Sari la conținut

Madrid Open 2024 – Dublu masculin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Madrid Open 2024
Campioni:   Statele Unite ale Americii Sebastian Korda
Australia Jordan Thompson
Finaliști:   Uruguay Ariel Behar
Cehia Adam Pavlásek
Scor:   6–3, 7–6(9–7)
Probe
Simplu   Masculin     Feminin
Dublu   Masculin    Feminin
2023 « Madrid Open » 2025

Madrid Open 2024 – Dublu masculin a avut loc în a doua jumătate a lunii aprilie 2024. Treizeci și două de perechi de jucători s-au înscris în competiția de dublu a turneului de tenis de la Madrid, Spania, pe terenuri cu zgură, în exterior. Karen Haceanov și Andrei Rubliov au fost campionii en-titre.[1] dar nu au participat în acest an.

Sebastian Korda și Jordan Thompson au câștigat titlul la dublu masculin la Mutua Madrid Open 2024, învingând în finală perechea uruguayano-cehă formată din Ariel Behar și Adam Pavlásek, după o victorie în două seturi. Campionii au respins toate cele șase mingi de break în cele 77 de minute de duel. Ei s-au calificat pentru competiție ca pereche de doi jucători de simplu, Thompson ocupând locul 26 și Korda locul 33 în clasamentul de simplu. Au jucat astfel primul lor turneu împreună, învingând cinci perechi de specialiști de dublu. Pentru a doua oară consecutiv, jucătorii de elită la simplu au dominat dublurile de la Madrid. Thompson a câștigat al șaselea său titlu la dublu în circuitul ATP și primul în seria Masters, după ce își adjudecase toate triumfurile anterioare la nivelul ATP 250. Pentru Korda a fost primul său titlu la dublu.

Perechea formată din Marcel Granollers și Horacio Zeballos a obținut pentru prima dată locul 1 ATP la dublu, după ce a ajuns în semifinale.[2] Granollers, în vârstă de 38 de ani, a devenit al doilea nr. 1 mondial al Spaniei la dublu masculin, iar Zeballos, în vârstă de 39 de ani, a devenit primul argentinian care a obținut locul 1.[3] Matthew Ebden, Rajeev Ram și Joe Salisbury, au fost și ei în cursa pentru prima poziție în clasamentul ATP la începutul turneului.

Inovarea normelor

[modificare | modificare sursă]

Pentru a face competițiile de dublu mai atractive și mai rapide, ATP a decis să testeze reguli inovatoare, dintre care unele au fost deja implementate la Next Generation ATP Finals. După schimburi de până la patru lovituri, intervalul de încălzire a fost redus de la 25 la 15 secunde. În timpul schimbului de teren, jucătorii nu s-au putut așeza pe bancă după primul game, iar în timpul schimburilor ulterioare, perioada de pauză a fost redusă de la 90 la 60 de secunde și au putut sta pe bancă doar după încheierea setului. În timpul jocului, spectatorii s-au putut deplasa în tribune, cu excepția tribunei din spatele liniei de fund.[4][5]

Șaisprezece perechi de jucători au fost formate pe baza clasamentului standard de dublu. Treisprezece perechi s-au calificat pe baza sumei clasamentelor de simplu ale ambilor jucători sau a sumei clasamentelor de simplu ale unui jucător de simplu din Top 10 și ale unui jucător de dublu din Top 50. Șapte perechi formate din doi jucători de simplu din primele treisprezece locuri anterioare au fost eligibile pentru a se înscrie până în prima duminică a turneului în curs de desfășurare (28 aprilie), când a expirat termenul limită pentru acest grup de jucători. Celelalte trei perechi rămase au primit un wild card.[4] Avantajul la simplu a atras critici din partea jucătorilor de dublu, mulți dintre aceștia nefiind calificați pentru competiție.

