Ligatură (tipografie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Exemple de ligaturi

În tipografie, o ligatură este o liniuță ce unește două litere (de exemplu s și t din imagine), sau un caracter ce rezultă din unirea a două sau mai multe litere, de exemplu œ[1]. În alfabetul latin s-au făcut multe ligaturi în manuscrisele medievale, din motive estetice sau din necesitatea de a economisi materialul suport al scrierii ori timp de lucru. După introducerea tiparului în Europa, în secolul al XV-lea, s-a continuat practicarea ligaturilor în tipărituri. Există ligaturi vechi folosite și astăzi. În cazul caracterelor, unele sunt numai estetice, adică literele care stau la originea lor corespund fiecare unui fonem. O asemenea ligatură este &, care provine din legarea literelor e și t ale conjuncției latinești et „și”. Ligaturile au fost și o cale de a crea litere pentru transcrierea unor foneme specifice unor limbi, de pildă, în limba franceză œ, ce redă vocala /œ/, în limba germană w (din v v) pentru /v/, în limba daneză æ (din a e) pentru /ɛ/[2].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dubois 2002, p. 284–285.
  2. ^ Bussmann 1998, p. 686.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • en Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0
  • fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002

Legătură externă[modificare | modificare sursă]