Peștera Coliboaia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Peștera Coliboaia
Coliboaia cave.jpg
Generalități
Localizare Valea Sighiștelului, Județul Bihor, Munții Apuseni, România
Adâncime+22 m
Lungime750 m
Altitudine560 m
Coordonate46°31′52″N 22°35′44″E
Descoperire1903
GeologieCalcar
Număr de intrări1
ObservațiiPeșteră activă

Peștera Coliboaia este una din cele mai interesante peșteri din România. În ea au fost găsite urme ale omului preistoric și picturi ale acestuia datând din Gravettian sau Aurignacian, 35 000 de ani în urmă.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Peștera se află pe Valea Sighiștelului la 5 km amonte de satul cu același nume din Județul Bihor la 560 m altitudine, la 120 m amonte de Peștera Măgura.

Cale de acces[modificare | modificare sursă]

La Peștera Coliboaia se poate ajunge urmând drumul județean de la Beiuș la Sighiștel. De aici, pe valea Sighiștelului în amonte, se urcă 5 km pe poteca din partea dreaptă a văii.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Intrarea în Peștera Coliboaia are o formă triunghiulară cu înalțimea de aproximativ 2 m și se află la baza unui perete stâncos. După intrare, galeria descendentă inițial, ajunge la râul subteran care străbate întreaga peșteră. Lipsit de formațiuni în cea mai mare parte, tavanul galeriei coboară de câteva ori până la nivelul apei formand sifoane[1] greu de depășit. Cea mai importantă zonă a peșterii este ultima treime, unde pereții sunt impodobiți cu scurgeri parietale,[2] iar podeaua și tavanul cu stalactite și stalacmite. Fiind vorba de o peșteră activă, cu puncte mai dificile pe traseu, parcurgerea galeriei necesită echipament speologic. Lungimea totală a Peșterii Coliboaia este de 750 m.

Picturile rupestre[modificare | modificare sursă]

În Peștera Coliboaia au fost descoperite la începutul anului 2010 mai multe picturi ce pot fi încadrate ca aparținând unei perioade vechi a artei parietale[3], Gravettian sau Aurignacian, între 23 000 și 35 000 de ani vechime. Este pentru prima dată când în Europa Centrală se atestă artă parietală așa de veche. Numite și picturi negre, ele reprezintă animale, printre care un bizon, un cal, o felină, unul sau două capete de urs și doi rinoceri păroși. Tot aici se găsesc și câteva gravuri. Pe sol sunt răspândite oase de urs. În timpul șederii în peșteră, urșii au zgâriat și au lustruit pereții peșterii peste picturi, confirmand autenticitatea lor.

Zona cu picturi din Peștera Coliboaia se află sub protecție și nu este accesibilă publicului larg, și probabil va rămâne așa, având în vedere că trebuie trecut pe sub apă pentru a ajunge la picturi.

Trei fotografii importante din această peșteră pot fi văzute aici

Descoperire și autentificare[modificare | modificare sursă]

Descoperirea a fost facută de speologii Tudor Rus (Club de speologie Speodava Ștei), Mihai Besesek, Valentin Alexandru Radu, Roxana Laura Țociu (Asociația de Speologie Speowest Arad) și Marius Kenesz (Speo Club Zarand Brad).

O echipă franceză, formată din speologii Marcel Meyssonnier și Valérie Plichon, un paleontolog specializat pe ursul de peșteră, Michel Philippe, preistoricul Françoise Prudhomme și doi specialiști în artă de peșteră, Jean Clottes și Bernard Gély, au ajuns la picturi la 16 mai 2010 și au atestat autenticitatea acestora. Dupa picturile din Peștera Cuciulat este pentru a doua dată când în Europa Centrală se atestă artă parietală așa de veche.

Biologie[modificare | modificare sursă]

In Peștera Coliboaia nu s-au făcut cercetări biospeologice dar au fost idetificate două specii de lilieci si foleoni.

Condiții de vizitare[modificare | modificare sursă]

Peștera este foarte periculoasă pe timp de viituri. Se recomandă numai speologilor experimentați. Sunt necesare costume impermeabile, surse multiple de iluminat, corzi, pitoane...

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcian Bleahu - Peșteri din România, Editura Științifică, 1976
  • T. Orghidan, Ștefan Negrea - Peșteri din România. Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, București, 1984
  • Marcian Bleahu - Cuceritorii întunericului - Editura Sport-Turism, București, 1976
  • Marcian Bleahu, Ioan Povară - Catalogul peșterilor din Romania - Consiliul Național de Educație Fizică și Sport, București, 1976
  • Cristian Goran - Catalogul sistematic al peșterilor din România - Consiliul Național de Educație Fizica și Sport, București, 1976
  • Federația Româna de Turism Alpinism, Comisia Centrală de Speologie Sportivă - Buletinul Speologic Informativ- colecție
  • colecția revistei Speotelex

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sifonul ca formațiune endocarstică e o galerie de peșteră total inundată cu apă
  2. ^ Depunerile de calcit ce îmbracă pereții golurilor subterane, uneori într-o mare bogație de forme, conferind impresia de opulență peisajului subteran
  3. ^ Primele forme de artă facte de omul preistoric, în special desene pe pereții peșterilor sau stâncilor

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaje[modificare | modificare sursă]