Kilimanjaro

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Kilimanjaro
Mt. Kilimanjaro 12.2006.JPG
Altitudine 5.895 m (19.341 ft)
Localizare Tanzania Tanzania
Coordonate Coordonate: 03°04′33″S 37°21′12″E / 3.07583°S 37.35333°E / -3.07583; 37.3533303°04′33″S 37°21′12″E / 3.07583°S 37.35333°E / -3.07583; 37.35333
Prima ascensiune 6 octombrie 1889
Dr. Hans Meyer și
Ludwig Purtscheller

Masivul Kilimanjaro (Kilima Njaro = "Muntele alb", respectiv "Muntele cu zăpadă") nume utilizat: Kilimandscharo, Kilimanjaro, respectiv Mount Kilimanjaro (din 1902 până în 1918 numit Kaiser-Wilhelm-Spitze), este un munte, un stratovulcan, situat în nord-estul Tanzaniei. Include vârful Uhuru Peak de 5.895 m, cel mai înalt vârf din Africa, urmat de muntele Kenya. În anul 1987 a fost declarat monument al naturii sub protecția UNESCO.

Kilimanjaro 3D

Geografie[modificare | modificare sursă]

Așezarea geografică a masivului Kilimanjaro este la 340 km sud de ecuator, la granița dintre Tanzania și Kenia, fiind situat în nord-vest pe teritoriul Tanzaniei , la circa 500 km de Dar es Salaam, 200 km de Nairobi și 560 km de lacul Victoria. Un platou înalt cu altitudinea între 750 și 1000 m înconjoară masivul muntos; înspre est sunt munții Pare (2.463 m) spre vest podișul Tanzaniei, la sud stepa populației masai, iar la aproximativ 70 de km se înalță Muntele Meru având 4.562,13 m.

In masivul Kilimanjaro se află cel mai înalt vârf al Africii, Uhuru Peak cu 5.895 m. Masivul muntos pe locul doi ca înălțime, Batian, se află la o distanță de 325 km în Masivul Muntelui Kenya, urmat de Margherita Peak, situat la nord-vest de Kilimanjaro, la 898 km depărtare, în munții Ruwenzori.

Parcul național Kilimanjaro[modificare | modificare sursă]

Înființat în anul 1973 și deschis în anul 1977 cuprinde pe teritoriul său Masivul Kilimanjaro și păduri ecuatoriale, muntele Kibo, Mawenzi și Shira. Scopul parcului național, care are o suprafață de 756 km², este de a proteja muntele, flora și fauna din regiune. Se găsește între Masivul Kilimanjaro și Lacul Victoria, însă mai apropiat de lac se află parcul național Serengeti având pe teritoriul său Ngorongoro-Krater și cu o floră și faună deosebit de bogată.

Peisaje[modificare | modificare sursă]

Masivul Kilimandjaro (1939) - Vedere spre vârful Kibo
Imagine din satelit Kilimanjaro cu gheţar şi zăpadă având în centru muntele Kibo

Cu toate că masivul muntos se află situat într-o regiune tropical-ecuatorială fierbinte, una din cele mai calde regiuni de pe glob, datorită altitudinii ridicate, pe vârful muntelui există zăpadă permanentă, respectiv un ghețar, care se găsește doar pe muntele Kibo. Din păcate, aceste zone înghețate se micșorează continuu, fapt confirmat de observarea acestor zone prin imagini luate de către sateliți. Motivele aparente sunt clima uscată, săracă în precipitații, și încălzirea globală.

Geologie[modificare | modificare sursă]

Masivul muntos este de origine vulcanică, mai exact este un stratovulcan. Date furnizate de specialiști în 2003 atestă că magma se găsește doar la circa 400 de m sub fundul solidificat al craterului din vârf. Datorită poziționării anasamblului montan la limita de coliziune a plăcilor tectonice africane și a celei numită placa tectonică a Somaliei (placa de est), există o posibilitate permanentă de erupție vulcanică. De asemenea, prin ciocnirea acestor două plăci, în urmă cu milioane de ani, s-a format Marele Rift al Africii, care ar putea deveni, conform unor estimări geologice, un nou ocean.

