Per Teodor Cleve
| Per Teodor Cleve | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][4]  Storkyrkoförsamlingen(d), Stockholm län, Suedia[5] |
| Decedat | (65 de ani)[1][4][6] Uppsala Cathedral Assembly(d), Uppsala län, Suedia[1][6] |
| Înmormântat | Uppsala gamla kyrkogård[*] ()[7] |
| Căsătorit cu | Alma Cleve[*] (–)[1] |
| Copii | Astrid Cleve[*][5] Agnes Cleve-Jonand[*][5] Célie Brunius[*][5] |
| Cetățenie |  Suedia |
| Ocupație | chimist mineralog[*] zoolog[*] cadru didactic universitar[*] geolog om de știință botanist[*] biolog oceanograf[*] |
| Locul desfășurării activității | Uppsala[8] Stockholm[8] |
| Limbi vorbite | limba suedeză[9][10] limba engleză[10] limba germană[10] limba franceză[10] |
| Activitate | |
| Domeniu | chimie[1][2] Agrochimie[2] mineralogie[2] geologie[2] chimie anorganică[2] metal[2] metal alcalin[2] metal alcalino-pământos[2] oceanografie[2] |
| Instituție | Universitatea Uppsala[1] |
| Alma Mater | Stockholms Lyceum (1858) Uppsala University (1863) |
| Organizații | Academia Regală Suedeză de Științe |
| Doctoranzi | Svante Arrhenius |
| Premii | Medalia Davy[*] ()[3] |
Modifică date / text  | |
Per Teodor Cleve (n. , Storkyrkoförsamlingen(d), Stockholm län, Suedia – d. , Uppsala Cathedral Assembly(d), Uppsala län, Suedia) a fost chimist suedez, biolog, mineralog și oceanograf. El este cunoscut în principal pentru descoperirea elementelor chimice holmiu și tuliu.[11][12]
Cleve și-a obținut diplomele de licență și doctorat la Universitatea Uppsala în 1863, respectiv 1868. După ce a obținut doctoratul, a devenit profesor asistent de chimie la această universitate. Mai târziu a devenit profesor de chimie generală și agricolă. În 1874, el a susținut că didiimul ar fi constituit de fapt din două elemente; această teorie a fost confirmată în 1885, când Carl Auer von Welsbach a descoperit neodimul și praseodimul.
În 1879, Cleve a descoperit holmiul și tuliul. Alte contribuții ale sale la chimie includ descoperirea acizilor aminonaftalensulfonici, de asemenea cunoscuți ca „acizii lui Cleve”. Din 1890, el sa concentrat pe studii biologice. A elaborat o metodă de determinare a vârstei și a ordinii depozitelor glaciare și postglaciare târzii de la tipurile de fosile de diatomee în depozite și a scris un text seminal în domeniul oceanografiei.
Viața timpurie[modificare | modificare sursă]
Cleve s-a născut în Stockholm, ca al treisprezecelea copil al tatălui său,[11][13] un comerciant cunoscut sub drept F.T. Cleve.[13][14] Strămoșii lui Cleve din partea tatălui său au venit din Germania de Vest și s-au stabilit în Suedia la sfârșitul secolului al XVIII-lea.[14]
Cleve a manifestat interes pentru științele naturii și istoria naturală de la o vârstă fragedă.[14] A urmat Stockholms Lyceum în 1858, studiind chimia și biologia.[12][13] A obținut o diplomă de licență de la Universitatea din Uppsala în 1863 și un doctorat de la aceeași universitate din 1868.[13]
Carieră[modificare | modificare sursă]
În 1860, la vârsta de 20 de ani, Cleve a devenit profesor asistent de mineralogie la Universitatea din Uppsala[15] și profesor asistent de chimie în 1868.[11][15] De asemenea, a predat la Institutul Regal de Tehnologie între anii 1870 și 1874 și – în cele din urmă – a devenit profesor de chimie generală și agrochimie la Universitatea din Uppsala.[11] A fost președintele secției de chimie la Universitatea din Uppsala începând din 1874. A fost, de asemenea, președintele Comitetului Nobel pentru Chimie.[16]
Prima lucrare a lui Cleve a fost Några ammoniakaliska chromföreningar (Asupra unor compuși de amoniac și crom, 1861).[12][15] De asemenea, el a scris mai multe lucrări despre compuși coordinativi, sintetizând câteva sute compuși ai platinei.[12][15]
În anii 1860, Cleve a vizitat un număr de laboratoare în Anglia, Franța, Italia și Elveția.[15] Fiind la Paris, a vizitat laboratorul lui Charles-Adolphe Wurtz, unde și-a făcut un oarecare număr de prieteni. [15]
Cleve a lucrat la sinteza compușilor coordinativi până în 1872.[12] El a teoretizat în 1874 că elementul didymiu ar fi un amestec a două elemente. Această teorie a fost dovedită în 1885, odată cu descoperirea praseodimului și a neodimului de către Carl Auer von Welsbach. În 1879, Cleve a dovedit că scandiul (element nou descoperit) a fost elementul prezis de Dmitri Mendeleev ca fiind eka-bor.[11] Cleve a izolat o cantitate de scandiu în același an și a determinat greutatea sa atomică.[12] În 1879, prin examinarea unei probe de oxid de erbiu, a descoperit elementul holmiu.[17] În timp ce separa impuritățile dintr-o astfel de probă de oxid de erbiu, Cleve a descoperit o substanță maro și o substanță verde, substanța brună dovedindu-se a fi oxid de holmium (substanța verde fiind oxid de tuliu).[17][18] Cu toate acestea, acest eșantion ar fi putut fi impur.[19] El a separat tuliul dintr-o probă de oxid de erbiu în 1879.[20] În plus, Cleve și Abraham Langlet au descoperit heliul în mineralul cleveit în 1895. [21]
