Milunka Savić

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Milunka Savić
Milunka Savić.jpg
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Koprivnica[*], Serbia[1] Modificați la Wikidata
Decedată (83 de ani) Modificați la Wikidata
Belgrad, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupație militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentru  Regatul Serbiei
Ramura infanterie
Gradul sergent
Bătălii / Războaie Al Doilea Război Balcanic, Primul Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații Ordinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe[*], Croix de guerre 1914–1918[*], Ordinul Sfântului Gheorghe, Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*], Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*], Order of St. George, 4th class[*]

Milunka Savić-Gligorević (Милунка Савић-Глигоревић; n. 24 iunie 1890, Koprivnica, Serbia – d. 5 octombrie 1973, Belgrad, RSF Iugoslavia) a fost o eroină sârbă a Primului Război Mondial, cu grad de sergent în Regimentul 2 Infanterie al Armatei Sârbe, decorată de patru țări (Serbia, Franța, Regatul Unit, Rusia). Ea a fost cea mai decorată femeie-soldat a Serbiei[2] și una dintre cele mai celebre femei care au luptat în Primul Război Mondial. A fost rănită în lupte de nouă ori și a fost poreclită „Ioana d'Arc a Serbiei”.

Biografia[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1890 (deși dosarul său de personal din Armată afirmă că anul nașterii ar fi 1892) în satul Koprivnica de lângă Jošanička Banja (astăzi în comuna Raška, Serbia),[3] părinții ei fiind Dninca și Radenko Savič. Era cel mai mare copil al familiei, mai având două surori, Miona și Slavka, și un frate, Milan.[4][5] Deși a crescut, nu se gândea la căsătorie.

Războaiele Balcanice[modificare | modificare sursă]

Când în 1912 s-a dat decretul de mobilizare pentru 30 septembrie și 3 octombrie,[5] Milunka s-a dus la biroul de recrutări din Belgrad și s-a înrolat sub numele de Milun Savič.[6] În cele două Războaie Balcanice, din 1912 și 1913, Milunka a luptat sub numele masculin fals. După ce, un an mai târziu, a fost rănită într-o luptă pe râul Bregalnica și dusă la spital, medicii au aflat că este femeie.[7] A fost chemată la raport. Comandanții nu au dorit să o pedepsească, întrucât ea nu încălcase regulamentele militare și luptase cot la cot cu bărbații din unitatea ei. I s-a oferit un transfer la un post de asistentă medicală, dar a refuzat, declarând că vrea să lupte pe front. Comandantul a cerut răgaz până a doua zi să se gândească la cererea ei, iar ea s-a declarat pregătită în orice moment. După o oră, a permis Milunkăi să continue să lupte în regimentul de infanterie.[8][9]

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Milunka Savič decorată cu Steaua Karađorđe

Milunka nu a renunțat la dorința de a lupta și în 1914 s-a înrolat din nou ca voluntar în armata sârbă. În Primul Război Mondial, a luptat în Regimentul 2 Infanterie, denumit și „Regimentul de Fier Ducele Mihailo”. În același regiment a luptat tot ca voluntar și o altă femeie, Flora Sandes, de origine scoțiană. Milunka a participat la bătălia de la Kolubara ca grenadier și a fost decorată cu Steaua Karađorđe cu Spade.[7] În toamna lui 1915, a fost grav rănită la cap în Macedonia și trimisă pentru tratament în Albania. După câteva luni, s-a întors pe front, unde a continuat să lupte în vara și toamna lui 1916.[10] În timpul bătăliei din Kajmakčalan⁠(sr), în lupta de la cotul Crnei, când regimentul ei a luptat alături de Divizia 122 Colonială Franceză, Milunka a excelat din nou, luând prizonieri 23 de combatanți bulgari.[11][12] Pentru aceste fapte, a primit Legiunea de Onoare franceză în grad de Ofițer, Crucea de Război franceză cu Palmier de Aur (singura femeie soldat din lume decorată cu acest ordin),[13] medalia sârbă Miloš Obilić „pentru curaj”, cu Ordinul britanic Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe Clasa a III-a și cu Ordinul rus Sfântul Gheorghe Clasa a IV-a.

