Micul prinț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Micul Prinț)
Salt la: Navigare, căutare
Micul prinț
Piccolo Principe - RitrattoConSpada.jpg
Coperta primei ediții în limba franceză,
ilustrată de autor
Lepetitprince.jpg
Statuie a Micului prinț din parcul tematic situat în Hakone (Japonia), inspirată de desenul lui Antoine de Saint-Exupéry
Informații generale
Autor Antoine de Saint-Exupéry
Gen povestire fantastică
Ediția originală
Titlu original
Le Petit Prince
Limba limba franceză
Editură Reynal & Hitchcock (U.S.A.)
Gallimard (Franța)
Ilustrator Antoine de Saint-Exupéry
Țara primei apariții Statele Unite ale Americii
Data primei apariții 1943
Număr de pagini 93
OCLC 22583605
Ediția în limba română
Traducător Ileana Cantuniari
Editură Rao
Număr de pagini 126

Micul prinț (în franceză Le Petit Prince; Pronunție în franceză: /lə.pə.tiˈpʁɛ̃s/) este un roman al scriitorului și aviatorului francez Antoine de Saint-Exupéry, care a apărut mai întâi în engleză și în franceză la 6 aprilie 1943, la editura Reynal & Hitchcock, iar apoi în Franța, la Gallimard în noiembrie 1946.[1]

Micul prinț este a patra cea mai tradusă carte din lume și a fost votată cea mai bună carte a secolului XX în Franța. Tradusă în mai mult de 250 de limbi și dialecte (precum și în Braille) [2][3] vânzându-se aproape două milioane de copii anual, cu un total de vânzări de peste 140 de milioane de copii în toată lumea [4], a devenit una din cele mai bine vândute cărți publicate vreodată.

După izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial, Saint-Exupéry a fost exilat în America de Nord. În mijlocul unei răsturnari personale și a lipsei de sănătate, el a produs aproape jumătate din scrierile pentru care este amintit, inclusiv o poveste despre singurătate, prietenie, iubire și pierdere, sub forma unui tânăr prinț căzut pe Pământ.

De la prima publicație în Statele Unite, nuvela a fost adaptată în numeroase forme de arta și in media, inclusiv în înregistrări audio, piese de radio, scenete live, în filme, în televiziune, în balet și în piese de operă.[2][5]

Sumar[modificare | modificare sursă]

Micul Prinț este o poveste poetică, cu ilustrații în acuarelă făcute de autor, în care un pilot naufragiat în deșert întâlnește un tânăr prinț căzut pe Pământ de pe un mic asteroid. Povestea este filosofică și include critici sociale, remarcând ciudățenia lumii adulte. A fost scrisă într-o perioadă in care Saint-Exupéry a fugit în America de Nord în urma căderii Franței în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, asistat prima dată de autor și scris în memoriile lui, Zboruri la Arras.[6] Fabula pentru adulți, conform unei analize, este de fapt "o alegorie a vieții lui Saint-Exupéry - căutarea lui după certitudini din copilărie și pace interioara, misticismul lui, credința lui în curajul omenesc și fraternitate, și dragostea lui adânca pentru soția lui Consuelo dar, de asemenea, o aluzie la caracterul torturat al relației lor."[7]

Deși în aparență este stilizată ca și o carte pentru copii, Micul Prinț face câteva observații despre viață și despre natura umană.[8] De exemplu, Saint-Exupéry spune despre o vulpe care îl întâlnește pe Micul Prinț în timpul călătoriei lui pe Pământ. Esența poveștii este conținută în replicile spuse de vulpe către Micul Prinț: „Se vede clar numai cu inima. Ce este esențial este invizibil ochilor”.[9] Alte mesaje tematice cheie sunt articulate de vulpe, de exemplu: „Devii responsabil, pentru totdeauna, pentru ce ai îmblânzit.” și „Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca ea să fie atât de prețioasă.” Mesajele vulpii sunt fără îndoială cele mai faimoase citate ale cărții pentru că ele se ocupă cu relațiile umane.

Personaje[modificare | modificare sursă]

  • Naratorul-personaj este un aviator care aterizează forțat în mijlocul deșertului Sahara, unde îl întâlnește pe Micul Prinț.
  • Micul Prinț, locuitor al asteroidului B-612. Potrivit naratorului-personaj, asteroidul B612 a fost văzut prin telescop doar o singură dată, de un astronom turc, în 1909.[10]
  • Floarea, de pe asteroid
  • regele
  • vanitosul
  • bețivul
  • Businessmanul
  • Lampagiul
  • Geograful
  • Sarpele
  • Floarea cu trei petale
  • Vulpea
  • Acarul
  • Negustorul
  • Trandafirii

Notafilie[modificare | modificare sursă]

Micul Prinț pe o bancnotă cu valoarea nominală de 50 de franci francezi, emisă în 1993 (revers).
Bancnotă cu valoarea nominală de 50 de franci (1993); în colțul dreapta sus, „Șarpele Boa deschis”, pe centrul bancnotei, avionul lui Saint-Exupéry în zbor, două trasee ale raidurilor africane aeriene ale lui Saint-Exupéry, Micul Prinț, în picioare, pe mica sa planetă, iar în partea dreaptă a bancnotei portretul lui Antoine de Saint-Exupéry, spre stânga (avers).
  • Unele elemente ale romanului au figurat pe reversul unei bancnote cu valoarea nominală de 50 de franci francezi, emisă în 1993: Micul Prinț în picioare, pe mica sa planetă, pe care se zăresc doi vulcani și două flori, stele; în stânga imaginii este reprezentat Deșertul Sahara și avionul prăbușit al pilotului-narator-personaj.