Cleve a descoperit șase forme de diclornaftalină și a descoperit acizii aminonaftalensulfonici, numiți uneori după el.[11] A preparat și un număr de acizi nitrosulfonici.[14] În 1883, Cleve a fost primul care descrie speciile de plancton Nitzschia seriata.[13] În 1890, Cleve a început să se concentreze în principal pe domeniul biologiei, studiind în principal algele de apă dulce, diatomee și plancton.[11] În 1898, Cleve a participat la o expediție suedeză la Spitsbergen , când a descoperit o serie de specii.[22]
Cleve, în colaborare cu Höglund, a preparat în premieră numeroase săruri de ytriu și erbiu. Cei doi au lucrat, de asemenea, asupra chimiei elementelor chimice toriu și lantan. În 1874, Cleve a descoperit că toriu este un element tetravalent și că lantanul este trivalent. Aceste constatări au fost inițial puse la îndoială de către comunitatea științifică.[14]
Cleve a fost primul care a observat izomerismului în unii compuși ai platinei.[16]
În plus, Cleve a creat o metodă de datare a depozitelor glaciare și post-glaciare în baza studiului fosilelor.[13]
Dizertația doctoratului lui Cleve a fost intitutată „Mineral-analytiska under-sökningar”. El a scris o lucrare despre samariu în 1879, iar despre The Seasonal Distribution of Atlantic Plankton Organisms în 1900.[11][12] În 1883, a publicat Kemiskt Handlexicon. Printre studenții notabili ai Cleve se numără Ellen Fries (prima femeie suedeză care a obținut un doctorat) și Svante Arrhenius (câștigător al Premiului Nobel).[13]
Cleve a studiat, de asemenea, hidrografia și geologia.[13]
Viața personală, familia și moartea[modificare | modificare sursă]
În 1874, Cleve sa căsătorit cu Alma Öhbom, de asemenea profesor;[13] cuplul a avut trei fiice. Prima fiică, Astrid Cleve (născută la 22 ianuarie 1875), a devenit botanistă.[13][23] Ginerele, Hans von Euler-Chelpin și nepotul Ulf von Euler, au câștigat Premiul Nobel.[13]
Per Teodore Cleve a fost un susținător al egalității de gen, iar Ellen Fries, prima femeie suedeză care a primit un doctorat, a fost unul dintre studenții săi.[13]
Cleve a început să sufere de pleurezie în decembrie 1904, care i-a afectat inima. El a crezut că se va recupera până în primăvara anului 1905 și sa întors acasă la Uppsala, Suedia,[14] unde a murit la 18 iunie 1905.[11]
Premii și cinstirea memoriei[modificare | modificare sursă]
Cleve sa alăturat Academiei Regale de Științe din Suedia în 1871. El a primit medalia Davy în 1894 și 1904.[13][16]
Cleveitul este un mineral denumit astfel în onoarea lui Cleve.[13]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h Per Teodor Cleve (în suedeză), Svenskt biografiskt lexikon
- ^ a b c d e f g h i Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Award winners : Davy Medal (în engleză), accesat în
- ^ a b c d Per Teodor Cleve, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Cleve, Per Teodor, f. 1840 i Nikolai, Professor (în suedeză), Folkräkningar (Sveriges befolkning) 1890, accesat în
- ^ a b c Uppsala domkyrkoförsamlings kyrkoarkiv, Död- och begravningsböcker, SE/ULA/11632/F/11 (1902-1909), bildid: 00150928_00182, sida 179 (în suedeză), church death record[*], accesat în
- ^ Cleve, Per Teodor (în suedeză), Svenskagravar.se[*], accesat în
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d e f g h i Per Teodor Cleve. Encyclopædia Britannica. Accesat în .
- ^ a b c d e f g Charles Scribner's Sons (), „Cleve, Per Teodor”, encyclopedia.com, arhivat din original la , accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l m n Per Theodor Cleve, accesat în
- ^ a b c d e f Chemical Society (Great Britain), Sir Humphry Davy, Bureau of Chemical Abstracts (Great Britain) (), The collected works of Sir Humphry Davy ...: Discourses delivered before the Royal society. Elements of agricultural chemistry, pt. I, Smith, Elder and Company
- ^ a b c d e f Ole Bostrup (), „Cleve, Per Theodor”, encyclopedia.com, arhivat din original la
- ^ a b c Ira Remsen; Charles August Rouillu, ed. (), American Chemical Journal, Volume 34
- ^ a b Doug Stewart, „Holmium Element Facts / Chemistry”, chemicool.com, accesat în
- ^ Bradley Brooks, „Introduction to Holmium”, Penetanguishene Secondary School, arhivat din original la
- ^ John Emsley (), Nature's Building Blocks An A-Z Guide to the Elements New Edition, Oxford University Press, pp. 224, 225, ISBN 0199605637
- ^ John Emsley (), Nature's Building Blocks An A-Z Guide to the Elements New Edition, Oxford University Press, p. 549, ISBN 0199605637
- ^ Giora Shaviv (), Life of Stars: The Controversial Inception and Emergence of the Theory of Stellar Structure, Springer, ISBN 9783642020889
- ^ Kjell R. Bjørklund; Takuya Itaki; Jane K. Dolven (), „Per Theodor Cleve: a short résumé and his radiolarian results from the Swedish Expedition to Spitsbergen in 1898”, Journal of Micropalaeontology, 33, pp. 59–93, doi:10.1144/jmpaleo2012-024
- ^ Mary R. S. Creese; Thomas M. Creese (), Ladies in the Laboratory 2, Scarecrow Press, ISBN 0810849798
