Pierre Restany

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pierre Restany
Pierre Restany (1998) by Erling Mandelmann.jpg
Pierre Restany
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Amélie-les-Bains-Palalda, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic de artă
istoric de artă
filozof Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materLiceul Henri IV[*]  Modificați la Wikidata

Pierre Restany Hundertwasser (n. ,[1] Amélie-les-Bains-Palalda, Franța – d. ,[1][2] Paris, Franța) face parte din acea categorie de artiști a căror lucrări, aparent paradoxale, dețin niște explicații neașteptate dar care se potrivesc cu viziunea lor umanistă, cu logica lor interioară, cu generozitatea lor ingenuoasă și cu instinctul lor practic. Acest pictor îndrăgostit de frumusețe își petrece o mare parte din timp lucrând ca arhitect, predicând ecologia și detestând liniile drepte la fel de mult pe cât detesta Uniunea Europeană.

Hundertwasser s-a născut la Viena în data de 15 decembrie 1928. Astăzi el e cu siguranță cel mai cunoscut și cel mai controversat artist din Austria. Reputația sa internațională a fost stabilită cu fermitate după o carieră haotică începută printr-o ședere lungă la Paris, urmată de un lung șir de expoziții și happenning-uri. Faima sa a fost consolidată pentru totdeauna printr-un tur expozițional la scară mondială, în muzeele celor cinci continente, între 1975 și 1983. Prietenia sa cu Joram Harel, care era totodată și impresarul acestuia, l-a scutit pe acesta de la vreo grijă materială și i-a oferit posibilitatea să trăiască conform dorințelor și principilor sale. Moartea mamei sale, în 1972, față de care el era foarte atașat, a fost un alt moment de turnură din cariera sa. Arta sa a devenit treptat din ce în ce mai identificabilă cu viziunea sa despre lume. În 1968 Hundertwasser a devenit proprietarul unei ambarcațiuni de lemn pe care a renumit-o „ Regentag”(„zi ploioasă”). Între 1968 și 1972, barca a devenit unul din atelierele artistului, care nu numai că lucra în această barcă dar o folosea și pentru a face lungi croaziere pe coasta mării Adriatice. Într-una din aceste plimbări pe mare, Hundertwasser a fost însoțit de regizorul Peter Schamoni și împreună, cei doi au realizat un film purtând același nume cu ambarcațiunea „Regentag”, film ce a fost prezentat chiar la Festivalul de la Cannes în 1972.

Tot în 1972 Hundertwasser a publicat manifestul său: Your Window Right – Your Tree Duty și a avut deasemenea o apariție spectaculară la un post de televiziune, unde a pledat pentru un habitat de o calitate superioară: acoperișuri acoperite cu vegetație și pentru fațade cu un design indivdual. După manifestul: „Mould Manifesto Against Rationalism in Architecture” din 1958, în care și-a prezentat atitudinea sa fundamentală asupra sociologiei habitatului, care a culminat cu discursul său „Naked Speech”și cu manifestul „Los von Loos” (Departe de Loos), Hundertwasser își completează sistemul filosofiei sale moralizatoare După ce a restabilit ciclul materiei vii și a specificat procesul armoniei cu natura în punctele cheie ale planului său ideologic în artă, arhitectură și mediu înconjurător, Hundertwasser a declarat război poluării in toate formele ei: aer contaminat, pericolul nuclear, distrugerea naturii, distrugerea moștenirii planetei. În 1973 Hundertwasser a descoperit Noua Zeelandă și Australia printr-un maraton de expoziții ale operelor sale. Tot în acest an artistul își inaugurează primul său album de litografe japoneze, „Nana hyaku mizu”, și devine primul european a cărui opere au fost gravate de maeștrii japonezi.

În 1976 se îmbarcă din nou într-o călătorie pe Regentag cu destinația Noua Zeelandă care devine cea de a doua sa casă. În 1977 Hundertwasser părăsește Noua Zeelandă și pleacă pe Amazon până pe Rio Negro, ca peste un an să se întoarcă în Veneția unde concepe „Steagul pentru pace in Orientul Mijlociu”, după care pleacă din nou, de data aceasta în Senegal, la invitația președintelui senegalez Senghor, unde realizează o serie de timbre pentru Serviciul Poștal din Senegal. Pe lângă toate aceste angajamente, el nu încetează să lucreze la o serie de noi picturi pentru o altă expoziție internațională având ca punct de plecare New York-ul.(expoziția se intitula „Hundertwasser pictează”). Primarul capitalei americane, Marion Barry Jr. Proclamă, în 1980, data de 18 noiembrie „Ziua Hundertwasser”, ca urmare a unei acțiuni ecologice în care artistul însuși a plantat primii doisprezece copaci din Judiciary Square. Tot în Washington, Hundertwasser ține o serie de discursuri în favoarea ecologiei ca scut împotriva pericolului nuclear și pentru o arhitectură în concordanță cu natura și cu specia umană. Mai presus de toate, anul 1980 a fost un an cu totul special în cariera lui Hundertwasser, consiliul orășenesc al Vienei fiind de acord cu construirea unei case proiectată de artist. În acest timp expozițiile sale itinerante continuau să cutreiere lumea întreagă, prezentând nu doar tablouri și gravuri ci și machete arhitecturale. Proiectele sale se succed unul după celălalt, discursuri după discursuri și campanii, toate acestea ducând la creșterea vertginoasă a faimei artistului, ale cărui proiecte încep sa fie puse în practică tot mai des.

De la pictarea primei spirale în 1953, în studioul prietenului său Renè Brô, Hundertwasser își pecetluiește realitatea exterioară cu viziunea sa asupra lumii. Această relație era una de osmoză, care pornește de la nivele succesive ale conștientului, și înaintând concentric în inconștientul său. Simbolul pictorial ilustra o metaforă biologică. Pentru Hundertwasser omul are trei straturi de piele: epiderma, hainele și casa în care locuiește. În 1967 și 1968 artistul iși prezintă manifestul intitulat „Naked” prin care proclama dreptul omului la cel de-al treilea strat al pielii. După 1972, Hundertwasser își da seama de existența unui cel de-al patrulea strat, și anume societatea înconjurătoare, iar mai târziu își face apariția și cel de-al cincelea strat, stratul planetar.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Pierre Restany, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în