Charles Perrault
| Charles Perrault | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Paris, Regatul Franței[5][6] |
| Decedat | (75 de ani)[1][2][4][7] Paris, Regatul Franței[8][6][9] |
| Frați și surori | Pierre Perrault[*] Claude Perrault[*] Nicolas Perrault[*] |
| Căsătorit cu | Marie Guichon[*] (din )[10] |
| Ocupație | scriitor poet jurist-poet[*] collector of fairy tales[*] critic[*] scriitor de literatură pentru copii[*] teoretician de artă[*] |
| Locul desfășurării activității | Paris[11] |
| Limbi vorbite | limba franceză[12][13] |
| Activitate | |
| Studii | lycée Saint-Louis[*] collège de Beauvais[*] Old University of Orléans[*] Universitatea din Orléans[*] |
| Limbi | limba franceză |
| Mișcare/curent literar | clasicism |
| Specie literară | basm , Q113835463[*] |
| Opere semnificative | Histoires ou contes du temps passé. Avec des moralités[*] Q110997625[*] |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Charles Perrault (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un poet francez, scriitor de proză și povestitor, membru de frunte al Academiei Franceze, care a avut un rol de frunte preponderent în disputa literară, cunoscută sub numele de „Cearta dintre antici și moderni”.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Charles Perrault a devenit celebru prin poveștile lui pentru copii: Cenușăreasa, Scufița Roșie, Motanul încălțat, Contes de ma mère l'oye („Poveștile mamei mele gâsca”), Barbă albastră, Tom Degețelul.
A fost avocat de profesie. Și-a câștigat reputația literară prin 1660 cu niște versuri ușoare și poezii de dragoste și și-a petrecut restul vieții promovând studierea literaturii și a artei. A devenit membru al Academiei Franceze, care s-a divizat curând după cearta dintre antici și moderni, în 1671. Perrault susținea vederile modernilor pentru progresul civilizației. Poemul său, Le siècle de Louis de Grand (1687: „Epoca lui Ludovic cel Mare”) pune scriitori ca Molière și François de Malherbe deasupra unor scriitori clasici ai Greciei antice și Romei.
Încântătoarele povești din Mama Gâscă au fost scrise ca să-i distreze pe copiii lui. Poveștile lui reprezintă versiunea modernă a unor povești populare aproape uitate, repovestite de Perrault într-un stil simplu și firesc.
Povestiri
[modificare | modificare sursă]- La Marquise de Salusses ou la Patience de Griselidis
- Les Souhaits ridicules
- Piele de măgar (povestire) (Peau d'âne)
- Frumoasa adormită (La Belle au bois dormant) cunoscută inițial ca Frumoasa din pădurea adormită.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Charles Perrault” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ Andrew Bell. „Charles Perrault” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ^ a b „Charles Perrault” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ a b Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Перро Шарль (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ^ „Charles PERRAULT” (în franceză). NooSFere. Wikidata Q3343389. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ http://www.biography.com/people/charles-perrault-9438047. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Charles Perrault”. FranceArchives[*]. ISSN 2556-3521. Wikidata Q51045276.
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ „Charles Perrault”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ^ „Charles Perrault”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
