Leo Valiani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Leo Valiani
Leo Valiani dati XII legislatura.jpg
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Rijeka, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Milano, Italia Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul monumental din Milano[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy (1946–2003).svg Italia
Flag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
politician
istoric Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma Modificați la Wikidata
Senator pe viață al Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat al Adunării Constituante a Italiei Modificați la Wikidata

Partid politic Pd'A[*]

Leo Valiani (pe numele real Leo Weiczen; n. ,[1][2] Rijeka, Austro-Ungaria – d. ,[2] Milano, Italia) a fost un istoric, politician și jurnalist italian.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Originar dintr-o familie evreiască, Valiani s-a născut în orașul Fiume (acum Rijeka) de la Marea Adriatică, oraș care aparține astăzi Croației. În acel moment Fiume era un port maritim important al Imperiului Austro-Ungar, care avea o mică porțiune de ieșire la mare. Mai târziu, Valiani a locuit la Trieste și apoi în Italia.[3]

Cariera si activități[modificare | modificare sursă]

În 1930 Valiani a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru activitatea antifascistă desfășurată în anii 1920. Valiani a plecat în exil în Franța după ce a fost eliberat, apoi s-a alăturat trupelor republicane care luptau în Războiul Civil din Spania.[4] În 1939, după înfrângerea lui Franco, el s-a întors în Franța, unde a fost reținut ca prizonier comunist în Lagărul de concentrare Le Vernet împreună cu Arthur Koestler (care a scris despre aceasta în cartea sa Scum of the Earth), înainte de a fugi mai târziu în Mexic. Avea inițial convingeri comuniste, dar a început să conteste politica lui Stalin și tratamentul lui față de adepții lui Troțki în timpul Războiului Civil Spaniol. El a părăsit partidul în 1939, după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop.

În 1943 organizația britanică Special Operations Executive (SOE) l-a trimis în secret pe Valiani în spatele liniilor inamice din Italia peste frontul instabil dintre Aliați și forțele Axei de la Roma. El s-a mutat în nordul Italiei pentru a conlucra cu liderul rezistenței, Ferruccio Parri, și cu organizația antifascistă milaneză Comitato di Liberazione Nazionale. Valiani i-a reprezentat pe liderii rezistenței italiene la întâlnirile din Elveția cu ofițerii de informații americani din cadrul Biroului de Servicii Strategice (OSS), inclusiv cu Allen W. Dulles.

S-a alăturat apoi Partidului Acțiunii (Partito d'Azione) al lui Parri, organizație politică de orientare social-democrată. Ca lider al rezistenței din partea de nord a țării, Valiani a contribuit la organizarea ultimei revolte a partizanilor din aprilie 1945 și și-a pus semnătura pe documentul care ordona executarea dictatorului fascist Benito Mussolini.

A fost ales membru al Adunării Constituante Italiene în 1946 ca reprezentant al Partidului Acțiunii. Când partidul s-a dizolvat – idealul instaurării unui sistem capitalist cu o față social-democrată a fost încălcat de interesele conflictuale ale formațiunilor politice comuniste și creștin-democrate, de dimensiuni mai mari – el a început să scrie studii istorice. A fost membru al Partidului Radical Italian în perioada 1956-1962 și a aderat în anii 1980 la Partidul Republican Italian.

Valiani a considerat jurnalismul ca fiind adevărata sa carieră. El a scris timp de 35 de ani la săptămânalul de știri politice L'Espresso și a colaborat la publicațiile Il Mondo și Corriere della Sera. Președintele Sandro Pertini l-a numit senator pe viață în 1980.

Moartea[modificare | modificare sursă]

A white marble gravestone on the wall of a chapel, with only the name and dates of birth and death inscribed, a small photograph of the deceased and a bunch of red carnations
Mormântul lui Valiani din Cimitero Monumentale din Milano, Italia, 2015

El a murit la Milano în anul 1999, la vârsta de 90 de ani, și este înmormântat în principala capelă a Cimitero Monumentale din același oraș.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Leo Valiani, SNAC, accesat în  
  3. ^ Leo Valiani, Writer, 90, Wartime Foe of Mussolini, The New York Times, 20 September 1999
  4. ^ Obituary: Leo Valiani, The Independent, 27 September 1999

Legături externe[modificare | modificare sursă]