Elena Blavatschi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Madame Blavatsky)
Elena Blavatschi
Date personale
Nume la naștereHelena von Hahn
Născută12 august 1831(1831-08-12)
Ekaterinoslav, Imperiul Rus (azi Dnipropetrovsk, Ucraina)
Decedată (59 de ani)
Londra, Marea Britanie
Cauza decesuluicauze naturale (gripă) Modificați la Wikidata
PărințiPeter Alekseevich Hahn
Frați și suroriVera Petrovna Jelihovskaia[*][[Vera Petrovna Jelihovskaia (scriitoare rusă)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Statele Unite ale Americii (–)[2] Modificați la Wikidata
ReligieTeosofie Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
scriitoare
jurnalistă
ocultist[*]​
redactor[*]​
theosophist[*][[theosophist (practitioner of Theosophy)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[2][3]
limba rusă[2][3] Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiSubba Row Medal[*][[Subba Row Medal |​]] ()[1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Elena Petrovna Blavatschi (în rusă: Елена Петровна Блаватская, în ucraineană: Олена Петрівна Блаватська), născută Hahn von Rottenstern (în rusă: Елена Петровна Ган, în ucraineană: Олена Петрівна Ган; n. 12 august (31 iulie stil vechi) 1831, la Ekaterinoslav, Imperiul Rus (azi Dnipropetrovsk, Ucraina — d. 8 mai 1891, Londra), cunoscută acum ca Madame Blavatski sau chiar desemnată simplu, cu inițialele HPB, a fost unul dintre fondatorii Societății Teosofice și o promotoare activă a răspândirii curentului teozofic.[4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Familia[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, de origine germană, era colonel în armata țaristă, iar mama sa, scriitoare de nuvele sub pseudonim, era înrudită cu familia imperială a Rusiei.
Fiind dintr-o familie nobiliară, Helena are mai multe guvernante, din diferite țări europene, astfel încât ajunge încă din copilărie să vorbească fluent franceza, engleza și germana, care îi vor fi extrem de folositoare în timpul călătoriilor de mai târziu. Îndrăgește lectura încă de mică și citește multe cărți despre ocultism, dar și despre francmasonerie și alte societăți secrete.

Prima căsătorie[modificare | modificare sursă]

La vârsta de șaptesprezece ani se mărită cu generalul Blavatski, viceguvernator al provinciei rusești Armenia, în vârstă de 40 de ani. Căsătoria durează numai trei săptămâni, nefiind consumată. După acest interval scurt, Helena fură un cal, cu care traversează munții și fuge la bunicul său, aflat la Tiflis, în Georgia.

Călătoriile lui Madame Blavatski. Marea Fraternitate Albă din Tibet[modificare | modificare sursă]

Deși familia decide că cel mai potrivit ar fi să se întoarcă la părinți, ea este de altă părere și își petrece următorii zece ani (1848-1858) călătorind în cele mai diferite locuri sfinte și întâlnind derviși turci, înțelepți egipteni, pe învățatul Paulos Metamon (alături de care petrece ceva mai mult timp), vraci amerindieni, pastori mormoni, vrăjitori specialiști în voodoo, asceți indieni și, în cele din urmă, pe așa-numiții Mahatmas din Tibet, membri ai unei Mari Fraternități Albe, despre care numai ea povestește. Dintre aceștia, îi cunoaște pe Morya, mai întâi în vis, apoi și în realitate, iar mai apoi pe Maestrul Kuthumi.

În 1858 revine în Rusia, la Pskov, unde locuia sora sa, Vera. Aceasta scrie despre puterile oculte pe care le căpătase între timp Helena. Este vorba, în primul rând, de capacitatea de a citi în „lumina astrală“ și de a vedea fluxurile de gândire ale persoanelor vii, dar și ale celor decedate. În anii 1863-1865 călătorește în Caucaz, unde trece prin diferite crize și experiențe mistice, printre care și dedublarea, iar între 1865 și 1873 este plasată a doua mare serie de călătorii din viața sa. Vizitează Europa de Est și Balcanii, Egiptul și Siria (unde are contacte cu comunitatea druzilor), Italia (unde Giuseppe Mazzini o inițiază în carbonarism), apoi vizitează, pentru a doua oară, Tibetul, unde stă doi ani alături de maestrul Koot Hoomi. Revenită în Egipt, întemeiază, împreună cu Emma Cutting (viitoarea Emma Coulomb), o societate spiritistă, urmând principiile lui Allan Kardec, un pedagog francez care dezvoltase mai multe teorii referitoare la spiritism. Helena vizitează apoi, succesiv, Ierusalim, Odessa și Paris.

