Listă de masacre din România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Aceasta este o Listă de masacre din România aranjate în ordine cronologică:

Masacrul de la Siculeni[modificare | modificare sursă]

Masacrul de la Siculeni a fost o execuție în masă organizată în anul 1764 de armata austriacă împotriva secuilor rebeli, care s-au împotrivit încorporării în nou-înființatele regimente secuiești ale graniței militare. Acțiunea a fost ordonată de curtea imperială de la Viena.[necesită citare] Cu executarea ordinului a fost încredințat generalul Nikolaus Buccow, guvernatorul imperial al Transilvaniei, care după refuzul secuilor și-a dat demisia. Locul lui a fost luat de generalul József Siskovics care, în seara înzăpezită de 7 ianuarie 1764 (ajunul Crăciunului Ortodox), a atacat localitatea Mádéfalva (azi Siculeni, Harghita).

În cursul masacrului, peste 400 de bărbați, femei și copii au fost uciși de salvele de tun ale austriecilor.[necesită citare] Placa memorială dezvelită la fața locului în anul 1899 menționează 200 de victime.

Masacrul de la Mihalț[modificare | modificare sursă]

Acțiunile antiromânești ale ungurilor s-au intensificat după Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848. Masacrul de la Mihalț din 29 iunie 1848 s-a finalizat cu împușcarea a 14 de țărani români de către trupele ungurești conduse de Stanislaus Anton von Puchner[1] și rănirea a altor 50.[2] Acest eveniment a atras atenția după ce a fost prezentat în ziarele Gazeta, Der Siebenbürger Bote.[3]

Masacrul de la Blaj[modificare | modificare sursă]

După ocuparea orașului Blaj la 18 ianuarie 1849, ungurii au ucis mulți civili români, inclusiv bătrâni și oameni fără adăpost.[3]

Masacrul de la Aiud[modificare | modificare sursă]

Fundal istoric[modificare | modificare sursă]

Pe 19 octombrie 1848, Simion Probu Prodan lansează către autoritățile maghiare din Aiud apeluri la pace, motivând că "națiunea română nu este setoasă de sângele nimănui", și doar cere să fie recunoscută națiunea română ca o "soră adevărată".

Evenimente[modificare | modificare sursă]

Răsculații români și sași din Munții Apuseni de sub comanda lui Axente Sever și Simion Probu Prodan au intrat în localitate la 8 ianuarie 1849 (ziua Crăciunului după calendarul iulian). După ocuparea orașului, părăsit de unitățile revoluționare maghiare, unele surse indică că a început un măcel, alte surse doar că au fost mici jafuri, comise mai ales de sași[4]. Aproximativ 800-1000[5] femei, bătrâni și copii maghiari ar fi fost torturați și omorâți cu securi și furci[6], iar Colegiul Național Bethlen și valoroasa sa bibliotecă au fost incendiate. Teroarea s-ar fi terminat la 17 ianuarie 1849. Trupurile morților ar fi fost aruncate în șanțurile cetății.[7] Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat fiind că ar fi participat la masacru, dar a fost găsit nevinovat la proces.[8]. La fel preotul greco-catolic Simion Probu Prodan a fost găsit nevinovat de către autoritățile imperiale[9][10].

Masacrul de la Zlatna[modificare | modificare sursă]

La 24 octombrie 1848, trupe conduse de Petru Dobra au atacat în timpul nopții orașul Zlatna, au dezarmat gărzile maghiare și ar fi omorât câteva sute de civili maghiari pe câmpia din Presaca Ampoiului.[11][12]. În 1849, Petru Dobra este prins de unguri, închis în Școala Reformată din Abrud, unde este torturat, ținut fără mâncare trei zile, se pare că s-a aruncat sau a fost aruncat de la etaj și împușcat de santinela ungară din curte[13].


Masacrul din Ip[modificare | modificare sursă]

  • Data: 13-14 septembrie 1940

Masacrul din Ip se înscrie în seria masacrelor antiromânești desfășurate pe teritoriul Transilvaniei de Nord în toamna anului 1940. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei,[14] împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației Straja națiunii ("Nemzetőrség") au ucis 157 de localnici români.