Uitarea din perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

După război, Milunka a lucrat în Bosnia ca bucătăreasă, asistentă medicală și croitoreasă într-o fabrică de textile unde se fabricau uniforme militare.[14] În 1922, s-a căsătorit cu Veljko Gligorević din Mostar, mai tânăr cu 8 ani decât ea.[15] Cei doi au avut o fiică, Milena. Milunka a adoptat alte trei fete: Milka, găsită într-o gară din Stalać⁠(sr); Radmila-Višnja (1921—2004), nepoata ei; și Zorka, luată de la o casă de copii din Dalmația, suferind de meningită.[16][4] Veljko, lucrător poștal, s-a mutat la scurt timp după aceea la Banja-Luka și a părăsit-o pe Milunka și pe copii.[17]

La începutul anilor 1920, pentru serviciul prestat în război, a primit pământ  în satul Stepanovićevo⁠(sr) de lângă Novi Sad, unde împreună cu sora ei, Slavka, și-a construit o casă și a început să lucreze pământul. Acolo, Milunka a trebuit să-și crească copiii fără Veljko. În căutarea unei vieți mai bune pentru ea și pentru fiicele ei, a plecat la Belgrad în căutare de lucru.[15] În 1929, a început să lucreze ca femeie de serviciu la biroul directorului băncii Hipotekarna Banka, unde a lucrat mare parte din viața ei.[14][17] În Iugoslavia, nimeni nu-și mai amintea de ea și de faptele ei de arme, și nu a primit pensie. A refuzat propunerile de a se muta în Franța și de a primi pensie, rămânând la Belgrad. A crescut circa 30 de copii în plasament. A fost, totuși, invitată în străinătate, la diverse aniversări, comemorări și evenimente în memoria soldaților căzuți. La unul din aceste evenimente, a venit în costum popular sârbesc din zona Sumadija, purtându-și toate decorațiile.[18]

Al Doilea Război Mondial și perioada post-belică[modificare | modificare sursă]

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Milunka a activat la un mic spital de campanie în cartierul belgrădean Voždovac, unde îngrijea răniți. După ocuparea Serbiei, a refuzat o invitație din partea lui Milan Nedić de a participa la un banchet cu generali germani.[19] Aflându-se că a luptat în Primul Război Mondial împotriva Puterilor Centrale, a fost arestată și închisă timp de un an în lagărul de concentrare de la Banica.

După eliberarea Iugoslaviei și venirea la putere a regimului comunist, Milunka a primit în sfârșit pensie de veteran.[17] A continuat să trăiască într-o casă dărăpănată din Voždovac, alături de nepoți și de cele trei fete adoptive (după 1950, fiica ei naturală Milena a mers să lucreze la spital). A participat la manifestările jubiliare cu ocazia unei aniversări a eliberării Iugoslaviei în al Doilea Război Mondial, și cu această ocazie a atras atenția mai multor generali.[20] La insistențele acestora și ale presei, guvernul i-a dat în 1972 un apartament la etajul 4 într-un bloc fără ascensor în cartierul Frații Erkovici.[18][19]

Milunka a murit la 5 octombrie 1973 în urma unui atac cerebral, la 84 de ani.[10] A fost înmormântată în Cimitirul Nou din Belgrad.[20] Casa natală a fost vândută în 1974.[21]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Milunka Savić este femeia care a primit cele mai multe decorații în Primul Război Mondial:[10][22][23]

Decorații sârbești[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Regal Steaua Karađorđe cu spade (1917)
  • Medalia de Aur Miloš Obilić „Pentru Curaj”
  • Medalia Comemorativă a Eliberării și Unificării
  • Medalia Comemorativă a Albaniei

Medalii străine[modificare | modificare sursă]

Memoria[modificare | modificare sursă]

În cartierul Voždovac, strada pe care a locuit îi poartă numele, iar pe casa ei a fost montată o placă memorială. În Jošanička Banja se află o statuie în mărime naturală, realizată de sculptorul Ljubiša Manćić.[18][24] Nepotul ei afirmă însă că sculptorul nu s-a consultat cu familia când a realizat sculptura, astfel încât ea nu o reprezintă pe Milunka Savić.[18]

Rămășițele ei au fost exhumate și mutate la cimitirul principal din Belgrad[14] pe Aleea celor Mari la 40 de ani de la moartea sa, la 10 noiembrie 2013.[25] Conform unor relatări, reînhumarea s-a făcut cu toate onorurile militare, pe melodia „Acolo, departe”⁠(en),[18][26] dar altele sugerează că onorurile nu au fost cele standard, deși s-au ținut cuvântări de către foști ofițeri ai Armatei Populare Iugoslave și veterani de război.[24] Asociațiile soldaților voluntari care au luptat în războaiele din anii 1912–1918 i-au acordat Milunkăi Savić, în prezența copiilor și nepoților, titlul de membru de onoare.[24]

Există străzi Milunka Savić în mai multe orașe, cum ar fi Valjevo⁠(sr), Zrenjanin,[23] Jagodina⁠(sr), Kraljevo⁠(sr), Kosjerić⁠(sr), Kruševac⁠(sr),[27] Mladenovac⁠(en),[28] Niš, Šabac,[29] Stepanovičevo și Jošanička Banja.

