Pompeu Fabra i Poch

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pompeu Fabra i Poch
Pompeu fabra.jpg
Pompeu Fabra i Poch
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
Vila de Gràcia, Spania[4] Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Prades, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPrades Cemetery[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuDolors Mestre i Climent[*] ()[5] Modificați la Wikidata
CopiiCarola Fabra i Mestre[*]
Q59324340[*]
Dolors Fabra i Mestre[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Spain (1945–1977).svg Spania Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist[*]
filolog[*]
inginer
profesor universitar
scriitor
chimist Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăPrades
Barcelona
Badalona  Modificați la Wikidata
Domeniulingvistică
language planning[*]
lexicografie  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversity of Barcelona[*]
Provincial Deputation of Barcelona[*]
Institut del Teatre[*]
Autonomous University of Barcelona[*]  Modificați la Wikidata
Organizații Q20108591[*]
Philological Section of the Institute for Catalan Studies[*][1]
Centre Excursionista de Catalunya[*]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruDiccionari General de la Llengua Catalana[*]
Q20103242[*]
Normes ortogràfiques[*]  Modificați la Wikidata
Premiidoctor honoris causa ()  Modificați la Wikidata

Pompeu Fabra i Poch (n. ,[2][3] Vila de Gràcia, Spania[4] – d. ,[2][3] Prades, Franța) a fost un filolog catalan recunoscut ca fiind personalitatea care a pus ordine în limba catalană datorita aportării lui la normarea limbii catalane moderne. Pornind de la o formare cu profil științific (în sensul că a absolvit facultatea de inginerie industrială) a devenit un lingvist care a reformat gramatica și ortografia limbii catalane, sistemul lui ortografic fiind astăzi cel al Institut de Studii Catalane (academia). Pasionat de studiul limbilor străine, i-a acordat atenției și limbii române într-o perioadă în care limba română începea să capete vizibilitate în Europa occidentală.

În anul 1891 editura L'Avenç îi publică gramatica Ensayo de gramática del catalán moderno, în limba spaniolă, opera în care pentru prima dată și cu o metodologie științifică se descrie limba vorbită cu o transcriere fonetică amânunțită.

În 1906 participă la I Congres Internațional al Limbii Catalane unde prezintă comunicarea Aspecte despre ortografia limbii catalane (Qüestions d'ortografia catalana). Prestigiul lui intelectual a căpătat recunoștință, astfel încât Prat de la Riba îi propune să conducă proiectul de normarea limbii catalane. Cu această ocazie a fost numit membru fondator al Secției Filologice al Institutului de Studii Catalane (Academia Catalană). În 1912 edită o gramatică a limbii catalane, încă redactată în spaniolă; după un an de zile publică Normele Ortografice (Normes ortogràfiques, 1913), o vastă reformă ortografică, aprobată și promovată de către Institutul de Studii Catalane. Aceste reforme au provocat adeziuni aprinse dar și un curent de opinie contrar acestora. Unul dintre punctele de bază al ortografiei fabriene a fost respectul pentru pronunția în diferitele graiuri și etimologia cuvintelor. Dicționarul ortografic (Diccionari ortogràfic, 1917) completează Normele din 1913.

Începând cu anul 1918, odată cu publicarea Gramaticii catalane (Gramàtica catalana), declarată oficială, deschide o etapă care se termină în 1932 cu publicarea Dicționarului General al Limbii Catalane (Diccionari General de la Llengua Catalana). Din același an este Curs de nivel mediu de gramatică catalană (Curs mitjà de gramàtica catalana), conceput pentru școală și reeditat în 1968 cu titlul Introducere la gramatica limbii catalane (Introducció a la gramàtica catalana). Lucrarea Convorbiri filologice (Converses filològiques, 1924) s-au ivit din dorința lui de a promova ideile lui lingvistice. Sunt articole relativ scurte care pun și rezolv probleme foarte frecvente despre limba catalană. Anul următor va publica Principalele greșeli ortografice (Les principals faltes de gramàtica).

Dicționarul din 1932 a fost bazat pe următoarele criterii: excluderea arhaismelor și a cuvintelor răspândite pe arii geografice restrânse, neadmiterea unor cuvinte din alte limbii în locul unor alte cuvinte propii limbii catalane; introducerea și adaptarea în catalană a unor cuvinte de origine latină sau greacă din domenii tehnice cu caracter universal.

După Războiul Civil din Spania Pompeu Fabra va pleca în exil. Pe 31 ianuarie 1939, după cinci zile de când trupele generalului Franco au intrat în Barcelona, traversează granița cu Franța. A locuit la Paris, Montpeller, Perpignan și până la urmă s-a stabilit în Prada de Conflent, unde va muri pe 25 decembrie 1948. În ultimii ani de viață, în ciuda dificultăților, a tot scris și lucrat și a și terminat o nouă gramatică a limbii catalane, publicată cu titlul postum de către Joan Coromines.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://apmembres2.iec.cat/detall.aspx?pkMembrePLE=206  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Pompeu Fabra i Poch, Spanish Biographical Dictionary, accesat în  
  4. ^ a b „Pompeu Fabra i Poch”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ http://llengua.gencat.cat/ca/anypompeufabra/recursos/labece-de-pompeu-fabra/#D2  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)