Sari la conținut

Lorenzo de' Medici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

A nu se confunda cu nepotul său, Lorenzo al II-lea de' Medici (1492 - 1519)

Lorenzo de' Medici

Lorenzo de' Medici, portret de Agnolo Bronzino
Date personale
Nume la naștereLorenzo di Piero de' Medici
Născut1 ianuarie 1449(1449-01-01)
Florența, Republica Florenței
Decedat8 aprilie 1492(1492-04-08)
(&&&&&&&&&&&&&&43.&&&&&043 ani, &&&&&&&&&&&&&&98.&&&&&098 zile)
Careggi, Republica Florenței
Înmormântatcappelle medicee[*][[cappelle medicee (structures at the Basilica of San Lorenzo, Florence, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiPiero di Cosimo de' Medici
Lucrezia Tornabuoni
Frați și suroriNannina de' Medici[*][[Nannina de' Medici (Italian noblewoman, sister of Lorenzo the Magnificent)|​]]
Maria di Piero de' Medici[*][[Maria di Piero de' Medici (Italian noblewoman, sister of Lorenzo the Magnificent)|​]]
Bianca de' Medici[*][[Bianca de' Medici (Italian noblewoman)|​]]
Giuliano de' Medici[1]
Giovanni di Piero de' Medici[*][[Giovanni di Piero de' Medici |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuClarice Orsini () Modificați la Wikidata
CopiiLucrezia de' Medici
Piero de' Medici
Maddalena de' Medici
Beatrice de' Medici
Giovanni de' Medici, Papa Leon al X-lea
Luisa de' Medici
Giuliano de' Medici (1479-1516)
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
scriitor
poet
bancher[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[2][3] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa Medici
Senior al Florenței
Domnie2 decembrie 1469 – 8 aprilie 1492
PredecesorPiero di Cosimo de' Medici
SuccesorPiero de' Medici
Semnătură

Lorenzo de' Medici (n. 1 ianuarie 1449 - d. 8 aprilie 1492[4]) a fost un politician italian și conducător al Republicii Florentine în timpul Renașterii italiene. Cunoscut și sub numele de Lorenzo Magnificul (Lorenzo il Magnifico) de către florentinii contemporani, a fost diplomat, politician și un cunoscut îndrumător al savanților, artiștilor și poeților. Viața sa poate fi asociată cu apogeul Renașterii italiene timpurii, iar moartea sa a marcat încheierea epocii de aur a Florenței.

Lorenzo de' Medici s-a născut la 1 ianuarie 1449, într-una dintre cele mai bogate familii florentine, proprietară a băncii Medici cu filiale în întreaga Europă. Bunicul lui Lorenzo, Cosimo de Medici „Părintele Patriei”, a fost primul membru al familiei Medici care a combinat funcționarea Băncii Medici cu conducerea Republicii Florentine. Cosimo a fost unul dintre cei mai bogați oameni din Europa și a cheltuit o mare parte din averea sa în guvernare și în filantropie. Tatăl lui Lorenzo, Piero I de' Medici, cunoscut și sub numele de „Piero Gutosul”, a fost, de asemenea, protector al artelor și un mare colecționar. Mama lui Lorenzo, Lucrezia Tornabuoni a fost poetă și scriitoare de sonete.

Lorenzo a fost considerat cel mai deștept dintre cei cinci copii ai lui Piero și a Lucreziei, el fiind instruit de diplomatul Becchi, care l-a iniția în studiul latinei și al autorilor clasici. Văzând un viitor strălucit pentru copilul său, Piero de' Medici l-a trimis pe Lorenzo în mai multe misiuni diplomatice importante, pe când era încă un copil.

Activitatea politică

[modificare | modificare sursă]
Lorenzo de' Medici,
bust din teracotă, de Verrocchio

Începând cu 1464, când tatăl său îi urmează lui Cosimo de' Medici, Lorenzo primește diverse misiuni diplomatice. Una din acestea a constat în a apăra, în fața papei, legitimitatea lui Galeas-Maria Sforza ca duce de Milano.

În anul 1469, la vârsta de douăzeci de ani, Lorenzo își asumă rolul de lider de stat după moartea tatălui său. Cu toate că Florența a inflorit sub domnia sa, Lorenzo a condus ca un despot iar oamenii au avut parte de puțină libertate politică. Acest lucru făcea ca familiile rivale să devină dușmanii înverșunați ai Medicilor.

Pe 26 aprilie 1478, în duminica Paștelui, într-un incident rămas în istorie sub numele de Conspirația Pazzi, un grup de conspiratori, care includea membrii din familia Pazzi, sustinuți de Arhiepiscopul din Pisa și de Papa Sixtus al IV-lea, i-au atacat pe Lorenzo și pe fratele său Giuliano, în catedrala din Florența. În urma atacului, Giuliano a murit iar Lorenzo a scăpat doar cu o rană. Conspirația a atras o pedeapsă brutală prin executarea tuturor membrilor care au fost implicați.