În octombrie 2013, Radioteleviziunea Sârbă a difuzat pe postul public de televiziune documentarul biografic despre Milunka Savić realizat de Slađana Zarić și Ivana Stevens.[15] Muzeul Militar din Belgrad a deschis o expoziție multimedia dedicată militarilor, în lunile septembrie-octombrie 2013.[10][22] În 28 ianuarie 2014, Milenko Pavlov și-a prezentat și el documentarul „Legiunea de Onoare — Milunka Savić”, a cărui premieră a avut loc la Teatrul „Academia 28” din Belgrad.[30]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Gemeinsame Normdatei, accesat la 13 august 2015 
  2. ^ Станковић, Бранко (20. 10. 2012.). „Квадратура круга”. rts.rs. РТС. http://www.rts.rs/page/tv/ci/story/17/РТС+1/1193730/Квадратура+круга.html. Accesat la 10. 11. 2013.. 
  3. ^ Јошаничка Бања”. srpskoblago.rs. Српско Благо. 23 iulie 2012. http://srpskoblago.rs/josanicka-banja/. Accesat la 12 noiembrie 2013. 
  4. ^ a b Ђурић, Антоније (15. 2. 2008). Ђаковац, Александар. ed. „Милункин пут до легенде - Из књиге „Жене Солунци говоре“”. Православље (Београд: СПЦ) 982. ISSN 0555-0114. http://www.pravoslavlje.spc.rs/broj/982/tekst/milunkin-put-do-legende/. Accesat la 10. 11. 2013.. 
  5. ^ a b Пешић, Новица (9. 9. 2013.). „Одмена млађем брату”. novosti.rs. Вечере новости. http://www.novosti.rs/dodatni_sadrzaj/clanci.119.html:453163-Odmena-mladjem-bratu. Accesat la 10. 11. 2013.. 
  6. ^ Пешић, Новица (10. 9. 2013.). „Одзив као у сватове!”. novosti.rs. Вечерње новости. http://www.novosti.rs/dodatni_sadrzaj/clanci.119.html:453325-Odziv-kao-u-svatove. Accesat la 10. 11. 2013.. 
  7. ^ a b Пешић, Новица (19. 11. 2007.). „Строј каплара Милунке”. novosti.rs. Вечерње новости. http://www.novosti.rs/dodatni_sadrzaj/clanci.119.html:278743-Stroj-kaplara-Milunke. Accesat la 10. 11. 2013.. 
  8. ^ 5 of the Fiercest One-Liners in History | Mental Floss”. mentalfloss.com. http://www.mentalfloss.com/article/52603/5-fiercest-one-liners-history?utm_source=article&utm_medium=website&utm_campaign=nrelate. Accesat la 30 aprilie 2014. 
  9. ^ Therese Oneill (3 septembrie 2013). „6 of the fiercest one-liners in history”. The Week. Yahoo News. http://news.yahoo.com/6-fiercest-one-liners-history-142000836.html. Accesat la 22 martie 2015. 
  10. ^ a b c d Милунка Савић, хероина Великог рата”. rts.rs. RTS. 19 septembrie 2013. http://www.rts.rs/page/stories/ci/story/124/Друштво/1398062/Милунка%20Савић%2C%20хероина%20Великог%20рата.html. Accesat la 10 noiembrie 2013. 
  11. ^ Петровић, Светлана (21. 6. 2012.). „[сабор.срб/чланци/187 Милунка Савић]”. сабор.срб. Удружење Сабор Срба и пријатеља Срба. сабор.срб/чланци/187. Accesat la 11. 11. 2013.. 
  12. ^ Женская рать”. Lenta.ru. 8 марта 2015. http://lenta.ru/articles/2015/03/08/girlswarriors/. Accesat la 8 martie 2015. 
  13. ^ sr Милунка међу бомбашима («Вечерње новости», 20. април 2013), accesat la 21 aprilie 2013.
  14. ^ a b c Посмртни остаци Милунке Савић положени у Алеју великана”. beograd.rs. Primăria Belgrad. 10 noiembrie 2013. http://www.beograd.rs/cms/view.php?id=1574666. Accesat la 10 noiembrie 2013. 
