Infantele Jaime, Duce de Segovia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Infante Jaime
Duce de Segovia; Duce de Anjou
Jaime Enrique de Borbón.jpg
Pretendent legitimist la tronul Franței
Domnie 28 februarie 1941 – 20 martie 1975
Predecesor Alfonso al XIII-lea al Spaniei
Succesor Alfonso, Duce de Anjou și Cádiz
Pretendent carlist la tronul Spaniei
Domnie 28 februarie 1941 – 20 martie 1975
Predecesor Alfonso al XIII-lea al Spaniei
Succesor Alfonso, Duce de Anjou și Cádiz
Căsătorit(ă) cu Emmanuela de Dampierre
Charlotte Luise Auguste Tiedemann
Urmași
Alfonso, Duce de Anjou și Cádiz
Gonzalo, Duce de Aquitania
Nume complet
Jaime Leopoldo Isabelino Enrique Alejandro Alberto Alfonso Víctor Acacio Pedro Pablo María de Borbón y Battenberg
Casa regală Casa de Bourbon
Tată Alfonso al XIII-lea al Spaniei
Mamă Victoria Eugenie de Battenberg
Naștere 23 iunie 1908(1908-06-23)
San Ildefonso, Segovia, Spania
Deces 20 martie 1975(1975-03-20)
(&&&&&&&&&&&&&&66.&&&&&066 ani, &&&&&&&&&&&&&270.&&&&&0270 zile)
St. Gallen, Elveția
Înmormântare El Escorial

Infantele Jaime al Spaniei, Duce de Segovia (Jaime Leopoldo Isabelino Enrique Alejandro Alberto Alfonso Víctor Acacio Pedro Pablo María de Borbón y Battenberg) (23 iunie 190820 martie 1975), a fost al doilea fiu al regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei și a soției lui, prințesa Victoria Eugenie de Battenberg.

Succesiune[modificare | modificare sursă]

Stema infantelui Spaniei, Don Jaime.

Pentru că el a fost surdo-mut, ca urmare a unei operații în copilărie, el a renunțat la drepturile sale la tronul spaniol pentru sine și urmașii săi la 21 iunie/23 iunie 1933. A devenit Primul Duce de Segovia. Cu toate acestea, în 1941, la moartea tatălui său, el a devenit moștenitorul de sex masculin senior legitim al Casei de Capet și s-a autoproclamat moștenitorul legitim al tronului francez și șef al Casei de Bourbon. Susținătorii legitimiști francezi îi spuneau Henric al VI-lea (din 1957 el a semnat toate documentele cu numele Jacques Henri).

A fost al 1.153 cavaler al Ordinului Lânii de Aur în 1921.

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

Jaime s-a căsătorit la Roma la 4 martie 1935 cu Emmanuela de Dampierre (1913-2012), fiica nobilului francez Roger de Dampierre, Duce de San Lorenzo Nuovo și Viconte de Dampierre și a prințesei italiene Donna Vittoria Ruspoli. Cuplul a avut doi copii:

Don Jaime și Emmanuella de Dampierre Ruspoli au divorțat în 1947 la București (divorț recunoscut de curtea italiană în 1949 dar nerecunoscut niciodată în Spania). La 3 august 1949, la Innsbruck, Don Jaime s-a recăsătorit civil cu cântăreața divorțată Charlotte Luise Auguste Tiedemann (1919-1979), fiica lui Otto Eugen Tiedemann și a soție lui, Luise Klein. Totuși, în ochii Bisericii Romano Catolice și a legitimiștilor francezi, Emmanuella de Dampierre Ruspoli a rămas întotdeauna soția lui. Din a doua căsătorie nu au rezultat copii.

Prima lui soție s-a recăsătorit la 21 noiembrie 1949 cu Antonio Sozzani (1918-2007); nu au avut copii.

Renunțare[modificare | modificare sursă]

La 6 decembrie 1949, Don Jaime a revenit asupra renunțării sale la tronul Spaniei. La 3 mai 1964 și-a luat titlul de Duce de Madrid ca șef al ramurii carliste al succesiune spaniole. La 19 iulie 1969, Dom Jaime a renunțat definitiv la succesiunea spaniolă în favoarea nepotului său, actualul rege Juan Carlos I al Spaniei.

Don Jaime a murit la spitalul St. Gall Cantonal din Elveția la 20 martie 1975. A fost înmormântat la El Escorial.

Vezi și[modificare | modificare sursă]