Napoléon Victor Bonaparte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Victor
Prinț Napoléon
Victor Napoleon.jpg
Napoléon Victor Bonaparte
Date personale
Nume la naștere Napoléon Victor Jérôme Frédéric
Născut 18 iulie 1862
Palais Royal, Paris
Decedat (63 de ani)
Bruxelles
Părinți Napoléon Joseph Charles Paul Bonaparte
Prințesa Maria Clotilde a Savoiei Modificați la Wikidata
Frați și surori Maria Letizia Bonaparte Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Prințesa Clémentine a Belgiei
Copii Prințesa Marie-Clotilde
Prințul Louis
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Bonaparte
Șeful Casei de Bonaparte
Domnie 1 iunie 1879 – 3 mai 1926
Predecesor Napoléon al IV-lea Eugene
Succesor Napoléon al VI-lea Louis

Victor, Prinț Napoléon, al 4-lea Prinț de Montfort (Napoléon Victor Jérôme Frédéric Bonaparte; 18 iulie 18623 mai 1926) a fost pretendent bonapartist la tronul Franței din 1879 până la moartea sa în 1926. A fost cunoscut sub numele de Napoléon al V-lea de către susținătorii săi.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Prințul Victor copil

S-a născut la Palatul Regal din Paris în timpul celui de-Al Doilea Imperiu Francez ca primul copil al Prințului Napoléon și a soției acestuia, Prințesa Maria Clotilde de Savoia, fiica lui Victor Emmanuel al II-lea al Italiei. Curând au urmat doi frați mai mici: Prințul Louis (1864–1932) și Maria Letizia Bonaparte (1866–1926), care mai târziu a devenit Ducesă de Aosta.

La momentul nașterii sale era al treilea în linia de succesiune la tronul Franței după Prințul Imperial și tatăl său. Imperiul a luat sfârșit în 1870 cu abdicarea împăratului Napoleon al III-lea al Franței.

Moștenitor Bonaparte[modificare | modificare sursă]

A fost numit șef al casei Bonaparte la vârsta de 18 ani prin testamentul lui Prițului Imperial, care a murit în 1879. Astfel a devenit Napoleon al V-lea pentru susținătorii săi, deși Prințul Louis, fratele său mai mic, care era colonel în Garda Imperială Rusă era preferat de cei mai mulți bonapartiști.[1]

Decizia Prințului Imperial de a trece peste tatăl Prințului Victor a dus la tensiuni în relația tată-fiu. În mai 1886 Republica Franceză a expulzat prinții fostelor dinastii guvernatoare și astfel Prințul Victor a părăsit Franța plecând în exil în Belgia.[2]

Afacerea Dreyfus[modificare | modificare sursă]

În momentul decesului președintelui Félix Faure, în timpul afacerii Dreyfus un număr de facțiuni politice au încercat să profite de perioada tulbure și Prințul Victor a anunțat o delegație din partea comitetului imperialist că va lua măsuri pentru a restabili Imperiul francez când va simți că timpul este favorabil. Pentru a realiza acest lucru, el a anunțat că se va plasa în capul mișcării, împreună cu fratele său Louis.

Ducele de Orléans, pretendentul rival la tron, a avut de asemenea, forțe disponibile și au fost gata să treacă frontiera franceză în același timp cu forțele bonapartiste. În final A Treia Republică Franceză a supraviețuit uneia dintre cele mai grave crize ale sale.[1]

Familie[modificare | modificare sursă]

Prințul Victor Bonaparte și soția sa, Prințesa Clémentine a Belgiei.

La 10 noiembrie/14 noiembrie 1910, la Moncalieri, Prințul Victor s-a căsătorit cu Prințesa Clémentine a Belgiei (1872–1955), fiica cea mică a regelui Leopold al II-lea al Belgiei și a Marie Henriette de Austria. Cuplul a avut doi copii:

Deces[modificare | modificare sursă]

Prințul Victor a murit la 3 mai 1926 la Bruxelles la vârsta de 63 de ani. A fost succedat ca șef al Casei Bonaparte de singurul său fiu, Prințul Louis.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b The Great Round World. Universe Publishing company. 1899 
  2. ^ Israel Smith Clare (1897). Library of Universal History. R. S. Peale, J. A. Hill