Evenimentul a avut șaisprezece echipe cap de serie în loc de cele opt perechi standard. Repartizarea s-a bazat exclusiv pe clasamentul de dublu. Tragerea la sorți a avut loc abia în a doua zi de luni a turneului (29 aprilie), iar competiția a durat din a doua zi de marți până sâmbătă (30 aprilie - 4 mai).[4]

Capi de serie

[modificare | modificare sursă]
  1. India Rohan Bopanna / Australia Matthew Ebden (runda unu)
  2. Spania Marcel Granollers / Argentina Horacio Zeballos (semifinale, abandon)
  3. Regatul Unit Joe Salisbury / Regatul Unit Neal Skupski (runda doi)
  4. Croația Ivan Dodig / Statele Unite ale Americii Austin Krajicek (runda unu)
  5. Mexic Santiago González / Franța Édouard Roger-Vasselin (runda unu)
  6. Germania Kevin Krawietz / Germania Tim Pütz (runda doi)
  7. Monaco Hugo Nys / Polonia Jan Zieliński (sferturi de finală)
  8. Brazilia Marcelo Melo / Statele Unite ale Americii Rajeev Ram (runda unu)
  9. Belgia Sander Gillé / Belgia Joran Vliegen (runda doi)
  10. El Salvador Marcelo Arévalo / Croația Mate Pavić (runda unu)
  11. Regatul Unit Jamie Murray / Noua Zeelandă Michael Venus (semifinale)
  12. Italia Simone Bolelli / Italia Andrea Vavassori (sferturi de finală)
  13. Argentina Andrés Molteni / Australia John Peers (runda doi)
  14. Regatul Unit Lloyd Glasspool / Țările de Jos Jean-Julien Rojer (runda doi)
  15. Statele Unite ale Americii Nathaniel Lammons / Statele Unite ale Americii Jackson Withrow (sferturi de finală)
  16. Franța Sadio Doumbia / Franța Fabien Reboul (sferturi de finală)

Tabloul principal

[modificare | modificare sursă]

Explicația simbolurilor

[modificare sursă]
  • Q = calificare
  • WC = Wild card
  • LL = Lucky loser
  • Alt = înlocuitor
  • SE = scutire specială
  • PR = clasament protejat
  • ITF = calificat prin clasament ITF
  • JE = junior scutit
  • w/o = victorie fără opoziție
  • r = retras
  • d = descalificat
Semifinale Finală
          
Statele Unite ale Americii Sebastian Korda
Australia Jordan Thompson
3 6 [10]
11 Regatul Unit Jamie Murray
Noua Zeelandă Michael Venus
6 3 [8]
  Statele Unite ale Americii Sebastian Korda
Australia Jordan Thompson
6 79
  Uruguay Ariel Behar
Cehia Adam Pavlásek
3 67
  Uruguay Ariel Behar
Cehia Adam Pavlásek
w/o
2 Spania Marcel Granollers
Argentina Horacio Zeballos

Jumătatea superioară

[modificare | modificare sursă]
Runda unu Runda doi Sferturi de finală Semifinale
1 India R Bopanna
Australia M Ebden
64 5
Statele Unite ale Americii S Korda
Australia J Thompson
77 7 Statele Unite ale Americii S Korda
Australia J Thompson
6 6
Columbia N Barrientos
Germania A Mies
3 78 [5] 13 Argentina A Molteni
Australia J Peers
4 4
13 Argentina A Molteni
Australia J Peers
6 66 [10] Statele Unite ale Americii S Korda
Australia J Thompson
77 6
12 Italia S Bolelli
Italia A Vavassori
6 77 12 Italia S Bolelli
Italia A Vavassori
65 4
Main Page D Medvedev
Statele Unite ale Americii T Paul
2 65 12 Italia S Bolelli
Italia A Vavassori
6 6
Main Page A Karațev
Republica Populară Chineză Z Zhang
4 7 [10] Main Page A Karațev
Republica Populară Chineză Z Zhang
4 2
5 Mexic S González
Franța É Roger-Vasselin
6 5 [3] Statele Unite ale Americii S Korda
Australia J Thompson
3 6 [10]
4 Croația I Dodig
Statele Unite ale Americii A Krajicek
2 66 11 Regatul Unit J Murray
Noua Zeelandă M Venus
6 3 [8]
Germania B Hassan
Iordania A Shelbayh
6 78 Germania B Hassan
Iordania A Shelbayh
3 64
PR Kazahstan A Bublik
Canada D Shapovalov
3 2 11 Regatul Unit J Murray
Noua Zeelandă M Venus
6 77
11 Regatul Unit J Murray
Noua Zeelandă M Venus
6 6 11 Regatul Unit J Murray
Noua Zeelandă M Venus
0 6 [10]
16 Franța S Doumbia
Franța F Reboul
6 6 16 Franța S Doumbia
Franța F Reboul
6 4 [2]
Italia F Cobolli
Brazilia T Monteiro
2 3 16 Franța S Doumbia
Franța F Reboul
6 3 [10]
WC Ecuador G Escobar
Kazahstan A Nedovyesov
4 6 [10] WC Ecuador G Escobar
Kazahstan A Nedovyesov
3 6 [5]
8 Brazilia M Melo
Statele Unite ale Americii R Ram
6 3 [8]

