Milunka Savić

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Milunka Savić
Milunka Savić.jpg
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Koprivnica[*], Serbia[1] Modificați la Wikidata
Decedată (83 de ani) Modificați la Wikidata
Belgrad, RSF Iugoslavia[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăBelgrade New Cemetery[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentru Regatul Serbiei
Ramurainfanterie  Modificați la Wikidata
Gradulsergent
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic
Primul Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe[*]
Croix de guerre 1914–1918
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*]
Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a IV-a[*]  Modificați la Wikidata

Milunka Savić-Gligorević (Милунка Савић-Глигоревић; n. 24 iunie 1890, Koprivnica, Serbia – d. 5 octombrie 1973, Belgrad, RSF Iugoslavia) a fost o eroină sârbă a Primului Război Mondial, cu grad de sergent în Regimentul 2 Infanterie al Armatei Sârbe, decorată de patru țări (Serbia, Franța, Regatul Unit, Rusia). Ea a fost cea mai decorată femeie-soldat a Serbiei[2] și una dintre cele mai celebre femei care au luptat în Primul Război Mondial. A fost rănită în lupte de nouă ori și a fost poreclită „Ioana d'Arc a Serbiei”.

Biografia[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1890 (deși dosarul său de personal din Armată afirmă că anul nașterii ar fi 1892) în satul Koprivnica de lângă Jošanička Banja (astăzi în comuna Raška, Serbia),[3] părinții ei fiind Dninca și Radenko Savič. Era cel mai mare copil al familiei, mai având două surori, Miona și Slavka, și un frate, Milan.[4][5] Deși a crescut, nu se gândea la căsătorie.

Războaiele Balcanice[modificare | modificare sursă]

Când în 1912 s-a dat decretul de mobilizare pentru 30 septembrie și 3 octombrie,[5] Milunka s-a dus la biroul de recrutări din Belgrad și s-a înrolat sub numele de Milun Savič.[6] În cele două Războaie Balcanice, din 1912 și 1913, Milunka a luptat sub numele masculin fals. După ce, un an mai târziu, a fost rănită într-o luptă pe râul Bregalnica și dusă la spital, medicii au aflat că este femeie.[7] A fost chemată la raport. Comandanții nu au dorit să o pedepsească, întrucât ea nu încălcase regulamentele militare și luptase cot la cot cu bărbații din unitatea ei. I s-a oferit un transfer la un post de asistentă medicală, dar a refuzat, declarând că vrea să lupte pe front. Comandantul a cerut răgaz până a doua zi să se gândească la cererea ei, iar ea s-a declarat pregătită în orice moment. După o oră, a permis Milunkăi să continue să lupte în regimentul de infanterie.[8][9]

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Milunka Savič decorată cu Steaua Karađorđe

Milunka nu a renunțat la dorința de a lupta și în 1914 s-a înrolat din nou ca voluntar în armata sârbă. În Primul Război Mondial, a luptat în Regimentul 2 Infanterie, denumit și „Regimentul de Fier Ducele Mihailo”. În același regiment a luptat tot ca voluntar și o altă femeie, Flora Sandes, de origine scoțiană. Milunka a participat la bătălia de la Kolubara ca grenadier și a fost decorată cu Steaua Karađorđe cu Spade.[7] În toamna lui 1915, a fost grav rănită la cap în Macedonia și trimisă pentru tratament în Albania. După câteva luni, s-a întors pe front, unde a continuat să lupte în vara și toamna lui 1916.[10] În timpul bătăliei din Kajmakčalan⁠(sr), în lupta de la cotul Crnei, când regimentul ei a luptat alături de Divizia 122 Colonială Franceză, Milunka a excelat din nou, luând prizonieri 23 de combatanți bulgari.[11][12] Pentru aceste fapte, a primit Legiunea de Onoare franceză în grad de Ofițer, Crucea de Război franceză cu Palmier de Aur (singura femeie soldat din lume decorată cu acest ordin),[13] medalia sârbă Miloš Obilić „pentru curaj”, cu Ordinul britanic Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe Clasa a III-a și cu Ordinul rus Sfântul Gheorghe Clasa a IV-a.

Uitarea din perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

După război, Milunka a lucrat în Bosnia ca bucătăreasă, asistentă medicală și croitoreasă într-o fabrică de textile unde se fabricau uniforme militare.[14] În 1922, s-a căsătorit cu Veljko Gligorević din Mostar, mai tânăr cu 8 ani decât ea.[15] Cei doi au avut o fiică, Milena. Milunka a adoptat alte trei fete: Milka, găsită într-o gară din Stalać⁠(sr); Radmila-Višnja (1921—2004), nepoata ei; și Zorka, luată de la o casă de copii din Dalmația, suferind de meningită.[16][4] Veljko, lucrător poștal, s-a mutat la scurt timp după aceea la Banja-Luka și a părăsit-o pe Milunka și pe copii.[17]

