Louis-Léopold Boilly

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Louis Léopold Boilly)
Louis-Léopold Boilly
Date personale
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
La Bassée, Nord-Pas-de-Calais, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise
Grave of Boilly[*][[Grave of Boilly |​]] Modificați la Wikidata
CopiiÉdouard Boilly[*][[Édouard Boilly (compozitor francez)|​]]
Julien Léopold Boilly[*][[Julien Léopold Boilly (painter (1796-1874))|​]]
Alphonse Boilly[*][[Alphonse Boilly (French copperplate engraver)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
litograf[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[8][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură, arte vizuale[1]  Modificați la Wikidata
PregătireCharles-Alexandre-Joseph Caullet[*][[Charles-Alexandre-Joseph Caullet (pictor francez)|​]], Dominique Doncre[*][[Dominique Doncre (pictor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruJulien Léopold Boilly[*][[Julien Léopold Boilly (painter (1796-1874))|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Louis-Léopold Boilly (n. , La Bassée, Nord-Pas-de-Calais, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un pictor și desenator francez. Creator de portrete populare, a realizat și un număr vast de picturi de gen care documentează viața socială a clasei de mijloc franceze. Viața și opera sa a cuprins epocile Franței monarhice, Revoluției Franceze, Imperiul Napoleonian, Restaurației Bourbonilor și Monarhiei din Iulie. Pictura sa din 1800 Un Trompe-l'œil a introdus termenul trompe-l'œil („păcălește ochiul”), aplicat tehnicii care utilizează imagini realiste pentru a crea iluzia optică că obiectele reprezentate există în trei dimensiuni, deși tehnica „fără nume” a existat încă din perioada greacă și romană.

Viața și cariera[modificare | modificare sursă]

O piesă timpurie (între 1804 și 1807) în trompe-l'œil de Boilly, similară cu etimologicul său Un trompe-l'œil din 1800
Triumful lui Marat, 1794
Sosirea unui poștalion în curtea Mesageriei, 1803, Muzeul Luvru[10]Léonce Bénédite (). Great painters of the XIXth century and their paintings. London: Sir I. Pitman and sons. pp. 51–52. OCLC 4537324. Accesat în . </ref>
Lecția de geografie (Portretul lui Monsieur Gaudry și al fiicei sale), 1812

Boilly s-a născut în La Bassée, în nordul Franței,[11] fiul unui sculptor în lemn local.[12] Pictor autodidact, Boilly și-a început cariera la o vârstă foarte fragedă, realizând primele sale lucrări la vârsta de doisprezece sau treisprezece ani.[10] În 1774, a început să își prezinte lucrările augustinienilor din Douai, care au fost în mod evident impresionați: în decurs de trei ani, episcopul de Arras l-a invitat să lucreze și să studieze în dieceza sa. Cât timp a stat acolo, a produs o suită de picturi – aproximativ trei sute de mici lucrări portret.[10] A fost instruit în pictura trompe-l'œil de Dominique Doncre (1743–1820)[13] înainte de a se muta la Paris în jurul anului 1787.[10]

LA apogeul Terorii revoluționare din 1794, Boilly a fost condamnat de Comitetul Salvării Publice pentru nuanțele erotice ale lucrărilor sale.[14] Această ofensă a fost remediată prin realizarea de ultim moment a mai patrioticului Triumf al lui Marat (aflat acum în Musée des Beaux Arts, Lille), care l-a salvat de pedepse grave.[14]

Boilly a fost un pictor popular și celebru în epoca sa. A fost printre primii artiști care au produs litografii și s-a îmbogățit din vânzarea gravurilor și picturilor sale. A primit o medalie de la Salonul⁠(d) parizian din 1804 pentru pcitura sa Sosirea unui poștalion în curtea Mesageriei. În 1833 a fost decorat cavaler al celui mai înalt ordin național, Legiunea de onoare.[10]

Boilly a murit la Paris la 4 ianuarie 1845. [10] Fiul său cel mic, Alphonse Boilly (1801–1867), a fost un gravor profesionist care a făcut ucenicie la New York cu Asher Brown Durand⁠(d).[15]

Stil și operă[modificare | modificare sursă]

Intrarea în Grădina Turc, 1812
Paradă incredibilă, 1797
Cunoscători de artă plastică, c. 1823–1828, litografia cu colorat manual

Primele lucrări ale lui Boilly au arătat o preferință pentru subiectele amoroase și moralizatoare. Darul pețitorului este comparabil cu o mare parte a lucrării sale din anii 1790. Picturile sale la scară mică, cu un colorit atent îngrijit și detalii precise, amintesc de opera pictorilor de gen neerlandezi din secolul al XVII- lea, precum Gabriël Metsu⁠(d) (1629–1667), Willem van Mieris⁠(d) și Gerard ter Borch⁠(d) (1617–1681), din ale căror lucrări Boilly deținea o colecție importantă.

