Otar Iosseliani
| Otar Iosseliani | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | ოთარ იოსელიანი  |
| Născut | (85 de ani)[1][2][3][4] Tbilisi, URSS[5] |
| Cetățenie |  Georgia URSS Franța |
| Ocupație | regizor de film scenarist editor de film[*] actor |
| Alma mater | Institutul de Cinematografie Gherasimov[*] |
| Alte premii | |
| Premiul Louis Delluc[*] (1999) pentru Adieu, plancher des vaches ![*] European Film Academy Critics Award[*] (1999) pentru Adieu, plancher des vaches ![*] People's artist of the Georgian SSR[*] Berliner Kunstpreis[*] (1993) Q4377013[*] (1998) | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Otar Iosseliani (în georgiană: ოთარ იოსელიანი; n. ,[1][2][3][4] Tbilisi, URSS[5]) este un renumit scenarist, regizor și producător de origine georgiană. Din cauza cenzurii aplicate filmelor sale în URSS, Iosseliani a fost obligat să emigreze în Franța în anul 1982.
Primul său lung metraj, Noiembrie (1966), a câștigat premiu FIPRESCI la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul său Pastorala, după ce a fost finalizat, în 1976, nu a avut voie să fie lansat oficial dispărând timp de mai mulți ani în arhivele sovietice și având o difuzare extrem de strictă mulți ani mai târziu. Acest fapt i-a întărit lui Otar Iosseliani convingerea că libertatea sa de exprimare este cenzurată și, după succesul Pastoralei la Festivalul de Film de la Berlin, în 1982, regizorul a decis să emigreze din Uniunea Sovietică în Franța.
Primul mare succes internațional avea să vină abia în 1984, în Franța, după ce a realizat Favorites of the Moon, film ce a fost premiat la Festivalul de Film de la Veneția în același an. În 1986 Iosseliani a făcut parte din juriul celei de-a 36-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin [6]. În anii următori filmele sale au fost premiate din nou la Festivalul de Film de la Veneția (And Then There Was Light (1989), Brigands-Chapter VII (1996)), iar pelicula Monday Morning (2002) a câștigat premiu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin.
Opțiuni politice[modificare | modificare sursă]
Opțiunile politice ale lui Otar Iosseliani sunt considerate ca fiind rusofobe de către analiștii politici (vezi „200 de ani de dispreț și ură” în Argumentî i Fakti, 29 iunie 2009). După evenimentele din 2008 petrecute în Osetia de Sud regizorul a acordat un interviu pentru Agenția Ucraineană de Știri în care a declarat: „Noi (georgienii) nu vom mai trăi niciodată în pace cu Rusia. Până acum îi disprețuiam însă acum îi urâm, ceea ce este mult mai grav. Așadar cine iubește rușii n-are decât dar să nu rămână lângă noi!”
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Akvarel (1958) (TV)
- Sapovnela (1959)
- April (1961) / Ap'rili
- Tudzhi (1964)
- Falling Leaves, (1966) / Giorgobistve
- Georgian Ancient Songs (1969) / Dzveli qartuli simgera
- There Once was a Singing Blackbird (1970) Iqo shashvi mgalobeli
- Pastorale (1975) / Past'orali
- Lettre d'un cinéaste (1982) (TV)
- Sept pièces pour cinéma noir et blanc (1983)
- Euzkadi été 1982 (1983) (TV)
- Favorites of the Moon (1984) / Favoris de la lune, Les
- Un petit monastère en Toscane (1988)
- And Then There Was Light (1989) / Et la lumière fut
- Chasing Butterflies, aka Hunting Butterflies, aka The Butterfly Hunt (1992) / Chasse aux papillons, La
- Seule, Georgie (1994)
- Brigands-Chapter VII (1996) / Brigands, chapitre VII
- Farewell, Home Sweet Home (1999) / Adieu, plancher des vaches!
- Monday Morning (2002) / Lundi matin
- Gardens in Autumn (2006) / Jardins en automne
- Chantrapas (2010)
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Otar Iosseliani”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b http://famousdude.com/director-13/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Otar Iosseliani, SNAC, accesat în
- ^ a b Otar Iosseliani, Filmportal.de, accesat în
- ^ a b „Otar Iosseliani”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Berlinale: 1986 Juries”. berlinale.de. Accesat în .
