Sari la conținut

Otar Iosseliani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Otar Iosseliani
Date personale
Născut[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Tbilisi, Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană, URSS[7][8][9][10] Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani)[11][12][10] Modificați la Wikidata
Tbilisi, Georgia[12] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ()
 Franța (–)[13]
 Georgia () Modificați la Wikidata
Ocupațiescenarist
monteur[*]
actor
regizor[*]
compozitor
dirijor
pianist
realizator de filme documentare[*]
regizor de film
pedagog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba georgiană[14]
limba franceză[15] Modificați la Wikidata
Alma materInstitutul de Cinematografie Gherasimov
Conservatorul de Stat din Tbilisi[*]
Alte premii
Premiul Louis Delluc[*] (1999) pentru Adieu, plancher des vaches ![*][[Adieu, plancher des vaches ! |​]]
Artist al poporului din RSS Gruzină[*]
Berliner Kunstpreis[*] (1993)
Nika Award for Best Director[*][[Nika Award for Best Director (distinction of Russian film)|​]] (1998)
European Film Academy Critics Award[*][[European Film Academy Critics Award (award)|​]] (1999) pentru Adieu, plancher des vaches ![*][[Adieu, plancher des vaches ! |​]][1]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] (2006)[2] Modificați la Wikidata

Otar Iosseliani (în georgiană: ოთარ იოსელიანი; n. , Tbilisi, Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană, URSS – d. , Tbilisi, Georgia) a fost un renumit scenarist, regizor și producător de origine georgiană. Din cauza cenzurii aplicate filmelor sale în URSS, Iosseliani a fost obligat să emigreze în Franța în anul 1982.

Primul său lung metraj, Noiembrie (1966), a câștigat premiu FIPRESCI la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul său Pastorala, după ce a fost finalizat, în 1976, nu a avut voie să fie lansat oficial dispărând timp de mai mulți ani în arhivele sovietice și având o difuzare extrem de strictă mulți ani mai târziu. Acest fapt i-a întărit lui Otar Iosseliani convingerea că libertatea sa de exprimare este cenzurată și, după succesul Pastoralei la Festivalul de Film de la Berlin, în 1982, regizorul a decis să emigreze din Uniunea Sovietică în Franța.

Primul mare succes internațional avea să vină abia în 1984, în Franța, după ce a realizat Favorites of the Moon, film ce a fost premiat la Festivalul de Film de la Veneția în același an. În 1986 Iosseliani a făcut parte din juriul celei de-a 36-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin.[16] În anii următori filmele sale au fost premiate din nou la Festivalul de Film de la Veneția (And Then There Was Light (1989), Brigands-Chapter VII (1996)), iar pelicula Monday Morning (2002) a câștigat premiu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin.

Opțiuni politice

[modificare | modificare sursă]

Opțiunile politice ale lui Otar Iosseliani sunt considerate ca fiind rusofobe de către analiștii politici (vezi „200 de ani de dispreț și ură” în Argumentî i Fakti, 29 iunie 2009). După evenimentele din 2008 petrecute în Osetia de Sud regizorul a acordat un interviu pentru Agenția Ucraineană de Știri în care a declarat: „Noi (georgienii) nu vom mai trăi niciodată în pace cu Rusia. Până acum îi disprețuiam însă acum îi urâm, ceea ce este mult mai grav. Așadar cine iubește rușii n-are decât dar să nu rămână lângă noi!”

  • Akvarel (1958) (TV)
  • Sapovnela (1959)
  • April (1961) / Ap'rili
  • Tudzhi (1964)
  • Falling Leaves, (1966) / Giorgobistve
  • Georgian Ancient Songs (1969) / Dzveli qartuli simgera
  • There Once was a Singing Blackbird (1970) Iqo shashvi mgalobeli
  • Pastorale (1975) / Past'orali
  • Lettre d'un cinéaste (1982) (TV)
  • Sept pièces pour cinéma noir et blanc (1983)
  • Euzkadi été 1982 (1983) (TV)
  • Favorites of the Moon (1984) / Favoris de la lune, Les
  • Un petit monastère en Toscane (1988)
  • And Then There Was Light (1989) / Et la lumière fut
  • Chasing Butterflies, aka Hunting Butterflies, aka The Butterfly Hunt (1992) / Chasse aux papillons, La
  • Seule, Georgie (1994)
  • Brigands-Chapter VII (1996) / Brigands, chapitre VII
  • Farewell, Home Sweet Home (1999) / Adieu, plancher des vaches!
  • Monday Morning (2002) / Lundi matin
  • Gardens in Autumn (2006) / Jardins en automne
  • Chantrapas (2010)
  1. ^ https://www.europeanfilmacademy.org/European-Film-Awards-Winners-1999.74.0.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ L'Internaute 
  3. ^ a b „Otar Iosseliani”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Otar Iosseliani, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b Otar Iosseliani, Filmportal.de, accesat în  
  6. ^ a b Otar Ioseliani, Opća i nacionalna enciklopedija 
  7. ^ „Otar Iosseliani”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Who's Who in France 
  9. ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  10. ^ a b c Fichier des personnes décédées, accesat în  
  11. ^ a b Умер Отар Иоселиани (în rusă), , accesat în  
  12. ^ a b c Le cinéaste géorgien Otar Iosseliani, chantre des plaisirs simples, est mort (în franceză), Le Monde, accesat în  
  13. ^ Chant d'hiver, ou le goût de l'irrévérence (în franceză), Cineuropa[*][[Cineuropa (European portal dedicated to cinema and audiovisual)|​]], accesat în  
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  16. ^ „Berlinale: 1986 Juries”. berlinale.de. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Otar Iosseliani