După 1794, Boilly a început să realizeze compoziții mult mai aglomerate care servesc drept cronici sociale ale clasei de mijloc urbane.[16] În aceste lucrări, observația sa asupra obiceiurilor contemporane este ușor sentimentală și adesea plină de umor.[14]

Boilly a fost foarte respectat și pentru portretele sale. Până la sfârșitul vieții, a pictat aproximativ 5.000 de portrete, dintre care majoritatea erau pictate pe pânze de 22 cm x 17 cm.[16] Lucra rapid și s-a lăudat că avea nevoie de doar două ore pentru a finaliza un portret.[16] A pictat atât persoane din clasa de mijloc, cât și contemporani importanți, precum Robespierre.[14] Portretele lui Boilly caracterizează puternic modelele ca indivizi și sunt de obicei pictate într-o gamă sobră de culori.[14]

Boilly și-a folosit marea abilitate în reprezentarea texturilor pentru a produce numeroase lucrări iluzioniste, inclusiv picturi în Grisaille⁠(d) care imită imprimeurile.[14] La Salonul din 1800 a expus o pictură care înfățișa straturi de imprimeuri, desene și hârtii suprapuse, acoperite de o foaie de sticlă spartă într-un cadru de lemn. Titlul lucrării sale, Un trompe-l'œil („un truc jucat ochiului”), a marcat prima utilizare a acestui termen pentru a descrie o pictură iluzionistă. Deși criticii de artă au luat în derâdere pictura ca pe o cascadorie, aceasta a provocat o senzație populară, iar trompe-l'œil a intrat în limbaj ca nume pentru un întreg gen.[17]

Interesul său pentru caricatură este cel mai evident în suita sa de 98 de litografii intitulată Recueil de grimaces, publicată între 1823 și 1828.[18]

Boilly rămâne un maestru foarte apreciat al picturii în ulei. O expoziție majoră a operei sale, The Art of Louis-Léopold Boilly: Modern Life in Napoleonic France, a traversat Statele Unite, unde a fost expusă atât la Kimbell Art Museum din Fort Worth, cât și la National Gallery of Art din Washington (1995).[19] Musée des Beaux Arts din Lille a organizat o expoziție la scară largă a operei lui Boilly în timpul sezonului de iarnă 2011-2012.[20]

Selecție de lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Self-portrait c. 1793
    Autoportret, c.1793
  • Toaletă intimă
    Toaletă intimă
  • Robespierre
    Robespierre
  • Portrait of Jan Anthony d'Averhoult, 1792, Centraal Museum
    Portretul lui Jan Anthony d'Averhoult, 1792, Muzeul Centraal
  • Portrait of a Woman, Metropolitan Museum of Art
    Portretul unei femei, Muzeul Mitropolit de Artă
  • Three Young Artists in a Studio
    Trei tineri artiști într-un studio
  • Houdon, c. 1803
    Houdon⁠(d), c. 1803
  • Portrait of Charles-Louis Havas
    Portretul lui Charles-Louis Havas⁠(d)
  • Young Harpist, c. 1804–1806
    Tânăra harpistă, c. 1804–1806
  • Efectul melodramei, 1830
    Efectul melodramei, 1830
  • O lojă, 1830
    O lojă, 1830
  • Trompe-l'œil with a cat and a wooden log through a canvas, fish hanging from the stretcher
    Trompe-l'œil cu o pisică și un buștean de lemn printr-o pânză, pește atârnând de targă
  • Madame Saint-Ange Chevrier, 1807, Nationalmuseum
    Doamna Saint-Ange Chevrier, 1807, Muzeul Național

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Louis-Léopold Boilly (în engleză), RKDartists 
  4. ^ a b c d Louis-Léopold Boilly (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  5. ^ a b c d Louis-Léopold Boilly, SNAC, accesat în  
  6. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ ​, , accesat în  
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  10. ^ a b c d e f Léonce Bénédite (). Great painters of the XIXth century and their paintings. London: Sir I. Pitman and sons. pp. 51–52. OCLC 4537324. Accesat în . Léonce Bénédite (1910).
  11. ^ Rose Georgina Kingsley (). A history of French art, 1100–1899. London: Longmans, Green. p. 378. OCLC 3677192. Accesat în . 
  12. ^ „The J. Paul Getty Museum: Louis-Léopold Boilly”. J. Paul Getty Trust. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Armelle Baron; Pierre Baron (). L'art dentaire à travers la peinture (în French). Paris: ACR. p. 231. ISBN 978-2-86770-016-3. Accesat în . Il a été élève du peintre de trompe-lœil Dominique Doncre. 
  14. ^ a b c d e f Chaudonneret, M.arie-Claude (2003, January 01).
  15. ^ Kenneth Myers; Hudson River Museum (). The Catskills: painters, writers, and tourists in the mountains, 1820–1895. Hudson River Museum. p. 103. ISBN 978-0-943651-05-7. Accesat în . 
  16. ^ a b c Taws, Richard (9 May 2019).
  17. ^ Whitlum-Cooper, Francesca (2019).
  18. ^ Whitlum-Cooper, Francesca (2019).
  19. ^ Etienne Bréton, Pascal Zuber (). „Catalogue Raisonné de Louis Léopold Boilly” (în French). Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „Exposition Boilly”. Pba-lille.fr. Palais des Beaux Arts de Lille. . Accesat în . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Louis-Léopold_Boilly&oldid=16231084