Pe aversul bancnotei este reprezentat, în colțul stânga sus, „Șarpele Boa deschis”, pe centrul bancnotei, avionul lui Saint-Exupéry în zbor, două trasee ale raidurilor africane aeriene ale lui Saint-Exupéry, Micul Prinț, în picioare, pe mica sa planetă, iar în partea dreaptă a bancnotei portretul lui Antoine de Saint-Exupéry, spre stânga.

Numismatică[modificare | modificare sursă]

Filatelie[modificare | modificare sursă]

  • În 1998 serviciile poștale franceze au emis o serie de cinci mărci poștale dedicate Micului Prinț. Fiecare marcă poștală din această serie are valoarea nominală de 3 franci.
  • În 2013, pentru a comemora 70 de ani de la decesul lui Antoine de Saint-Exupéry, serviciile poștale ale Republicii Federale Germania au pus în circulație un bloc de 10 mărci poștale dedicate acestui eveniment. Fiecare marcă poștală reproduce un desen al lui Antoine de Saint-Exupéry, care îl reprezintă pe Micul Prinț pe asteroidul său, și are valoarea nominală de 60 de eurocenți. O vinietă, care reproduce un alt desen și un text din carte, este înconjurată de cele zece mărci poștale ale blocului.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Le Petit Prince (1943)
  2. ^ a b Shattuck, Kathryn (2005) A Prince Eternal, The New York Times, 3 April 2005
  3. ^ Mun-Delsalle, Y-Jean (2011) Guardians of the Future, The Peak Magazine, March 2011, pg. 63. Archived May 2, 2012, at the Wayback Machine
  4. ^ Miller, Jennifer. Why "The Little Prince" Is Actually A New York Classic, Fast Company website. Retrieved from FastCoCreate.com on February 2, 2014
  5. ^ Naina Dey (2010-01-14). "Cult of subtle satire"The Statesman. Archived from the original on 2011-06-07. Retrieved 2010-02-05.
  6. ^ Maloney, Jennifer. 'The Little Prince' lands at the Morgan Library: A New Exhibit Explores the Author's Years Writing in New York, The Wall Street Journal website, January 23, 2014. Retrieved January 24, 2014.
  7. ^ James, Barry. ANTOINE DE SAINT-EXUPERY: The Life and Death of the Little Prince, The New York Times, October 28, 1993.
  8. ^ Gopnik, Adam. The Strange Triumph of "The Little Prince", The New Yorker, April 29, 2014. Retrieved May 5, 2014.
  9. ^ Galembert, Laurent de Bodin de (2000) Idée, Idéalisme et Idéologie Dons les Oeuvres Choisies de Saint Exupéry (thèse), Université Paris IV, June 29, 2000, p.13. (French)
  10. ^ Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț (2014), pp.20-23.
  11. ^ 20 Roubles 2005 The Little Prince

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

În limba română[modificare | modificare sursă]

  • Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț, cu ilustrațiile autorului, Traducere din limba franceză de Ileana Cantuniari, Editura RAO, București 2014 ISBN 978-606-609-708-6

În limba franceză[modificare | modificare sursă]

  • La sagesse du Petit Prince. À la recherche de l'enfant perdu avec Saint-Exupery, Paris: Albin Michel, 2014 
  • La mémoire du Petit Prince, Paris: Jacob-Duvernet, 2009 
  • La véritable histoire du Petit Prince, Paris: Flammarion, 2008, ISBN 978-2-08-120901-5 
  • Il était une fois... Le Petit Prince d'Antoine de Saint-Exupéry, Paris: Folio, 2006, ISBN 978-2070336746 
  • Frédéric Smith, "Le passage d'Antoine de Saint-Exupéry à Québec", Le Québec et les guerres mondiales, extrait remanié du livre La France appelle votre secours, 21 avril 2012, en ligne: http://www.lequebecetlesguerres.org/le-passage-dantoine-de-saint-exupery-a-quebec/ (consulté le 26 juin 2014).
  • Galembert, Laurent de Bodin de (2000) Idée, Idéalisme et Idéologie, Dans les Oeuvres Choisies de Saint Exupéry (thèse), Université Paris IV, 29 juin 2000, p.13.

În limba engleză[modificare | modificare sursă]

  • Shattuck, Kathryn (2005). A Prince Eternal, The New York Times, 3 April 2005.
  • Mun-Delsalle, Y-Jean (2011). Guardians of the Future, The Peak Magazine, March 2011, pg. 63. Archived May 2, 2012, at the Wayback Machine.
  • Miller, Jennifer. Why "The Little Prince" Is Actually A New York Classic, Fast Company website. Retrieved from FastCoCreate.com on February 2, 2014.
  • Naina Dey (2010-01-14). "Cult of subtle satire". The Statesman. Archived from the original on 2011-06-07. Retrieved 2010-02-05.
  • Maloney, Jennifer. 'The Little Prince' lands at the Morgan Library: A New Exhibit Explores the Author's Years Writing in New York, The Wall Street Journal website, January 23, 2014. Retrieved January 24, 2014.
  • James, Barry. ANTOINE DE SAINT-EXUPERY: The Life and Death of the Little Prince, The New York Times, October 28, 1993.
  • Gopnik, Adam. The Strange Triumph of "The Little Prince", The New Yorker, April 29, 2014. Retrieved May 5, 2014.
  • Sigal Samuel, "Hunting for the Little Prince", The Rumpus, 14 iunie 2014, online: http://therumpus.net/2014/06/hunting-for-the-little-prince/

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]