  15. ^ a b c Зарић, Слађана (7 octombrie 2013). „Милунка Савић – хероина Великог рата”. rts.rs. RTS. http://www.rts.rs/page/tv/ci/story/17/РТС+1/1405691/Милунка+Савић+–+хероина+Великог+рата.html. Accesat la 10 noiembrie 2013. 
  16. ^ Пешић, Новица (19. 9. 2013.). „Лекција оца Раденка”. novosti.rs. Вечерње новости. http://www.novosti.rs/dodatni_sadrzaj/clanci.119.html:454828-Lekcija-oca-Radenka. Accesat la 10. 11. 2013.. 
  17. ^ a b c Лопушина, Марко (12. 3. 2011.). „Милунка Савић: Хероина, па чистачица”. novosti.rs. Вечерње новости. http://www.novosti.rs/vesti/naslovna/aktuelno.69.html:322641-Milunka-Savic-Heroina-pa-cistacica. Accesat la 10. 11. 2013.. 
  18. ^ a b c d e Кривокапић, Бранислав (8 august 2010). „Пред Милунка су и генерали салутирали”. blic.rs. Блиц онлајн. http://www.blic.rs/Vesti/Reportaza/201674/Pred-Milunkom-su-i-generali-salutirali. Accesat la 10. 11. 2013.. 
  19. ^ a b Srbija u vrtlogu Prvog Svetskog Rata”. index.hr. 27 iunie 2009. http://www.index.hr/forum/default.aspx?q=t&idf=97&idt=235545&p=12. Accesat la 8 iulie 2010. 
  20. ^ a b Milunka Savić, jedina žena na svetu nosilac francuskog odlikovanja Ratni krst sa zlatnom palminom granom”. Beogradska Ka5anija. 4 noiembrie 2009. http://beogradskaka5anija.cyberfreeforum.com/kulturno-istorijska-setnja-f80/da-se-ne-zaborave-t2612.htm. Accesat la 8 iulie 2010. 
  21. ^ Кућа Милунке Савић избраздана пукотинама и нагризена влагом («Политика», 17 noiembrie 2013)
  22. ^ a b У Дому Војске отворена изложба посвећена Милунки Савић”. mod.gov.rs. Министарство одбране Републике Србије. 25. 9. 2013.. http://www.mod.gov.rs/sadrzaj.php?id_sadrzaja=5598. Accesat la 11. 11. 2013.. 
  23. ^ a b Решење о промени назива улице Берберска-болница ђ у улицу Милунка Савић у Зрењанину”. Zrenjanin.rs. Званична презентација града Зрењанина. 4 februarie 2013. http://www.zrenjanin.rs/userfiles/file/Sednice%20Skupstine/06/24.pdf. Accesat la 11 noiembrie 2013. 
  24. ^ a b c Пешић, Новица (22 septembrie 2013). „Власт огрешила душу”. novosti.rs. Вечерње новости. http://www.novosti.rs/dodatni_sadrzaj/clanci.119.html:455266-Vlast-ogresila-dusu. Accesat la 11 noiembrie 2013. 
  25. ^ Хероина која личи на своју земљу”. rts.rs. РТС. 10 noiembrie 2013. http://www.rts.rs/page/stories/ci/story/124/Друштво/1440788/Хероина+која+личи+на+своју+земљу.html. Accesat la 10 noiembrie 2013. 
  26. ^ Милунка Савић сахрањена у Алеји великана уз мелодију песме Тамо далеко («Вечерње новости», 10. новембар 2013) Format:Ref-sr
  27. ^ Нови и стари називи улица”. krusevac.rs. Град Крушевац. 10 septembrie 2010. http://www.krusevac.rs/sr_lat/ks-info/nazivi-ulica.html. Accesat la 11 noiembrie 2013. 
  28. ^ Нови називи улица”. mladenovac.rs. Градска општина Младеновац. http://www.mladenovac.rs/download/Mladenovac-Novi_nazivi_ulica.pdf. Accesat la 11 noiembrie 2013. 
  29. ^ План града”. sabac.org. Град Шабац. http://www.sabac.org/index_srb.php?page=71. Accesat la 11 noiembrie 2013. 
  30. ^ LEGIJA ČASTI - MILUNKA SAVIĆ: Premijera drame u Akademiji 28”, Srbijadanas.com, http://www.srbijadanas.com/clanak/legija-casti-milunka-savic-premijera-drame-u-akademiji-28-28-01-2015, accesat la 14 august 2015 

Legături externe[modificare | modificare sursă]