Portal:Acțiunile militare postbelice (1918-1920)/Articolul săptămânii/5
Răscoala de la Tighina (sau Răscoala de la Bender – astfel cum este cunoscută în istoriografia rusă) a reprezentat o incursiune militară bolșevică asupra Tighinei, executată în zilele 27 și 28 mai 1919 de către soldați aparținând Brigăzii a 3-a a Diviziei a V-a din Armata a 3-a Ucraineană. Raidul a fost sprijinit de către combatanți locali, pregătiți din timp prin intermediul organizațiilor comuniste și a agenților Rusiei bolșevice, infiltrați anterior. De asemenea, acțiunea trupelor atacatoare a fost facilitată de organizarea inconsistentă pe plan local a apărării de către trupe ale corpului expediționar francez, retrase în spatele Nistrului după eșecul intervenției franceze în sudul Rusiei.
Acțiunea s-a înscris în cadrul mai larg al unui plan operațional sovietic de recuperare prin mijloace militare a Basarabiei, pentru statul rus. Fiind slab, izolat, prost pregătit și prost condus, atacul de la Tighina a eșuat ca urmare a intervenției prompte a armate române, în cooperare cu trupele franceze. Nici un obiectiv militar semnificativ militar nu a fost atins de către atacatori, dar la fel precum incursiunile de la Hotin și de la Tatar Bunar, a avut efecte psihologice devastatoare asupra populației civile, care în orașul Tighina era majoritar vorbitoare de limbă rusă.
Propaganda sovietică a etichetat acest eveniment drept „răscoală”, la fel ca și pe cele din ianuarie 1919 de la Hotin și din septembrie 1924 de la Tatarbunar. Actual pe plan local în Republica Moldovenească Nistreană, perspectiva asupra acestor evenimente din mai 1919 este cea a unei revolte armate a localnicilor împotriva agresorilor români.