopold și a fost proclamat Mare Duce când doctorii au declarat că nu sunt șanse de recuperare.[1]

Căsătoria a avut loc la 20 septembrie 1856 la Palatul Neues din Potsdam.[1] La câteva săptămâni de la nuntă, noua Mare Ducesă era deja însărcinată cu primul ei copil, Frederic.[1] Louise a fost o soție și o mamă fericită, scriind unei prietene "de când nu ne-am mai văzut, viața mea a devenit mult mai frumoasă, mai prețioasă pentru mine, fericirea mea este mai bogată și mai adâncă decât înainte". [2]

Cuplului îi displăcea rigiditatea curții Karlsruhe și evadau cu bucurie la castelul lor de pe insula Mainau.[3] Ei erau populari în Baden și toată lumea din Konstanz, unde Louise și Frederic aveau reședința de vară, vorbea cu mândrie afectoasă de ei.[4]

Louise a fost prietenă bună cu Alice, Mare Ducesă de Hesse, sora mai mică a cumnatei ei. Cele două se vizitau adesea.[5] În scrisorile sale, regina Victoria se referea adesea la ei cu plăcere și simpatie ca bunii Fritz și Louise de Baden.[6] Deși ca fete Louise a fost prietenă cu cumnata ei Victoria, Prințesă Regală ("Vicky") între ele a existat o rivalitate nu prea prietenoasă în special când își comparau copiii: în timp ce fiul cel mare al Victoriei, Prințul Moștenitor Wilhelm, s-a născut cu un braț deformat, se pare că Louise nu a putut rezista să se laude că cei trei copii ai ei erau mai sănătoși și mai mari la aceeași vârstă.[1] Louise era afectuoasă cu nepotul ei iar Vicky i-a scris mamei sale că Marea Ducesă "l-a răsfățat îngrozitor de mult". De multe ori l-a sprijin împotriva părinților săi și strânsa relație cu Wilhelm a continuat și la maturitate iar el va scrie mai târziu în memoriile sale că Louise "poseda o capacitate politică considerabilă și era organizată; ea a înțeles excelent cum să pună oamenii potriviți în locul potrivit și cum să folosească puterea lor pentru beneficiul general".

Relația dintre Louise și Vicky s-a distanțat și mai mult când Louise a vrut ca fiul ei Prințul Moștenitor Frederic să se căsătorească cu nepoata lui Vicky, Prințesa Elisabeta de Hesse și de Rin. Prințesa s-a căsătorit cu Marele Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei și Louise a simțit că familia ei a fost umilită.

Războiul austro-prusac a provocat tensiuni între Baden și Prusia, cum Baden, în ciuda conexiunile lor familiale strânse, a ales să-i sprijine pe austrieci. După război, Baden nu a fost inclus pe lista statelor obligate să plătească despăgubiri excesive Prusiei.[1] Puternicul cancelar anti-catolic al tatălui ei, Otto von Bismarck, a displacut totuși Badenul, acesta fiind unul dintre statele catolice cele mai importante din Germania; el a văzut religia ducatului ca o amenințare la adresa stabilității noului Imperiu german.[1]

Datorită statutului de Mare Ducesă, Louise a fost foarte implicată în organizații caritabile ale ducatului, în mod special asupra problemelor femeilor. Louise a menținut corespondență cu Florence Nightingale și a avut o prietenie lungă cu Clara Barton, pe care a întâlnit-o în timpul Războiului franco-prusac.[1] Ele au organizat spitale militare și au ajutat la dezvolyarea fabricilor de cusut pentru femei pentru a ajuta la efortul de război; la sugestia Louisei, Barton a primit Crucea de Fier de Merit după război de la recent încoronatul împărat Wilhelm.[1]

În ciuda vârstei înaintate, Louise a fost prezentă pentru a-i întâmpina pe soldații germani răniți, la întoarcerea acestora în Germania din lagărele de prizonieri franceze.[7]

În doar doi ani, patru membri apropiați ai familiei Louisei au murit: tatăl ei, fratele, fiul cel mic și mama ei. Vicky, acum împărăteasa văduvă, a convins-o pe mama ei să-i confere Ordinul regal Victoria și Albert, clasa întâi.[1]

Soțul ei a murit la 28 septembrie 1907 și fiul lor cel mare i-a succedat ca Frederic al II-lea. În același an, singura lor fiică Victoria a succeday ca regină consort a Suediei. Louise a trăit să vadă ducatul ei absorbit în noi state ale Germaniei după Revoluția din 1918-19 care a avut loc la sfârșitul Primului Război Mondial. Noul guvern republican i-a acordat permisiunea să trăiască pentru restul vieții retrasă la Baden-Baden, unde a murit la 24 aprilie 1923, la vârsta de 84 de ani.

Copiii[modificare | modificare sursă]

Frederic și Louise au avut trei copii:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j Van der Kiste, John (1 iulie 2001). „Louise, Grand Duchess of Baden: 'A model sovereign princess'”. Royalty Digest. http://www.authorsden.com/visit/viewArticle.asp?id=6097. Accesat la 30 noiembrie 2010. 
  2. ^ Roberts, Dorothea (1888). Two royal lives: gleanings from Berlin and from the lives of their Imperial Highnesses The Crown Prince and Princess of Germany. London: T. Fisher Unwin. p. 47. http://books.google.com/books?id=HlYBAAAAYAAJ&pg=PA47&dq=princess+louise+of+baden+prussia+grand+duchess&hl=en&ei=5oj0TPjbAsiBnAfJ5vCcCw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=10&ved=0CEwQ6AEwCTgU#v=onepage&q=princess%20louise%20of%20baden%20prussia%20grand%20duchess&f=false 
  3. ^ The Illustrated American, Volume 11. New York: The Illustrated American Publishing Co. 1892. p. 40. http://books.google.com/books?id=NHRNAAAAYAAJ&pg=PA40&dq=princess+louise+of+baden+prussia+grand+duchess&hl=en&ei=B4f0TIvwC4LCnAec6tWACg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&ved=0CCcQ6AEwATgK#v=onepage&q=princess%20louise%20of%20baden%20prussia%20grand%20duchess&f=false 
  4. ^ Roberts, p. 48.
  5. ^ Alice of Hesse, Grand Duchess; John Murray (editor) (2005). Alice, Grand Duchess of Hesse, Princess of Great Britain and Ireland. London: Elibron Classics 
  6. ^ Roberts, pp. 47-48.
  7. ^ New York Times Staff (1917). New York Times current history: the European war, Volume 11. New York: The New York Times Company. p. 356. http://books.google.com/books?id=xOALAAAAYAAJ&pg=PA355&dq=princess+louise+of+baden+prussia+grand+duchess&hl=en&ei=44n0TOuBBYTGnAeUnvCLCw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=3&ved=0CC8Q6AEwAjgo#v=onepage&q=grand%20duchess%20louise&f=false 

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]