Piero de' Medici

Piero de' Medici
Piero de' Medici (portret de Agnolo Bronzino)
Date personale
Născut	15 februarie 1472 Florența, Republica Florentină
Decedat	28 decembrie 1503 (31 de ani) Gaeta, Lazio, Regatul Italiei
Înmormântat	abația Monte Cassino[*]​
Cauza decesului	moarte accidentală (înec)
Părinți	Lorenzo de' Medici Clarice Orsini
Frați și surori	Lucrezia de' Medici Maddalena de' Medici Giuliano de' Medici Papa Leon al X-lea Contessina de Médici[*]​
Căsătorit cu	Alfonsina Orsini (din 1487)
Copii	Lorenzo al II-lea de' Medici Clarice de' Medici[*][[Clarice de' Medici (Italian noble (1493-1528))|​]]
Ocupație	politician
Apartenență nobiliară
Titluri	signor[*]​
Familie nobiliară	Familia Medici
Senior al Florenței
Domnie	9 aprilie 1492 – 9 noiembrie 1494
Predecesor	Lorenzo Magnificul
Succesor	Girolamo Savonarola

Piero de' Medici, supranumit cel Fără Noroc sau Ghinionistul (n. 15 februarie 1472, Florența, Republica Florentină – d. 28 decembrie 1503, Gaeta, Lazio, Regatul Italiei), aparținând Casei de Medici, a fost conducătorul Florenței din 1492 până la exilarea sa în 1494.

Biografie

Piero de'Medici a fost fiul cel mare al lui Lorenzo de' Medici și al soției sale, Clarice Orsini. A fost fratele mai mare al viitorului papă Leon al X-lea.

A fost educat pentru a-l succeda pe tatăl său și a deveni capul familiei Medici precum și conducător de facto al statului florentin. Cu toate acestea, caracterul său dificil, arogant și indisciplinat s-a dovedit nepotrivit pentru acest rol.

În 1492 Piero a preluat funcția de signor al Florenței. După o scurtă perioadă de un relativ calm în Republica Florentină, echilibrul fragil dintre statele italiene, construit cu mare efort de tatăl său, Piero a distrus pacea în anul 1494 când a luat decizia de a permite regelui Carol al VIII-lea al Franței să treacă Alpii împreună cu oastea sa, pentru a prelua puterea în Regatul de Neapole. Ludovico Sforza (Ludovico il Moro), fostul conducător al Ducatului de Milano, l-a atras pe regele Carol în Italia în scopul de a prelua acest ducat de la nepotul său, Gian Galeazzo Sforza.

După soluționarea problemelor din Milano, Carol al VIII-lea și-a îndreptat atenția spre Neapole. El trebuia să traverseze regiunea Toscana și să lase o parte a armatei sale acolo pentru a-și asigura legătura cu Milano. Piero a încercat să păstreze o poziție neutră, ceea ce a fost inacceptabil pentru Carol, care voia să traverseze Toscana cu orice preț. Piero a vrut să opună rezistență, însă nu a primit suficient sprijin de la nobilii florentini aflați sub influența fanaticului călugăr dominican Girolamo Savonarola.

Piero s-a predat atunci când armata lui Carol s-a apropiat de Florența și a cedat principalele cetăți din Toscana, oferind regelui tot ceea ce acesta pretinsese. Manevrele întreprinse fără succes în situația dată și eșecul lui Piero în negocierea condițiilor impuse de Carol, a provocat scandal în Florența. Familia Medici a fugit, familia Pazzi a fost jefuită. Republica Florentină a fost restaurată, iar familia Medici a fost exilată. Până în 1512 nici un membru al familiei nu s-a întors în Florența.

Piero, însoțit de familia sa, s-a refugiat în Veneția cu ajutorul lui Philippe de Commines.

Recompense au fost oferite pentru prinderea sa (4000 de florini) și a fratelui său, Giovanni (2000 de florini). Valoroasele opere de artă păstrate în Palatul Medici, inclusiv multe manuscrise rare, au fost parțial distruse sau furate. Doar o parte dintre ele au putut fi salvate și aduse la Roma la sfârșitul anului 1495. Nefericitul Piero nu a trăit să-și vadă familia revenind la putere. El a luptat de partea francezilor împotriva spaniolilor din sudul Italiei. După ce trupele franceze au suferit o înfrângere în Bătălia de la Garigliano în decembrie 1503, Piero a vrut să se refugieze pe malul sudic al râului Garigliano ducând și o parte din armament în siguranță. A încărcat patru tunuri pe barja cu care el și oamenii lui intenționau să treacă râul. Barca s-a răsturnat datorită excesului de greutate și a vântului puternic, iar Piero s-a înecat. Cadavrul său a fost găsit câteva zile mai târziu lângă Gaeta, la gura de vărsare a râului Garigliano. A fost înmormântat în biserica Abației din Montecassino, unde era stareț fratele său, Giovanni. Monumentul mormântului a fost comandat de vărul său, papa Clement al VII-lea, după 1530 arhitectului Antonio da Sangallo, finalizat fiind în 1539.

Căsătorie și descendenți

În 1488 Piero s-a căsătorit cu Alfonsina Orsini, fiică a contelui Roberto Orsini de Tagliacozzo și a soției sale, Caterina Sanseverino. Cuplul a avut patru copii:

• Lorenzo (n. 9 septembrie 1492), a murit timpuriu;
• Lorenzo al II-lea (4 septembrie 1493 – 4 mai 1519), duce de Urbino;
• Clarice de' Medici (1493 – 3 mai 1528), s-a căsătorit cu Filippo Strozzi cel Tânăr (1488–1538);
• Cosimo (a murit la o vârstă fragedă).