Linia M1 a metroului din București
| M1 | |||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| |||||||||||||
| Culoare pe hartă | galben | ||||||||||||
| An de deschidere | 1979 | ||||||||||||
| Numărul stațiilor | 22 | ||||||||||||
| Lungime | 31,01 km | ||||||||||||
| Depouri | Depoul Metrorex Ciurel
Depoul Metrorex Pantelimon | ||||||||||||
| Pasageri pe an | 59.218.853 | ||||||||||||
| Metroul din București | |||||||||||||
| |||||||||||||
Magistrala 1 este cea mai veche magistrală a metroului bucureștean, fiind deschisă oficial pe 19 decembrie 1979.[1] Magistrala formează o „centură” ce înconjoară centrul orașului, având o lungime de 31,01 km și 22 de stații. M1 este de obicei colorată în galben pe harta metroului.
Istoria magistralei
[modificare | modificare sursă]Tronsonul 1
[modificare | modificare sursă]Primul tronson a fost deschis publicului pe data de 19 noiembrie 1979, iar deschiderea oficiala a avut loc pe 19 decembrie 1979. Tronsonul avea o lungime de 8,63 km și dispunea de 6 stații: Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii și Timpuri Noi.[2]
Tronsonul 2
[modificare | modificare sursă]Acesta a fost deschis în decembrie 1981 și a continuat drumul spre est; cele două tronsoane aveau lungimea de 18,73 km. Numărul stațiilor crescuse la 12, cele proaspăt deschise fiind: Mihai Bravu, Dristor, Leontin Sălăjan (denumită ulterior "Nicolae Grigorescu"), Titan, Muncii (denumită ulterior "Costin Georgian"), Republica.[3]:p. 7
Derivația Industriilor
[modificare | modificare sursă]Următoarea etapă de dezvoltare a reprezentat-o în august 1983 ramificația Eroilor - Industriilor, constând din 5 stații de-a lungul noii linii lungi de 8,83 km, ce face în prezent parte din M3: Eroilor, Politehnica, Armata Poporului, Păcii și Industriilor.[3] Trenurile circulau cu aceeași frecvență pe cele două ramificații, astfel încât să poată fi încadrate alternativ pe porțiunea comună (Eroilor - Republica).
Prelungiri
[modificare | modificare sursă]În 1984 și respectiv 1987 a fost prelungită linia inițială, întâi până la Crângași (0,97 km), și apoi până la Gara de Nord (2,83 km). Stația Basarab era prevăzută în planuri, dar nu a fost dată în folosință până la sfârșitul anului 1992.[4]
Închiderea buclei
[modificare | modificare sursă]În august 1989 a fost finalizată „a treia magistrală”[5], care adăuga încă o stație de corespondență cu M2 și ajungea la Dristor, în loc de Pantelimon cum fusese la un moment dat planificat.[6] Acest tronson avea 7,8 km și 6 stații: Piața Victoriei 2, Ștefan cel Mare, Obor, Iancului, Piața Muncii și Dristor 2.
Extinderi și redenumiri
[modificare | modificare sursă]La scurt timp după revoluția din decembrie 1989 au fost schimbate mai multe denumiri de stații, în principal cele care aminteau de perioada comunistă. Astfel, pe Magistrala 1 Leontin Sălăjan a devenit Nicolae Grigorescu, iar Muncii a fost redenumită în Costin Georgian. În ianuarie 1990[7] sau mai 1991[8] a fost adăugată stația Antilopa (ulterior redenumită Pantelimon), legată printr-o singură linie de 0,68 km de Republica.[4] În 2009, în cadrul unei campanii de actualizare a numelor stațiilor de metrou, stația Semănătoarea a fost redenumită în Petrache Poenaru.[9]
Date tehnice
[modificare | modificare sursă]Ca și restul rețelei de metrou din București, linia M1 este complet subterană.[10] Rețeaua de contact este de 750V CC (intervalul admis fiind 600-950 V)[10]:p. 10, alimentarea făcându-se prin a treia șină (în trafic) sau prin pantografe (în depouri). Viteza maximă este de 80 km/h, pe șine de tip 49 și tip 60, cu traverse de lemn (pe primul tronson) sau de beton armat (pe celelalte tronsoane)[1] și cu ecartament de 1432 mm[11] În funcție de caracteristicile terenului, tunelele au fost realizate în săpătură deschisă sau cu ajutorului unui scut manual construit la Uzinele „23 August”.[6]
Trenurile magistralei sunt întreținute în depourile Ciurel și Pantelimon.
Material rulant
[modificare | modificare sursă]
Linia este deservită de trenuri Bombardier Movia (varianta BM21 din 2008 și BM2 din 2014). Varianta BM2 a fost introdusă mai întâi pe M2 și apoi, odată cu introducerea trenurilor BM3, o parte din trenuri au fost mutate pe M1 și M3 pentru a înlocui ramele Astra.[12]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Raportul de activitate al Metrorex pe anul 2013” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Antoaneta Etves (), „La București: SINGURUL metrou din lume care a făcut TESTE cu OAMENI!”, Evenimentul zilei, accesat în
- ^ a b „Raportul de activitate al Metrorex pe anul 2014” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b „Istoric Metrorex”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ O perioadă îndelungată din acel moment, la Piața Victoriei 1 (de pe M2) și la Dristor 1 era anunțată o ”legătură cu magistrala 3”, iar la Dristor 2 ”legătură cu magistrala 1”.
- ^ a b „30 de ani de exploatare a metroului bucureștean”. Univers Ingineresc (17/2009). .
- ^ „Raportul de activitate al Metrorex pe anul 2015” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Istoric Metrorex”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ I.D. (). „Opt stații de metrou au primit denumiri noi”. Adevărul.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Raportul de activitate Metrorex pe anul 2019” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Caracteristicile rețelei”. metrorex.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Raport de activitate pe anul 2015 al Metrorex S.A” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Linia M2 a metroului din București
- Linia M3 a metroului din București
- Linia M4 a metroului din București
- Linia M5 a metroului din București
- Linia M6 a metroului din București
| |||||
