Maximilian Hell

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Maximilian Hell
Hell Miksa.jpg
Maximilian Hell îmbrăcat în straie sami, cu ocazia șederii sale în Norvegia
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Banská Štiavnica, Imperiul Habsburgic Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Habsburgic Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Ungaria Regală Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieastronom Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieObservatorul din Viena  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Viena  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Regală Suedeză de Științe  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruObservatorul din Eger[*]  Modificați la Wikidata
Observatio transitus Veneris ante discum Solis, 1770

Maximilian Hell (n. ,[1] Banská Štiavnica, Imperiul Habsburgic – d. ,[1] Viena, Imperiul Habsburgic) a fost un profesor iezuit, întemeietorul Observatorului Astronomic din Cluj, apoi director al Observatorului Astronomic din Viena (din 1755). Hell a fost un savant apreciat și căutat în lumea științifică a secolului al XVIII-lea. Regele Christian al VI-lea al Danemarcei l-a invitat la Vardø, unde în anul 1769 au urmărit împreună Tranzitul lui Venus.

Pe baza măsurătorilor efectuate între 1761 și 1769 cu privire la Tranzitul lui Venus, Hell a calculat distanța dintre Pământ și Soare, pe care a stabilit-o ca fiind de 152 milioane de kilometri (valoarea exactă este de 149,6 milioane de kilometri). În Vardø există două plăci în memoria lui Hell.

În anul 1771 a devenit membru al Academiei Regale Suedeze de Științe.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Familia[modificare | modificare sursă]

Maximilian Hell avea 21 de frați și surori. De obicei originea sa este indicată ca germană (prin străbunii săi și prin limbă) sau slovacă (întrucât locul nașterii sale se află în Slovacia de astăzi); Hell însuși, cel puțin începând din 1750, își zice « maghiar ».

Fratele său, Jozef Karol Hell, este coinventatorul unei pompe hidraulice pentru scoaterea apei din mine.[2]

Studii și formare[modificare | modificare sursă]

Intrat la 18 octombrie 1738 în Compania lui Isus, Hell a făcut studii de filosofie la Viena (1740-1743), apoi de matematici sub îndrumarea lui Erasmus Fröhlich. Încă din această epocă, el a fost atras îndeosebi de astronomie. A colaborat cu directorul observatorului, Joseph Franz. În 1745 el a publicat o nouă ediție a lucrării în italiană Algebra de Giovanni Francesco Crivelli.

Hell a predat în Slovacia din 1745 până în 1747, apoi și-a făcut la Viena studiile de teologie (1747–1751) după care a fost hirotonit preot, în 1751.

Între anii 1753-1755 a fost profesor la colegiul academic iezuit din Cluj, unde a întemeiat Observatorul Astronomic din Cluj și a publicat, în 1755, o primă carte importantă, Compendia operationum arithmeticarum. A devenit unul din membrii ofensivi în științe, ai Ordinului Iezuit, înainte de suprimarea temporară a acestuia în 1773.

La moartea astronomului curții, Giovanni Jacopo de Marinoni (1676–1755),[3] Hell a devenit director al Observatorului din Viena, din 1755. Din 1757 a început să publice, în fiecare an, tabele astronomice, Ephemerides astronomicae ad meridianum Vindobonemsem (Efemeride astronomice pentru meridianul Vienei).[4]

Activitatea în Transilvania[modificare | modificare sursă]

Maximilian Hell a fost asistent al profesorului Joseph Franz, tot iezuit, la Universitatea din Viena. Imediat după hirotonirea sa ca preot în anul 1752, Hell a fost trimis la Cluj, cu misiunea de a consolida colegiul academic iezuit din Cluj, care ținea de provincia austriacă a ordinului. Hell a devenit unul din cei șapte profesori ai colegiului academic din Cluj (la care se adăuga rectorul).[5] Domeniile sale de predare au fost matematica și astronomia.

Înainte de a se întoarce la Viena, a publicat la Cluj Compendia varia praxesque omnium operationum arithmeticorum (1755) și Elementa Mathematicae, un manual de matematică în trei părți.