Jumătatea inferioară

[modificare | modificare sursă]
Runda unu Runda doi Sferturi de finală Semifinale
6 Germania K Krawietz
Germania T Pütz
6 6
PR Țările de Jos R Haase
Franța F Martin
2 2 6 Germania K Krawietz
Germania T Pütz
5 4
Argentina P Cachín
Main Page P Kotov
4 4 15 Statele Unite ale Americii N Lammons
Statele Unite ale Americii J Withrow
7 6
15 Statele Unite ale Americii N Lammons
Statele Unite ale Americii J Withrow
6 6 15 Statele Unite ale Americii N Lammons
Statele Unite ale Americii J Withrow
3 6 [6]
10 El Salvador M Arévalo
Croația M Pavić
6 2 [10] Uruguay A Behar
Cehia A Pavlásek
6 4 [10]
Uruguay A Behar
Cehia A Pavlásek
4 6 [12] Uruguay A Behar
Cehia A Pavlásek
6 3 [12]
WC Franța N Mahut
Franța A Olivetti
4 4 3 Regatul Unit J Salisbury
Regatul Unit N Skupski
4 6 [10]
3 Regatul Unit J Salisbury
Regatul Unit N Skupski
6 6 Uruguay A Behar
Cehia A Pavlásek
w/o
7 Monaco H Nys
Polonia J Zieliński
6 6 2 Spania M Granollers
Argentina H Zeballos
Alt Ucraina D Molchanov
Australia J-J Smith
3 4 7 Monaco H Nys
Polonia J Zieliński
6 77
Australia A de Minaur
Australia A Popyrin
4 712 [9] 14 Regatul Unit L Glasspool
Țările de Jos J-J Rojer
3 64
14 Regatul Unit L Glasspool
Țările de Jos J-J Rojer
6 610 [11] 7 Monaco H Nys
Polonia J Zieliński
6 2 [14]
9 Belgia S Gillé
Belgia J Vliegen
77 6 2 Spania M Granollers
Argentina H Zeballos
4 6 [16]
WC Grecia P Tsitsipas
Grecia S Tsitsipas
63 1 9 Belgia S Gillé
Belgia J Vliegen
77 5 [10]
Țările de Jos T Griekspoor
Țările de Jos W Koolhof
3 66 2 Spania M Granollers
Argentina H Zeballos
63 7 [12]
2 Spania M Granollers
Argentina H Zeballos
6 78
  1. ^ „Khachanov and Rublev Win Madrid Doubles Title”. ATP Tour (în engleză). Accesat în . 
  2. ^ „Marcelo Granollers/Horacio Zeballos save 4 MPs for Madrid QF win”. ATP Tour (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ „Histórico: el argentino Horacio Zeballos será número 1 del mundo en dobles tras ganar un partido electrizante en Madrid”. OneFootball (în engleză). . Accesat în . 
  4. ^ a b c „Innovative ATP Doubles Trial Kicks Off In Madrid”. ATP Tour (în engleză). Accesat în . 
  5. ^ „Faster matches, easier entry for singles players - ATP men's tour to trial changes for doubles tennis”. Sportstar (în engleză). . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]