Piele de măgar (film din 1970)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Acest articol se referă la filmul francez din 1970. Pentru alte sensuri, vedeți Piele de măgar (dezambiguizare).
Piele de măgar
Peau d'âne
1970-Piele de magar w.jpg
Afișul românesc al filmului
Titlu originalPeau d'âne
Genfilm de basm
film muzical
RegizorJacques Demy asistat de Alain Franchet și Jean Lefèvre
Autor Jacques Demy[*][[Jacques Demy (film director (1931-1990))|​]]  Modificați la Wikidata
ScenaristJacques Demy
Bazat pedupă o povestire a scriitorului Charles Perrault
Director de imagineGhislain Cloquet
MontajAnne-Marie Cotret
MuzicaMichel Legrand
NaratorJean Servais
DistribuțieCatherine Deneuve
Jean Marais
Delphine Seyrig
Jacques Perrin
Premiera16 decembrie 1970
Durata85 minute
film color
ȚaraFranţa Franța
Filmat înCastelul Chambord  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiEuropa  Modificați la Wikidata
Limba originalăfranceză
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online
Figură de ceară la Château de Breteuil, reprezentând-o pe „Piele de măgar”

Piele de măgar (titlul original: în franceză Peau d'âne) este un film muzical francez, realizat în 1970 de regizorul Jacques Demy, după o povestire a scriitorului Charles Perrault, protagoniști fiind actorii Catherine Deneuve, Jean Marais, Delphine Seyrig și Jacques Perrin.

Conținut[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Regele Albastru și soția sa domnesc peste un ținut fermecător. Când regina moare, smulge promisiunea soțului ei de a nu se căsători niciodată cu o femeie care este mai puțin frumoasă decât ea. Dar singura femeie care se apropie de frumusețea reginei este fiica ei și a regelui. Când consilierii săi îl îndeamnă să se căsătorească totuși pentru a avea un moștenitor, regele decide să o ia în căsătorie pe prințesa, care era propria-i fiică. Pentru a descuraja regele de planurile sale de căsătorie și pentru a o salva pe prințesă de o soartă tristă, zâna Liliac, o ajută. Ea o sfătuiește pe prințesă să-i ceară cadouri de nuntă pe care regele nu le-ar putea obține, de exemplu o rochie de culoarea timpului, una de culoarea lunii sau alta de culoarea soarelui. Obținânu-le pe fiecare, zâna o sfătuiește să-i mai ceară un dar pe care regele-tată pecis că nu i-l va îndeplini și anume, pielea măgarului din locul de onoare al grajdului regal, care în fiecare dimineață nu slobozea peste paie bălegar, ci o grămăjoară de monede de aur. Dar prințesa a primit în dar, chiar și pielea de măgar.

Descumpănită, prințesa la îndemnul zânei, fuge din regat și pentru ca nimeni să nu o recunoască, se deghizează cu pielea de măgar și își ia o slujbă de porcar într-un regat vecin. Aici lucra din zori și până în noapte, fiind tot timpul murdară din cap până-n picioare. Singura ei mulțumire era ziua de duminică, când se odihnea și își îmbrăca rochiile cele frumoase pe care le-a luat cu ea. Tânărul prinț al acestui tărâm, întorcându-se de la vânătoare, face ca de obicei un popas ca să se răcorească, la ferma unde era Piele de măgar cum o numeau toți. Aceasta văzându-l pe prinț, i-a plăcut cât este de arătos și manierat.

Într-o zi de odihnă, prințul porni curios să cerceteze prin gospodărie și ajungând într-un hol întunecat la capătul căreia era micuța odaie a lui Piele de măgar. Curios să afle ce este în acea încăpere, se uită pe gaura cheii și văzând frumoasa fată îmbrăcată în rochia aurită, a rămas cu răsuflarea tăiată, îndrăgostindu-se pe loc de ea. Întors în castelul său, prințul cade la pat bolnav, cu gândul doar la ea. După zile de boală și tristețe, poruncește ca „Piele de măgar” să-i facă cu mâinile ei o prăjitură, singurul lucru care ar putea să-i redea sănătatea. În această prăjitură, prințul găsește un inel cu briliante, pe care Piele de măgar l-a pitit în mod intenționat. Prințul este sigur acum că dragostea lui pentru presupusa servitoare, îi va fi returnată. Anunțând că se va căsători doar cu femeia căreia i se potrivește inelul, toate femeile și fetele aflate la vârsta căsătoriei, se adună în castelul său și încearcă inelul, una după alta. Piele de măgar a fost ultima care a încercat inelul, căreia bijuteria scumpă i s-a potrivit perfect și astfel, s-a dezvăluit că este o prințesă.

Prințesa se căsătorește cu prințul sub privirile binevoitoare ale familiilor lor, inclusiv al regelui Albastru, care a sosit la nuntă cu elicopterul împreună cu zâna Liliac. Aceasta îi dezvăluie finei sale că „totul este aranjat” și că ea însăși se va căsători cu regele.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Interpreții cântecelor

Locurile filmărilor[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Vidéo du tournage de Peau d'âne réalisée par Agnès Varda”. Accesat în . 
  2. ^ Sur le plateau de Peau d'âne, Annie Maurel est avant tout la scripte, comme sur tous les films de Demy
  3. ^ Témoignage d'Annie Maurel dans le documentaire d'Agnès Varda : L'Univers de Jacques Demy (1993)

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Perrault, Charles, Piele de măgar, București, 2005: Editura: EPIGRAF, Literatura Universală, Carțile copilăriei, p. 16 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]