Venus și Laponia[modificare | modificare sursă]

Christian VII, rege al Danemarcei și Norvegiei, l-a invitat pe Hell[6] să meargă la Vardø[7], în ținutul sami, din extremul nord al Norvegiei, pentru a observa tranzitul lui Venus din 1769. Fiind participant al echipei de observații a tranzitului din 1761[8], el este de data aceasta este un pic „la marginea” proiectului internațional condus de Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande[9]; el este, în primul rând, responsabil față de Christian VII, dar cu condiții foarte avantajoase.[10]

Hell a avut ideea să profite de călătorie pentru a face și alte studii[11][12], meteorologice și geomagnetice[13] de exemplu. L-a avut drept asistent pe János Sajnovics, astronom și iezuit ca Hell, dar care, fiind maghiarofon, a avut drept sarcină deosebită să progreseze în studiul relației dintre maghiară și sami, limbi bănuite de mult timp că sunt înrudite. Cel de-al doilea asistent al lui Hell se numea Borgrewing; era botanist, dar i s-a dat un telescop pentru observații.

Hell a rămas în Norvegia opt luni. A anunțat, la reîntoarcere, că are în vedere publicarea a trei cărți[14], dintre care niciuna nu va vedea lumina tiparului; ordinul său a fost suprimat de papă în 1773.

Expediția este ocazia unei mici dispute cu Lalande, care nu știa că Maximilian Hell urma să observe în Laponia și care a trebuit să sufere că rezultatele trebuiau să fie comunicate mai întâi lui Christian VII (care a durat luni din cauza călătoriei), și nu Academiei Franceze de Științe. [15] La moartea lui Hell, Lalande a precizat că nu-l mai bănuia pe Hell că a întârziat publicarea rezultatelor sale, pentru a le alinia cu cele ale altora, și i-a adus acestuia un vibrant omagiu.

Din contra, este gravă acuzația adusă împotriva lui Hell, după moartea sa, de către Carl Ludwig von Littrow, succesor al lui Hell la Observatorul din Viena. Littrow vede în carnetul de observații manuscris corecții, rescrieri de numere și litere. Acest lucru l-a determinat în 1835 să reanimeze suspiciunile ridicate anterior și să le dea greutate.[16] Abia în 1883, la un secol după moartea lui Maximilian Hell, un studiu îngrijit al carnetului de observații al lui Hell, redactat de către Simon Newcomb, l-a reabilitat complet.[17]

Publicații (selecție)[modificare | modificare sursă]

Tratatele lui Maximilian Hell au fost publicate în latină, iar spre sfârșitul vieții, în germană.

Matematici[modificare | modificare sursă]

  • Elementa algebrae Joannis Crivellii magis illustrata et novis demonstrationibus et problematibus aucta, Vindobona [Viena], 1745
  • Elementa arithmeticae numericae et literalis seu algebrae, 1761, Ediția a 3-a; 1773, Ediția a 4-a Elemente de aritmetică numerică și literală, sau algebră

Astronomie[modificare | modificare sursă]

Efemeride[modificare | modificare sursă]

Element Descriere
Efemeride astronomice conținut 1
din anul 1765 precizarea 1
la meridianul Vienei precizarea 2
de Maximilian Hell autor
din Societatea lui Isus precizare
În anexă observațiile conținut 2
anii precizare
1763 precizarea 1
1764 precizarea 2
Cu un apendice la tabelele planetelor conținut 3

Efemeridele sunt previziuni ale unui an viitor; observațiile povestesc ceea ce a fost văzut. Această carte cuprinde uneori și o listă de „probleme” cu soluția lor, procedeu asemănător cu cel practicat în forumurile de discuții pe internet.

  • Într-un singur volum, anii

Tranzituri ale lui Venus[modificare | modificare sursă]

  • 1761
    • Transitus Veneris per discum Solis anni 1761 — Die astronom. 5. Junii — Calculis definitus et methodis observandi illustratus, Viena, Trattner, 1762 Vezi și Efemeride pentru anul 1762. Tranzitul lui Venus peste discul Soarelui din anul 1761 — 5 iunie, zi astronomică — Definită prin calcule și ilustrată prin metode de observație.
    • Observatio transitus Veneris ante discum Solis die 5ta junii 1761. Una cum observationibus satellitum Jovis in observatorio Caes. Reg. publ. universitatis habitus, adjectis observationibus ejusdem transitus Veneris factis a variis per Europam viris observendo exercitatis cum appendice aliarum nonnullarum observationum, Viena, Trattner, IV, 124 p., t. 2.
  • 1769

Calcule astronomice[modificare | modificare sursă]

  • Von der wahren Grösse, die der Durchmesser des vollen Mondes zu haben scheint, wenn man mit freyem Auge ansieht, Viena, 1775. Lucrare despre modul de calcul al diametrului Lunii.