Masacrul din Treznea[modificare | modificare sursă]

  • Data: 26-27 noiembrie 1940

După crimele din 8 septembrie 1940, când trupele armatei ungare au ucis 11 persoane în comuna Ciumărna, trupele horthyste au pornit către comuna Treznea, unde au intrat la data de 9 septembrie. Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal. După ocuparea satului, unitățile maghiare au dezlănțuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de "Masacrul de la Trăznea". Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitraliere, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei.

Masacrul de la Jilava[modificare | modificare sursă]

Masacrul de la Jilava s-a declanșat în noaptea de 26-27 noiembrie 1940 când la penitenciarul Jilava (nume oficial: «Penitenciarul București» ) a venit o grupă de legionari înarmați care au ucis 64 de arestați, ofițeri superiori și fruntași ai vieții politice românești interbelice.

Penitenciarul București, folosit de diferitele guverne române pentru încarcerarea și punizarea deținuților politici, a devenit celebru sub numele de «penitenciarul Jilava» după numele comunei Jilava, în județul Ilfov, unde se găsește respectiva instituție[15].

Masacrul de la Fântâna Albă[modificare | modificare sursă]

Masacrul de la Fântâna Albă a fost un masacru care a avut loc la 1 aprilie 1941, atunci când între 200[16] și aproximativ 2.000-3.000[17] de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.

Masacrul de la Sărmașu[modificare | modificare sursă]

În septembrie 1944, trupele maghiare au masacrat 126 de evrei din localitatea Sărmașu.[18]

Masacrul din Moisei[modificare | modificare sursă]

Masacrul de la Aita Seacă[modificare | modificare sursă]

Masacrul de la Sândominic[modificare | modificare sursă]

Masacrul de la Aghireș[modificare | modificare sursă]

Masacrul de la Huedin[modificare | modificare sursă]

Masacrul de la Hărcana (Turda)[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Banská Štiavnica 1779.–Viena 1852. General (feldmareșal) austriac din Transilvania între anii 1846-1848.
  2. ^ Administratorul Ferentz Janos din Aiud susține 50 morți și 70 de răniți vezi. [1]
  3. ^ a b http://www.istoriatransilvaniei.ro/vol1/v1c8.pdf
  4. ^ Pascu Ștefan, Cheresteșiu Victor, "Documente privind revoluția de la 1848 în Țările Române C. Transilvania", vol. II, 12-29 aprilie 1848, Ed. Academiei R.S.R.
  5. ^ 600, potrivit „Modern Hungarian Society in the Making: the Unfinished Experience” de András Gerő, (traducere James Patterson), Central European University Press, 1995, p. 102
  6. ^ http://www.nagyenyed.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=12:verengzes-del-erdelyben&catid=3:cikkek&Itemid=4
  7. ^ Pál Péter Domokos, Rendületlenül. Editura Eötvös 1989.
  8. ^ Ion Rusu Abrudeanu, Moții- Calvarul unui popor eroic dar nedreptățitEd. Cartea Românească, București, 1928
  9. ^ Topliceanu Iulian; Ucrain, Constantin, "Oastea lui Avram Iancu", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989
  10. ^ Pascu, T. Adrian, "Ioan Axente Sever (1821-1906)", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1985
  11. ^ Silviu Dragomir, Avram Iancu, Editura Științifică, București, 1988
  12. ^ Florin Dudaș, Avram Iancu în tradiția românilor, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura de Vest, Timișoara, 1998
  13. ^ Valentin Borda, Viorica Dutcă, Traian Rus - Avram Iancu și prefecții săi, Casa de editură Petru Maior, Târgu Mureș, 1997. ISBN 973-97703-7-1
  14. ^ Societatea Cultural-Științifică "George Barițiu", Istoria României.Transilvania, Volumul II, Capitolul VII - Transilvania în cel de-al doilea război mondial, Editura George Barițiu, Cluj-Napoca, 1997, pag 34 [2]
  15. ^ en Giurescu, Constantin C. and Gorjan, Sorana.: History of Bucharest, p.98. Bucharest: The Publishing House for Sports and Tourism, 1976
  16. ^ Gherasim
  17. ^ Adevărul, 18 aprilie 2010
  18. ^ Ziarul de Mureș - articol despre Sărmașu