Nicolae Teclu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nicolae Teclu
Nicolae Teclu.jpg
Date personale
Născut18 octombrie 1839
Brașov, Transilvania
Decedat (76 de ani)
Viena, Austria
Naționalitateromân
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
profesor universitar
arhitect Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăRomânia, Austria
Domeniuchimist
Alma MaterAcademia de Arte Frumoase din München  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruStudii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase
Pigmenți minerali
Uleiuri utilizate în pictură
Combustia gazelor
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române

Nicolae Teclu (n. 18 octombrie 1839, Brașov - d. 13/26 iulie 1916, Viena, Austria) a fost un chimist român de renume internațional, membru al Academiei Române[1] din 1879, susținător al ideii de eliberare națională a românilor din Transilvania. Inițial a studiat ingineria și arhitectura, iar apoi chimia. Ulterior și-a continuat cariera devenind profesor de chimie generală și chimie analitică la Viena. A avut o contribuție substanțială la dezvoltarea chimiei mondiale.[2] Unul dintre subiectele cercetate de el a fost flacăra, realizând un arzător (bec) performant, ce a păstrat numele de Bec (arzător) Teclu.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1839, la Brașov, urmând studiile liceale tot aici. Până la nașterea acestuia, studiul chimiei era slab dezvoltat. A terminat Institutul Politehnic din Viena, secția Chimie, și Academia de Arte Frumoase din München, secția Arhitectură.[3] Mai târziu, acesta devine profesor de chimie la Colegiul Național ''Andrei Șaguna'' din Brașov. În 1890 obține brevet pentru realizarea invenției sale, arzătorul cu mecanism de reglare a raportului dintre aer și gaz. "Becul" său produce o flacără mai fierbinte decât Becul Bunsen și deci este superior acestuia.[4] Folosirea acestui tip de arzător este răspândită în România, dar și în întreaga lume.

Domeniile care au fost studiate de el includ:

  • Studii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase
  • Pigmenți minerali
  • Uleiuri utilizate în pictură
  • Combustia gazelor

Tot lui îi aparțin o serie de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din București. Cele mai importante sunt aparatul pentru detectarea metanului și un altul pentru prepararea ozonului.[5] A analizat chimia unui meteorit găsit în 1870 la Goalpara, India.

Premii și recunoașteri[modificare | modificare sursă]

Este Cavaler al Ordinului Franz Joseph[6].

A primit Medalia „Bene Merenti”[7] (aprilie 1905).

Nicolae Teclu rămâne unul dintre primii chimiști români care s-au făcut cunoscuți și sunt recunoscuți la nivel internațional.[8] În plus, o parte din școlile sau liceele cu profil de chimie din România poartă numele acestuia. Unul dintre acestea este Liceul de chimie „Nicolae Teclu” din Copșa Mică, Județul Sibiu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – T
  2. ^ Biografia lui Nicolae Teclu
  3. ^ Brașoveanul care a revoluționat lumea chimiei. Nicolae Teclu a avut peste 60 de invenții printre care și becul care îi poartă numele, 14 noiembrie 2013, Simona Suciu, Adevărul, accesat la 22 august 2016
  4. ^ „Bunsen, Teclu or Meker-Fisher?”. Accesat în . 
  5. ^ Sumar al istoriei științei în orașul Brașov
  6. ^ Österreichische Illustrierte Zeitung, 7 November 1909
  7. ^ Monitorul Oficial, 29 aprilie 1905, p.829
  8. ^ ro http://www.referat.ro/referate/Nicolae_Teclu_eabd2.html

Legături externe[modificare | modificare sursă]