Agardi Metrovitch[modificare | modificare sursă]

Helenei îi este atribuită o relație romantică, negată însă atît de ea, cît și de familie, cu tenorul italian Agardi Metrovich, căruia se spune că i-ar fi dăruit un fiu, pe nume Yuri. Ea a susținut întotdeauna că Agardi îi era doar un bun prieten, că fiul lui îi era foarte drag, dar că băiețelul nu era al ei. La numai cinci ani, Yuri a murit, zdruncinînd puternic credințele Helenei.[necesită citare]

În New York[modificare | modificare sursă]

În 1873, la vârsta de 42 de ani, se stabilește la New York. Aici se căsătorește pentru a doua oară, de data aceasta cu georgianul Michael C. Betanelly. Nici această căsătorie nu implică însă nici afecțiune și nici relații sexuale, așa că durează numai trei ani. În toată această perioadă, Helena nu divorțase de primul soț.
În 1878, apar la New York cele două volume ale lucrării Isis dezvăluită. În timp ce New York Herald Tribune o consideră una dintre creațiile remarcabile ale secolului al XIX-lea, orientalistul Max Muller o consideră pe autoare incompetentă. Aceasta primește, în 1877, cetățenia americană.

Înființarea Societății Teosofice[modificare | modificare sursă]

La 7 septembrie 1875 (data oficială: 17 noiembrie același an), ea întemeiază Societatea Teosofică, împreună cu colonelul Henry Steel Olcott, ca președinte, și avocatul irlandez William Quan Judge, ca secretar. Deși ea este principala animatoare a societății, în acte este trecută ca simplu secretar corespondent.

Societatea Teosofică este organizată în vederea îndpelinirii a trei scopuri principale:

  • dezvoltarea sentimentelor de toleranță reciprocă și de bunăvoință între popoarele de diferite rase și religii
  • încurajarea studiului filosofiei, religiilor și științelor celor vechi, în special ale Arienilor
  • cercetări privind natura superioară a omului și puterile sale latente.

În 1879, Blavatski și Olcott au plecat în India și au stabilit sediul acesteia la Adyar. Societatea a prosperat, iar Blavatski a fost editorul revistei The Theosophist.

În India[modificare | modificare sursă]

Helena Blavatsky în India

Între 1879 și 1885 întreprinde a treia serie de călătorii, împreună cu Olcott. În februarie 1879, ei lansează la Bombay revista The Teosophist (Teosoful), în care este afirmată ideea unei înțelepciuni divine eterne, numită Teosofie, și a existenței unei Fraternități a Înțelepților. În Sri Lanka, Blavatski și Olcott primesc „pancha sila” (confirmarea buddhistă în cinci precepte). În 1882, se instalează în India, la Adyar, aproape de Madras, acest loc devenind centrul mondial al Societății Teosofice. Acum sunt sistematizate mai multe dintre teoriile doamnei Blavatski, precum cea a celor șapte corpuri: fizic, eteric, astral, mintal inferior, mintal superior, buddhic și atmic.

Nici în India nu rămâne mult timp, în special deoarece este implicată în două scandaluri. Fosta sa colaboratoare din Egipt, Emma Coulomb, o acuză de fals și de escrocherie. În același timp, o anchetă asupra capacităților sale paranormale (citirea gândurilor, materializarea unor obiecte, primirea unor scrisori de la maeștrii tibetani etc) sunt considerate, fie drept escrocherii, fie drept halucinații colective. În 1884 și 1885 călătorește prin Franța și Germania, pentru ca apoi să viziteze Egiptul și India.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Doctrina secretă, Vol II.

În 1885 părăsește definitiv India pentru Europa. Aici, vizitează Italia, Elveția, Germania, Franța și Belgia. Deja suferă de obezitate (are 113 kilograme), nefrită cronică și hidropizie.

