Sari la conținut

Pierre Bouguer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pierre Bouguer
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Le Croisic, Pays de la Loire, Franța[4][5] Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)[6][2][7][1] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[8][4][5] Modificați la Wikidata
PărințiJean Bouguer[*][[Jean Bouguer (French hydrographer and mathematician)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiehydrographer[*][[hydrographer (profession)|​]]
explorator
matematician
fizician
astronom Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[10][11] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieAcademia Franceză de Științe[9]  Modificați la Wikidata
PremiiMembru al Societății Regale ()[9]  Modificați la Wikidata

Pierre Bouguer (n. , Le Croisic, Pays de la Loire, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un matematician, geofizician, geodez și astronom francez.

A studiat la Colegiul Iezuiților din Vannes. A fost profesor de hidrodinamică.

În 1730 a câștigat Premiul Academiei de Științe pentru o lucrare referitoare la proiectarea navală.

Contribuții științifice

[modificare | modificare sursă]

În 1735 a fost trimis în Peru, împreună cu alți savanți, unde timp de 7 ani au măsurat meridianele sudice și au confirmat prevederile lui Isaac Newton relativ la turtirea Pământului la poli.

În 1732 a studiat pentru prima dată Curbele de urmărire (Curbes de poursuite).

În 1748 a inventat heliometrul.

  • 1749: Théorie de navire, de sa construction et de ses mouvements
  • 1753: Nouveau traité de navigation et de pilotage, reeditat de Lacaille în 1761 și de Lalande în 1792
  • 1729: Essai optique sur la gradation de la lumière, reeditat de Lacaille în 1760 și prin care a pus bazele fotometriei, pe care a definitivat-o Lambert.

Biografia și activitatea științifică a lui Bouguer a fost publicată în Mémoires parisiennes, apărută în 1758.

  1. ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Pierre Bouguer” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  2. ^ a b „Pierre Bouguer” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în . 
  3. ^ „Pierre Bouguer”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473. Accesat în . 
  4. ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Autoritatea BnF” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  5. ^ a b „MacTutor History of Mathematics archive”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473. Accesat în . 
  6. ^ Fedor Petrushevsky (). „ЭСБЕ / Бугер, Петр”. Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary. Volume IVа, 1891 (în rusă). IVа. Wikidata Q24353756. 
  7. ^ Bruno Delmas; Rémi Mathis (ed.). „Pierre Bouguer”. La France savante[*]. Wikidata Q55740543. Accesat în . 
  8. ^ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Бугер Пьер (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135 
  9. ^ a b „Pierre Bouguer”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473. 
  10. ^ Bibliothèque nationale de France. „Pierre Bouguer” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  11. ^ „Pierre Bouguer”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133. 
  • Roland Lamontagne, La vie et l'œuvre de Pierre Bouguer, prefață de René Taton, éditeur: Presses universitaires de France, Paris, 1964, 100 de pagini;
  • Pierre Bouguer, un savant breton au XVIIIe, actes de la journée d'études sur La vie et l'œuvre de Pierre Bouguer (1698-1758), tenue le 9 mai 1998 au Croisic et organisée par l'Institut culturel de Bretagne avec la Société des amis du Croisic, publié en 2002.