Nicolae Teclu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Nicolae Teclu
Nicolae Teclu.jpg
Date personale
Născut 18 octombrie 1839
Brașov, Transilvania
Decedat 13/26 iulie 1916, (77 de ani)
Viena, Austria
Naționalitate român
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație chimist
profesor universitar
arhitect Modificați la Wikidata
Activitate
Rezidență România, Austria
Domeniu chimist
Alma Mater Academia de Arte Frumoase München  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentru Studii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase
Pigmenți minerali
Uleiuri utilizate în pictură
Combustia gazelor

Nicolae Teclu (n. 18 octombrie 1839, Brașov - d. 13/26 iulie 1916, Viena, Austria) a fost un chimist român de renume internațional, membru al Academiei Române[1] din 1879, susținător al ideii de eliberare națională a românilor din Transilvania. Inițial a studiat ingineria și arhitectura, iar apoi chimia. Ulterior și-a continuat cariera devenind profesor de chimie generală și chimie analitică la Viena. A avut o contribuție substanțială la dezvoltarea chimiei mondiale.[2] Unul dintre subiectele cercetate de el a fost flacăra, realizând un arzător (bec) performant, ce a păstrat numele de Bec (arzător) Teclu.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1839, la Brașov, urmând studiile liceale tot aici. Până la nașterea acestuia, studiul chimiei era slab dezvoltat. A terminat Institutul Politehnic din Viena, secția Chimie, și Academia de Arte Frumoase din München, secția Arhitectură.[3] Mai târziu, acesta devine profesor de chimie la Colegiul Național ''Andrei Șaguna'' din Brașov. În 1890 obține brevet pentru realizarea invenției sale, arzătorul cu mecanism de reglare a raportului dintre aer și gaz. "Becul" său produce o flacără mai fierbinte decât Becul Bunsen și deci este superior acestuia[necesită citare]. Folosirea acestui tip de arzător este răspândită în România, dar și în întreaga lume.

Domeniile care au fost studiate de el includ:

  • Studii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase
  • Pigmenți minerali
  • Uleiuri utilizate în pictură
  • Combustia gazelor

Tot lui îi aparțin o serie de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din București. Cele mai importante sunt aparatul pentru detectarea metanului și un altul pentru prepararea ozonului.[4] A analizat chimia unui meteorit găsit în 1870 la Goalpara, India.

Premii și recunoașteri[modificare | modificare sursă]

Este Cavaler al Ordinului Franz Joseph[5].

Nicolae Teclu rămâne unul dintre primii chimiști români care s-au făcut cunoscuți și sunt recunoscuți la nivel internațional. [6] În plus, o mare parte din școlile sau liceele cu profil de chimie din România poartă numele acestuia. Unul dintre acestea este Liceul de chimie ''Nicolae Teclu'' din Copșa Mică, Județul Sibiu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
  2. ^ Biografia lui Nicolae Teclu
  3. ^ Brașoveanul care a revoluționat lumea chimiei. Nicolae Teclu a avut peste 60 de invenții printre care și becul care îi poartă numele, 14 noiembrie 2013, Simona Suciu, Adevărul, accesat la 22 august 2016
  4. ^ Sumar al istoriei științei în orașul Brașov
  5. ^ Österreichische Illustrierte Zeitung, 7 November 1909
  6. ^ ro http://www.referat.ro/referate/Nicolae_Teclu_eabd2.html

Legături externe[modificare | modificare sursă]