La marginea acestui gol, numit rift, magma urcă din adâncime creând forme de relief, așa cum sunt munți de încrețire și vulcani. Kilimajaro se găsește în partea estică a acestei gropi. Masivul Kilimajaro era încă un vulcan activ în urmă cu 2-3 milioane de ani. Se presupune că o ultimă erupție puternică ar fi avut loc în urmă cu circa 300 000 de ani. Ultima erupție a craterului central, Kibo, ar fi avut loc în anul 1700, făcând din acest stratovulcan un munte cu o activitate vulcanică redusă, care este manifestată prin prezența fumarolelor.


Hartă istorică (1888) Tanzania cu Kilimanjaro (partea de nord-vest)

Descoperire[modificare | modificare sursă]

Învățatul grec Ptolemeu menționează în anul 100, un munte înalt din Africa acoperit cu zăpadă. Cu 1000 de ani mai târziu este din nou amintit muntele de navigatori chinezi. Dintre europeni primul care amintește Masivul Kilimanjaro la data de 11 mai 1848 a fost un misionar german Johannes Rebmann, el nefiind crezut de contemporanii săi. În perioada 1885 - 1918 a fost colonie germană, fiind cel mai înalt munte din Germania.

Escaladare[modificare | modificare sursă]

În anii 1861, 1862 eșuează încercările lui Karl Klaus von der Decken de a urca muntele, la fel eșuează și unii misionari. Primului care-i reușește urcarea pe munte a fost geograful și cercetătorul din Leipzig Hans Meyer împreună cu austriacul Ludwig Purtscheller, la data de 6 octombrie 1889.

Cele mai cunoscute cai de acces către vârf sunt traseele Marangu (5 zile) si Machame (6 zile). Ruta Machame descrisă mai jos este considerata cea mai frumoasa cale de acces către vârf.

Ziua1 :Se traversează pădurea tropicala intre poarta Machame (2500m) si cabana Machame (3000m).Traseul are durează aproximativ 5h.

Ziua2 :Se iese din pădure ajungând in golul alpin pe platoul Shira unde se întalnește o vegetație speciala,remarcabile fiind Lobeliile si Senecile uriașe cat si delicatele Impatiens Kilimanjari. Traseul pana la tabăra Shira (3500m) durează aprox.5h.

Ziua3 :Traseul urca trecând la aproximativ 4000m pe langa o stanca numita « turnul de lavă » după care coboară din nou la aproximativ 3500m in frumoasa tabără Barranco. (traseul durează 5-6h)

Ziua4 :Se escaladează « peretele micului dejun »,singura zona care necesită putina cățărare, după care se traversează valea Karanga si se urca la tabăra Barafu (4800m), ultima oprire înainte de asaltul final. La aceasta altitudine vegetația dispare, lăsând locul stâncilor si gheții.

Ziua5 :Se pleacă foarte devreme (0:00÷2:00 a.m.), urcându-se mai ușor pe pământul înghețat si de asemenea pentru a ajunge pe vârf înainte de a se ridica ceata din pădurea tropicala. Urcușul pe vârf, este un test de anduranța, in condițiile aerului rarefiat si presiunii atmosferice scăzute. Ascensiunea durează cca. 6h pana pe marginea craterului Kibo si încă aproximativ o ora pana in punctul cel mai înalt din Africa : Uhuru Peak (5895m). Coborârea către tabăra Barafu deși durează cca.3h, va părea lejera după efortul de la urcare. Se înnoptează in tabăra Mweka (3000m).

Ziua6 :Coborâre către poarta Mweka si părăsirea Parcului National Kilimanjaro după primirea certificatelor oficiale ce atestă performanța realizată.


Râuri[modificare | modificare sursă]

Râurile mai importante, care se formează ulterior prin unirea pâraielor sunt: Pangani și Galana.

Flora[modificare | modificare sursă]

Lobelia

Români pe Kilimanjaro[modificare | modificare sursă]

Primul român care a escaladat Kilimanjaro a fost alpinistul David Neacșu. În anul 1994, el a condus prima expediție românească spre vulcan și a realizat recordul mondial de viteză in ascensiune.

În 1998 s-a realizat primul documentar românesc despre ascensiunea pe Kilimanjaro și pe muntele Kenya.

Actualmente mai multe agentii de turism din Romania organizeaza anual expeditii pe "Acoperisul Africii", cea mai cunoscuta fiind "Extreme Travel".

Masivul Kilimanjaro


Galerie foto[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Kilimanjaro