În urma Conspirației Pazzi, familia Medici și florentinii au suferit mânia Vaticanului. Papalitatea a confiscat toate activele Medicilor pe care le-a putut găsi, l-a excomunicat pe Lorenzo și întregul guvern florentin și în cele din urmă a pus întregul oraș sub interdicție. Când aceste mișcări ale Papei au avut un efect redus, Papa Sixtus a format o alianță militară cu Regele Ferdinand I, numindu-l pe fiul sau, Alfonso, Duce de Calabria, să conducă o invazie împotriva Republicii Florentine.

Lorenzo a adunat cetățenii și a cerut sprijinul din partea partizanilor Medici din Bologna și Milano, însă doar datorită diplomației sale a reușit să rezolve criza, călătorind personal la Napoli unde a încheiat un tratat de pace. Acest succes i-a permis lui Lorenzo să asigure schimbările constituționale din cadrul guvernului florentin și a dus la sporirea propriei puteri.

Lorenzo, ca și bunicul său Cosimo de Medici, a urmărit o politică de menținere a păcii și a restabilit un echilibru de putere între statele din nordul Italiei, reușind să mențină departe de Republică, celelalte state europene importante, cum ar fi Franța și Sfântul Imperiu Roman. Lorenzo a menținut relații bune cu sultanul Mahomed al II-lea al Imperiului Otoman, prin comerțul maritim care reprezenta o sursă de bogăție pentru florentini.

Renașterea italiană

[modificare | modificare sursă]
Portretul lui Lorenzo de' Medici, de Girolamo Macchietti (jumătatea secolului al XVI-lea), Galeria Uffizi

Datorită lui Lorenzo, capitala Republicii atinge maxima sa frumusețe, impunându-se pe plan economic și cultural, nu doar în Italia, ci în întreaga Europă. Florența devenise leagănul Renașterii italiene și centrul unde iradia civilizația renascentistă. Grijile sale pentru Florența au încurajat și au asigurat o înflorire artistică fără precedent. Literat și poet, colecționar de obiecte prețioase și de statui antice, descoperitor de noi talente, Lorenzo a promovat la cel mai înalt nivel literatura și artele. La curtea sa au trăit și au creat personalități renumite precum: Luigi Pulci, Poliziano, Marsilio Ficino, Cristoforo Landino și Pico della Mirandola. Pentru el au lucrat cei mai mari artiști ai timpului, precum Botticelli - exponent de vârf al culturii perioadei respective-, Pollaiolo, Andrea Verrocchio, Ghirlandaio, Leonardo da Vinci și Michelangelo, pe care Magnificul îi ținea aproape de el, la palatul din Via Larga.

în timpul mandatului său, mai multe sucursale ale băncii familiei s-au prăbușit din cauza creditelor neperformante iar în ultimii ani, au intrat în dificultăți financiare, Lorenzo recurgând la deturnarea fondurilor de încredere și de stat.

Lorenzo de'Medici a murit în noaptea de 8 aprilie sau în dimineața de 9 aprilie 1492, la vila familiei din Careggi. Savonarola l-a vizitat pe muribund pe patul de moarte. Conform scrisorilor martorilor din noaptea aceea, Lorenzo a murit consolat, după ce Savonarola i-a dat binecuvântarea. În noaptea când acesta a murit, un fulger a lovit tunul bisericii Santa Reparata. El și fratele său Giuliano sunt îngropați într-o capelă proiectată de Michelangelo, situată în partea de nord de Biserica San Lorenzo.

Opera literară

[modificare | modificare sursă]

Lorenzo Magnificul nu a fost numai protector al artelor, ci și poet. A scris o operă lirică variată, poeme idilice, elegiace, mitologice, poezii erotice în stil petrarchist și neoplatonic, în care străbate o senzualitate robustă, pe motivul horațiancarpe diem”.

  • Selve d'amore ("Pădurile iubirii")
  • Ambra
  • Corinto
  • Venere e Marte ("Venere și Marte")
  • La caccia col falcone ("Vânătoarea cu șoimul")
  • Laudi ("Laude")
  • Nencia da Barberino
  • I beonii ("Bețivanii")
  • Canti carnascialeschi, din care cel mai cunoscut este Trionfo di Bacco e Arianna.

Căsătoria și copiii

[modificare | modificare sursă]
Rappresentazione dei santi Giovanni e Paolo

Lorenzo s-a căsătorit, prin procură, cu Clarice Orsini la 7 februarie 1469. Căsătoria propriu-zisă a avut loc la Florența în data de 4 iunie 1469. Clarice a fost fiica lui Giacomo Orsini, senior de Monterotondo și Bracciano, și a soției sale Maddalena Orsini.

Clarice și Lorenzo au avut 10 copii:

Lorenzo l-a adoptat și pe nepotul său Giulio, fiul nelegitim al fratelui său Giuliano. Giulio a devenit Papa Clement al VII-lea.

  1. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  2. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ mediafax.ro, Semnificații istorice pentru 9 aprilie

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Lorenzo de' Medici