La începutul anilor 1920, pentru serviciul prestat în război, a primit pământ  în satul Stepanovićevo⁠(sr) de lângă Novi Sad, unde împreună cu sora ei, Slavka, și-a construit o casă și a început să lucreze pământul. Acolo, Milunka a trebuit să-și crească copiii fără Veljko. În căutarea unei vieți mai bune pentru ea și pentru fiicele ei, a plecat la Belgrad în căutare de lucru.[15] În 1929, a început să lucreze ca femeie de serviciu la biroul directorului băncii Hipotekarna Banka, unde a lucrat mare parte din viața ei.[14][17] În Iugoslavia, nimeni nu-și mai amintea de ea și de faptele ei de arme, și nu a primit pensie. A refuzat propunerile de a se muta în Franța și de a primi pensie, rămânând la Belgrad. A crescut circa 30 de copii în plasament. A fost, totuși, invitată în străinătate, la diverse aniversări, comemorări și evenimente în memoria soldaților căzuți. La unul din aceste evenimente, a venit în costum popular sârbesc din zona Sumadija, purtându-și toate decorațiile.[18]

Al Doilea Război Mondial și perioada post-belică[modificare | modificare sursă]

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Milunka a activat la un mic spital de campanie în cartierul belgrădean Voždovac, unde îngrijea răniți. După ocuparea Serbiei, a refuzat o invitație din partea lui Milan Nedić de a participa la un banchet cu generali germani.[19] Aflându-se că a luptat în Primul Război Mondial împotriva Puterilor Centrale, a fost arestată și închisă timp de un an în lagărul de concentrare de la Banica.

După eliberarea Iugoslaviei și venirea la putere a regimului comunist, Milunka a primit în sfârșit pensie de veteran.[17] A continuat să trăiască într-o casă dărăpănată din Voždovac, alături de nepoți și de cele trei fete adoptive (după 1950, fiica ei naturală Milena a mers să lucreze la spital). A participat la manifestările jubiliare cu ocazia unei aniversări a eliberării Iugoslaviei în al Doilea Război Mondial, și cu această ocazie a atras atenția mai multor generali.[20] La insistențele acestora și ale presei, guvernul i-a dat în 1972 un apartament la etajul 4 într-un bloc fără ascensor în cartierul Frații Erkovici.[18][19]

Milunka a murit la 5 octombrie 1973 în urma unui atac cerebral, la 84 de ani.[10] A fost înmormântată în Cimitirul Nou din Belgrad.[20] Casa natală a fost vândută în 1974.[21]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Milunka Savić este femeia care a primit cele mai multe decorații în Primul Război Mondial:[10][22][23]

Decorații sârbești[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Regal Steaua Karađorđe cu spade (1917)
  • Medalia de Aur Miloš Obilić „Pentru Curaj”
  • Medalia Comemorativă a Eliberării și Unificării
  • Medalia Comemorativă a Albaniei

Medalii străine[modificare | modificare sursă]

Memoria[modificare | modificare sursă]

În cartierul Voždovac, strada pe care a locuit îi poartă numele, iar pe casa ei a fost montată o placă memorială. În Jošanička Banja se află o statuie în mărime naturală, realizată de sculptorul Ljubiša Manćić.[18][24] Nepotul ei afirmă însă că sculptorul nu s-a consultat cu familia când a realizat sculptura, astfel încât ea nu o reprezintă pe Milunka Savić.[18]

Rămășițele ei au fost exhumate și mutate la cimitirul principal din Belgrad[14] pe Aleea celor Mari la 40 de ani de la moartea sa, la 10 noiembrie 2013.[25] Conform unor relatări, reînhumarea s-a făcut cu toate onorurile militare, pe melodia „Acolo, departe”⁠(en),[18][26] dar altele sugerează că onorurile nu au fost cele standard, deși s-au ținut cuvântări de către foști ofițeri ai Armatei Populare Iugoslave și veterani de război.[24] Asociațiile soldaților voluntari care au luptat în războaiele din anii 1912–1918 i-au acordat Milunkăi Savić, în prezența copiilor și nepoților, titlul de membru de onoare.[24]

Există străzi Milunka Savić în mai multe orașe, cum ar fi Valjevo⁠(sr), Zrenjanin,[23] Jagodina⁠(sr), Kraljevo⁠(sr), Kosjerić⁠(sr), Kruševac⁠(sr),[27] Mladenovac⁠(en),[28] Niš, Šabac,[29] Stepanovičevo și Jošanička Banja.

