Lucrezia Tornabuoni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lucrezia Tornabuoni
Ghirlandaio - lucreziatornabuoni.jpg
Portretul Lucreziei Tornabuoni la Galeria Națională din Washington, D.C.
Date personale
Născută 22 iunie 1425(1425-06-22)
Florența, Republica Florenței
Decedată (56 de ani)
Florența, Republica Florenței
Căsătorită cu Piero di Cosimo de' Medici
Copii Nannina de' Medici[*]
Lorenzo de' Medici
Giuliano de' Medici
Maria di Piero de' Medici[*]
Bianca de' Medici[*] Modificați la Wikidata
Ocupație poetă Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Tornabuoni prin naștere
Medici prin căsătorie

Lucrezia Tornabuoni (22 iunie 1425 - 28 martie 1482) a fost fiica lui Francesco di Simone Tornabuoni și a soției sale, Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini.

În anul 1444, Lucrezia s-a căsătorit cu Piero di Cosimo de' Medici, fiul lui Cosimo de' Medici, un bancher bogat din Florența. Familia Tornabuoni trăia în exil iar Cosmio i-a ajutat să se reîntoarcă în Florența.

Căsătoria și copii[modificare | modificare sursă]

Piero și Lucrezia au avut împreună șase copii, dar doi dintre ei au murit la naștere. Copii care au supraviețuit sunt:

Lucrezia a fost o femeie înțeleaptă și tolerantă. A acceptat să o crească pe Maria, fiica nelegitimă a lui Piero, împreună cu proprii ei copii.

Lucrezia și Piero s-au asigurat că aceștia primesc o educație bună în cultură, arte plastice și pictură și s-au angajat să fie educați în filzofie, contabilitate și politică.

Lucrezia și Piero voiau să fie acceptați și în afara Florenței, în special în Roma. Pentru a îmbunătăți starea socială a familiei, Lucrezia a aranjat o căsătorie pentru fiul ei, Lorenzo, cu Clarice Orsini. Zestrea fetei a fost de 6.000 de florentini.

Cultura[modificare | modificare sursă]

Lucrezia a scris sonete, pe care le citea faimoșilor poeți, comparându-și propria artă cu a lor. Nimeni nu știe data reală când acestea au fost scrise. Cinci dintre ele sunt cu temă religioasă (povești sacre), opt imnuri și un cântec inspirat din creațiile artiștilor. A scris povești despre Esther, Susanna, Tobias, Ioan Botezătorul și Iuda.

Viața politică[modificare | modificare sursă]

Alături de soțul ei, Lucrezia a ajutat la crearea unor punți de legătură între familia soțului ei și nobilime.

Piero a murit în 1469 de gută și boală la plămâni. După moartea sa, ea a obținut mai multă libertate și a cumpărat bunuri imobiliare, atât în Florența cât și la Pisa.

Lucrezia a murit în 1482 la vârsta de 56 de ani.