Liste de scrieri[modificare | modificare sursă]

Hell a fost un autor foarte prolific. Făcând aluzie la Éphémérides, Lalande scrie, poate cu o urmă de invidie:

„on peut compter trente-sept volumes de ses ouvrages, indépendamment de plusieurs autres[18][19]

.

Onoruri[modificare | modificare sursă]

Bust al lui Hell la Cimitirul Romanticilor (în germană: Romantikerfriedhof) de la Maria Enzersdorf.[20]

Memoria în Austria[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Maximilian Hell, SNAC, accesat în  
  2. ^ Și Štiavnické Bane este un oraș minier. Mențiune a lui Jozef Karol Hell: http://slovaque.guide.kat.free.fr/v-banstiavnica.html.
  3. ^ Sur Marinoni, vezi Delambre, p. 392.
  4. ^ Bibliografie astronomică; cu Istoria astronomiei…, 1803, p. 721.
  5. ^ Venczel Biró, A Kolozsvári jezsuita egyetem, Kolozsvár-Cluj, 1945, pag. 8.
  6. ^ În pofida legii care interzicea catolicilor să pună piciorul în regat.
  7. ^ Locul era denumit Wardhus în scrierile din acea epocă.
  8. ^ Extrait de l'Histoire de l'Académie royale des sciences… année 1761, 1763, p. 112 : Citare goală (ajutor)  (dans une liste d'observateurs du transit).
  9. ^ Nicolas-Louis de Lacaille condusese proiectul precedent, pentru tranzitul din 1761; dar Lacaille avea mai mare renume decât Lalande, care trebuia să se ocupe de alte inițiative independente (James Cook și Charles Green în Tahiti, William Wales în Golful Hudson…).
  10. ^ Les Citare goală (ajutor)  de 1761 et 1769 sont traités par Alexander Moutchnik dans de Forschung und Lehre in der zweiten Hälfte des 18. Jahrhunderts. Der Naturwissenschaftler und Universitätsprofessor Christian Mayer SJ (1719-1783), Format:Coll., nr. 54, Augsbourg, Erwin Rauner, 2006, 523 p. ISBN: 3-936905-16-9.
  11. ^ la Liste des buts, par Hell lui-même.
  12. ^ [Dans ce pays], dit Lalande, Citare goală (ajutor)  (Bibliographie astronomique ; avec l'histoire de l'astronomie…, 1803, p. 721)
  13. ^ Une étude de ses notes, en particulier sur le géomagnétisme, se trouve dans Hansen, Truls Linne, Maximilian Hell’s geomagnetic observations in Norway 1769, Tromsø Geophysical observatory Reports 2 .
  14. ^ Dans le Journal des savants de 1771, p. 499.
  15. ^ Delambre (p. 556–558) dă detalii.
  16. ^ de Carl Ludwig von Littrow, P. Hell's Reise nach Wardoe bei Lappland und seine Beobachtung des Venus-Durchganges im Jahre 1769 : aus den aufgefundenen Tagebüchern geschöpft und mit Erläuterungen begleitet, Wien, 1835.
  17. ^ en Simon Newcomb, « On Hell's alleged falsification of his observations of the transit of Venus in 1769 », în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, vol. 43, 1883, p. 371. Newcomb scrie:
    „cerneala nu se scurgea întotdeauna bine din peniță și au fost făcute retușuri atât literelor cât și cifrelor în această parte a manuscrisului”
    (p. 377); această explicație prin frigul polar — sau doar prin calitatea cernelii — nu-i venise în minte lui Littrow. Faptul că Littrow era daltonist servește atât pentru a face analiza lui Littrow mai slabă (a văzut în manuscrise cernelurile de diferite culori), cât și pentru a îndepărta de la el suspiciunile de reavoință (Newcomb spune chiar că Littrow avea datoria de a-și face publice îndoielile). Că acest fapt a fost descoperit în timp ce Newcomb își trase deja concluziile, le confirmă.
  18. ^ volume 37
  19. ^ În română: „Se pot număra treizeci și șapte de volume din lucrările sale, independent de multe altele.”
  20. ^ a b Niederösterreichische Nachrichten Woche 25/2010

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]