Din mai 1887, se stabilește la Londra, unde întemeiază loja masonică Blavatsky Lodge și revista Lucifer. Aici îl întâlnește pe cunoscutul poet William Butler Yeats, președinte al societății secrete Hermetic Order of the Golden Dawn (Ordinul Ermetic al Zorilor Aurii). În octombrie 1888, apare și o „Secțiune esoterică“ a Societății Teosofice, destinată căutătorilor mai avansați. În următorii ani apar încă două lucrări: Cheia Teosofiei și cea mai importantă lucrare, Doctrina secretă. Conform lui Madame Blavatski, aceasta se bazează pe misterioasa Carte a lui Dzyan, despre care s-a afirmat că e doar un alt numele al Zoharului, cunoscuta operă kabbalistică. După apariția acestui din urmă volum, câștigă prietenia și sprijinul lui Annie Besant, pe care o desemnează drept succesoarea sa la conducerea Societății. În 1890 este vizitată de tânărul Gandhi, care se afla în plină dezvoltare a conștiinței naționale indiene și redescoperea hinduismul tradițional. Helena îl ajută în acest sens.
Helena Petrovna Blavatski a murit pe 8 mai 1891 și a fost incinerată.

Controverse ale autenticității, plagiat, influențe[modificare | modificare sursă]

În urma ei a rămas o operă controversată, care a stârnit nenumărate dezbateri. De pildă, în timp ce Rene Guenon considera teosofia drept una dintre cele mai periculoase greșeli făcute de mentalitatea contemporană, istoricul Theodore Roszak spune că Madame Blavatski a fost unul dintre cei mai originali și mai profunzi gânditori ai timpului său. Călătoriile numeroase, legăturile cu diferiți oficiali militari britanici, dar și ruși, au alimentat zvonurile că s-ar fi aflat în slujba serviciilor secrete britanice. În România, unii consideră că Elena Blavatschi a fost „dementă”.[5]

Lucrări scrise[modificare | modificare sursă]

  • Blavatsky, H P (), Isis unveiled, J.W. Bouton, OCLC 7211493, arhivat din original la , accesat în  
  • Blavatsky, H P (), From the Caves and Jungles of Hindostan, Floating Press, ISBN 1775416038, arhivat din original la , accesat în  
  • Blavatskaja, Elena Petrovna (), The secret doctrine, Theosophical Publ. Co, OCLC 61915001, arhivat din original la , accesat în  
  • Blavatsky, H P () [1889], The voice of the silence, Theosophy Co. (India) Ltd, OCLC 220858481 
  • Blavatsky, H P (), The key to theosophy, Theosophical Pub. Co, OCLC 612505, arhivat din original la , accesat în  
  • Blavatsky, H P (), Nightmare tales, London, Theosophical publishing society, OCLC 454984121 
  • Blavatsky, H P; Neff, Mary Katherine (), Personal memoirs, London, OCLC 84938217 
  • Blavatsky, H P; Goodrick-Clarke, Nicholas (), Helena Blavatsky, Western esoteric masters series, North Atlantic Books, ISBN 9781556434570 

Cărți despre ea[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Rudolf Steiner: TEOSOFIA - Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a determinării omului, Editura Univers Enciclopedic, București 2003, ISBN 973-637-013-5
  1. ^ Subba Row Medal (în engleză), Theosophy World resource centre[*][[Theosophy World resource centre (on line resources to help create a better understanding of Theosophy)|​]] 
  2. ^ a b c BnF catalogue général, accesat în  
  3. ^ a b CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ 1891 England Census, showing a household including "Constance Wachtmeister Manager of Publishing Office; G.R.S. Mead, Author Journalist; Isabel Oakley, Millener; Helena Blavatsky, Authoress; and others"
  5. ^ „ARMAGHEDONUL MASONERIEI 2/ Dezvăluiri INCENDIARE!”. comisarul.ro. . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Puteți găsi mai multe informații despre Elena Blavatschi prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
Definiții și traduceri în Wikționar
Imagini și media la Commons
Citate la Wikicitat
Texte sursă la Wikisursă
Manuale la Wikimanuale
Resurse de studiu la Wikiversitate


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Elena_Blavatschi&oldid=16220808