Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa
| Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa | |
 | |
| Tip | Tratat neratificat |
|---|---|
| Negociat | iunie 2004 |
| Semnat |  Roma, Italia |
| Parafat | 8 noiembrie 2004 |
| Semnatari | Statele membre ale UE |
| Ratificat de | 18 / 25 |
| Prezență online | |
 Treaty establishing a Constitution for Europe la Wikisource | |
Modifică date / text  | |
Da – Parte a tratatului de aderare
Da – Vot în Parlament
Da – Referendum
Nu – Referendum
Referendum anulat
Referendum neorganizat
Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa (TCE; denumit și Constituția Europeană sau Tratatul Constituțional) a fost un tratat internațional neratificat menit să creeze o constituție consolidată pentru Uniunea Europeană (UE). Acesta ar fi înlocuit tratatele existente ale Uniunii Europene cu un text unic, ar fi conferit forță juridică Cartei Drepturilor Fundamentale și ar fi extins votul cu majoritate calificată în domenii de politică care anterior fuseseră decise în unanimitate de către statele membre.
Tratatul a fost semnat la 29 octombrie 2004 de reprezentanții celor 25 de state membre ale Uniunii Europene, aflate la acea vreme. Ulterior, a fost ratificat de 18 state membre. Cu toate acestea, respingerea documentului de către alegătorii francezi și olandezi în mai și iunie 2005 a pus capăt procesului de ratificare.
Tratatul de la Lisabona a fost creat pentru a înlocui Tratatul Constituțional. Acesta conținea multe dintre modificările introduse inițial în tratatul Constituțional, dar, în loc să abroge și să înlocuiască tratatele existente, le-a modificat pur și simplu și a abandonat ideea unei constituții codificate unice. Semnat la 13 decembrie 2007, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, după ratificarea de către toate statele membre.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Mai multe țări au cerut ca preambulul Constituției să includă o referire la creștinism. Printre acestea s-au numărat Italia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Cehia și Slovacia, care în mai 2004 au trimis o scrisoare Președinției irlandeze. Țările care s-au opus unei astfel de referințe au fost Franța, Belgia, Germania, Danemarca, Suedia, Finlanda, Slovenia și Cipru. Spania a susținut inițial includerea unei referințe la creștinism, dar noul guvern a schimbat poziția predecesorului său. În cele din urmă, constituția convenită nu a făcut nicio referire explicită la creștinism, menționând doar „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”. Această decizie a provocat dezamăgire în Vatican, dar satisfacție în rândul statului candidat Turcia.[1]
Conținut
[modificare | modificare sursă]În temeiul TCE, Consiliul Uniunii Europene ar fi fost redenumit oficial „Consiliul de Miniștri”, care este deja denumirea sa informală.
TCE ar fi reiterat câteva principii cheie ale modului în care funcționează Uniunea:
- principiul conferirii: toate competențele UE îi sunt conferite în mod voluntar de către statele membre;
- principiul subsidiarității : deciziile guvernamentale ar trebui luate la cel mai scăzut nivel posibil, rămânând în același timp eficiente;
- principiul proporționalității : UE poate acționa doar exact în măsura necesară pentru atingerea obiectivelor sale;
- primatul dreptului UE: în domeniile în care statele membre au încheiat acorduri obligatorii din punct de vedere juridic la nivelul UE, acestea nu pot adopta legi naționale incompatibile cu aceste legi ale UE.
Uniunea este deschisă tuturor statelor europene care respectă valorile comune ale statelor membre, și anume:
- demnitatea umană
- libertate
- democrație
- egalitate
- statul de drept
- respectul pentru drepturile omului
- drepturile minorităților.
Statele membre declară că următoarele principii prevalează în societatea lor:
- pluralism
- nediscriminare
- toleranță
- justiție
- egalitatea sexelor.
Obiectivele UE au fost enunțate ca fiind:
- promovarea păcii, a valorilor sale și a bunăstării poporului său.
- menținerea libertății, securității și justiției fără frontiere interne și o piață internă în care concurența este liberă și nedenaturată.
- dezvoltare durabilă bazată pe o creștere economică echilibrată și stabilitatea prețurilor, o economie socială de piață cu un grad ridicat de competitivitate.
- justiție și protecție socială, egalitate între femei și bărbați, solidaritate între generații și protejarea drepturilor copilului.
- coeziunea economică, socială și teritorială și solidaritatea între statele membre.
- respectul pentru diversitatea lingvistică și culturală.
Competențele exclusive ale UE sunt:
- uniune vamală;
- regulile de concurență care guvernează piața internă;
- politica monetară a zonei euro;
- conservarea resurselor biologice marine;
- politica comercială comună;
- încheierea anumitor acorduri internaționale.
În cadrul TCE, ar fi fost adăugate șapte noi domenii de cooperare, pentru a combate:
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Proiect de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa (18.07.2003) Arhivat în , la Wayback Machine.
- Lege pentru Europa Mare, 24 aprilie 2005, Irina Cristea, Maria Toader, Jurnalul Național
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
| Control de autoritate |
|  |
|---|
- ↑ Cvijic, Srdjan; Zucca, Lorenzo (), Weiler, J. H. H., ed., „Does the European Constitution Need Christian Values?”, Oxford Journal of Legal Studies, 24 (4), pp. 739–748, ISSN 0143-6503, accesat în