În octombrie 2013, Radioteleviziunea Sârbă a difuzat pe postul public de televiziune documentarul biografic despre Milunka Savić realizat de Slađana Zarić și Ivana Stevens.[15] Muzeul Militar din Belgrad a deschis o expoziție multimedia dedicată militarilor, în lunile septembrie-octombrie 2013.[10][22] În 28 ianuarie 2014, Milenko Pavlov și-a prezentat și el documentarul „Legiunea de Onoare — Milunka Savić”, a cărui premieră a avut loc la Teatrul „Academia 28” din Belgrad.[30]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Milunka Savić”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Станковић, Бранко (20. 10. 2012.). „Квадратура круга”. rts.rs. РТС. Accesat în 10. 11. 2013..  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  3. ^ „Јошаничка Бања”. srpskoblago.rs. Српско Благо. 23.7.2012. Accesat în 12.11.2013.  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  4. ^ a b Ђурић, Антоније (15. 2. 2008). Ђаковац, Александар, ed. „Милункин пут до легенде - Из књиге „Жене Солунци говоре". Православље. Београд: СПЦ. 982. ISSN 0555-0114. Accesat în 10. 11. 2013..  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  5. ^ a b Пешић, Новица (9. 9. 2013.). „Одмена млађем брату”. novosti.rs. Вечере новости. Accesat în 10. 11. 2013..  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  6. ^ Пешић, Новица (10. 9. 2013.). „Одзив као у сватове!”. novosti.rs. Вечерње новости. Accesat în 10. 11. 2013..  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  7. ^ a b Пешић, Новица (19. 11. 2007.). „Строј каплара Милунке”. novosti.rs. Вечерње новости. Accesat în 10. 11. 2013..  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  8. ^ „5 of the Fiercest One-Liners in History | Mental Floss”. mentalfloss.com. Accesat în .  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor)
  9. ^ Therese Oneill (September 3, 2013 10:20 AM). „6 of the fiercest one-liners in history”. The Week. Yahoo News. Accesat în 2015-03-22.  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  10. ^ a b c d „Милунка Савић, хероина Великог рата”. rts.rs. RTS. 19.9.2013. Accesat în 10.11.2013.  Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  11. ^ Петровић, Светлана (21. 6. 2012.). [сабор.срб/чланци/187 „Милунка Савић”] Verificați valoarea |url= (ajutor). сабор.срб. Удружење Сабор Срба и пријатеља Срба. Accesat în 11. 11. 2013..  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  12. ^ „Женская рать”. Lenta.ru. 8 марта 2015. Accesat în 8 martie 2015.  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  13. ^ sr Милунка међу бомбашима («Вечерње новости», 20. април 2013), accesat la 21 aprilie 2013.
  14. ^ a b c „Посмртни остаци Милунке Савић положени у Алеју великана”. beograd.rs. Primăria Belgrad. 10.11.2013. Accesat în 10.11.2013.  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  15. ^ a b c Зарић, Слађана (7.10.2013). „Милунка Савић – хероина Великог рата”. rts.rs. RTS. Accesat în 10.11.2013.  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  16. ^ Пешић, Новица (19. 9. 2013.). „Лекција оца Раденка”. novosti.rs. Вечерње новости. Accesat în 10. 11. 2013..  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  17. ^ a b c Лопушина, Марко (12. 3. 2011.). „Милунка Савић: Хероина, па чистачица”. novosti.rs. Вечерње новости. Accesat în 10. 11. 2013..  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  18. ^ a b c d e Кривокапић, Бранислав (8.8.2010). „Пред Милунка су и генерали салутирали”. blic.rs. Блиц онлајн. Accesat în 10. 11. 2013..  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  19. ^ a b „Srbija u vrtlogu Prvog Svetskog Rata”. index.hr. . Accesat în .  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor)
  20. ^ a b „Milunka Savić, jedina žena na svetu nosilac francuskog odlikovanja Ratni krst sa zlatnom palminom granom”. Beogradska Ka5anija. . Accesat în .  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor)
  21. ^ Кућа Милунке Савић избраздана пукотинама и нагризена влагом («Политика», 17 noiembrie 2013)
  22. ^ a b „У Дому Војске отворена изложба посвећена Милунки Савић”. mod.gov.rs. Министарство одбране Републике Србије. 25. 9. 2013. Accesat în 11. 11. 2013..  Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  23. ^ a b „Решење о промени назива улице Берберска-болница ђ у улицу Милунка Савић у Зрењанину” (PDF). Zrenjanin.rs. Званична презентација града Зрењанина. 4.2.2013. Accesat în 11.11.2013.  Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  24. ^ a b c Пешић, Новица (22.9.2013). „Власт огрешила душу”. novosti.rs. Вечерње новости. Accesat în 11.11.2013.  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  25. ^ „Хероина која личи на своју земљу”. rts.rs. РТС. 10.11.2013. Accesat în 10.11.2013.  Parametru necunoscut |lang= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  26. ^ Милунка Савић сахрањена у Алеји великана уз мелодију песме Тамо далеко («Вечерње новости», 10. новембар 2013) Format:Ref-sr
  27. ^ „Нови и стари називи улица”. krusevac.rs. Град Крушевац. 10.9.2010. Accesat în 11.11.2013.  Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  28. ^ „Нови називи улица” (PDF). mladenovac.rs. Градска општина Младеновац. Accesat în 11.11.2013.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  29. ^ „План града”. sabac.org. Град Шабац. Accesat în 11.11.2013.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  30. ^ „LEGIJA ČASTI - MILUNKA SAVIĆ: Premijera drame u Akademiji 28”, Srbijadanas.com, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]