Karol Hušek

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Karol Hušek
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Ružomberok, Žilinský kraj, Slovacia Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
Bratislava, Cehoslovacia Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJindřiška Hušková-Flajšhansová Modificați la Wikidata
Cetățenie Cehoslovacia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba slovacă Modificați la Wikidata
Parlamentar Modificați la Wikidata
Partid politicRepublikánská strana zemědělského a malorolnického lidu[*][[Republikánská strana zemědělského a malorolnického lidu (political party in Czechoslovakia)|​]]
Alma materUniversitatea Comenius din Bratislava
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Karol Hušek (n. , Ružomberok, Žilinský kraj, Slovacia – d. , Bratislava, Cehoslovacia)[1][2] a fost un jurnalist și om politic slovac și cehoslovac.[3] A condus ziarul Slovenský denník⁠(d) (organul de presă al Partidului Agrarian) în perioada interbelică[3][4][5] și a îndeplinit, în paralel, funcțiile de președinte al Uniunii Jurnaliștilor Slovaci[6][7][8] și președinte al filialei Bratislava a Sindicatului Jurnaliștilor Cehoslovaci (1927–1938).[5][6][9] După eliberarea Cehoslovaciei de sub ocupația Germaniei Naziste, a condus ziarul Čas (organul de presă al Partidului Democrat⁠(d) din Slovacia) în anii 1945–1948[4][5][6][9][10] și a fost ales membru al Adunării Naționale Provizorii⁠(d) (1945–1946) și al Adunării Naționale Constituante⁠(d) (1946–1948), pe listele aceleiași organizații politice.[9]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Formarea profesională[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 2 iunie 1891 în orașul Ružomberok (care făcea parte atunci din Austro-Ungaria, iar în prezent se află în districtul Liptovský Mikuláš, regiunea Žilina, Slovacia).[2][3][4][9] A studiat dreptul la Universitatea din Budapesta și la Universitatea Comenius din Bratislava,[4] obținând titlul de doctor în drept.[3] A lucrat ca jurnalist în perioada anterioară Primului Război Mondial,[3] fiind mai întâi redactor al revistei lunare pentru tineret Prúdy⁠(d)[3][4] (1913–1914), care apărea la Bratislava,[4][5] și apoi al ziarului săptămânal Slovenský tyždenník⁠(d)[3][4] (1914–1915),[4] care fusese fondat în anul 1903[11] de liderul politic Milan Hodža[3][11][12] (deputat în Dieta Ungariei în perioada 1905–1910[11] și luptător pentru drepturile națiunii slovace[13]) și apărea la Budapesta.[3] În noiembrie 1915 a devenit membru al grupului de rezistență antiaustriacă, format în jurul intelectualului slovac Vavro Šrobár⁠(d)[3] (fondatorul și editorul ziarului Hlas, cu o orientare politică în favoarea unității ceho-slovace, și un apropiat al lui Tomáš Masaryk),[14] și a servit ca agent de legătură între Šrobár și Hodža.[3]

În anul 1918 a salutat formarea noului stat Cehoslovacia, dar, în rezoluția adoptată la scurt timp după proclamarea republicii, a pledat „pentru constituirea pe teritoriul locuit de slovaci a unui stat slovac independent în cadrul Republicii Populare Ceho-Slovace”.[15] Hušek a devenit un susținător al Partidului Agrarian și a avut un conflict puternic cu preotul catolic Andrej Hlinka (președintele Partidului Popular Slovac de orientare clerical-fascistă) și cu adepții acestuia.[16] S-a deplasat în septembrie 1919 în orașul Ružomberok, unde a vorbit localnicilor în calitate de emisar guvernamental și le-a prezentat proiectul de trecere a școlilor bisericești în proprietatea statului, fiind salvat de mânia populației de scriitorul František Unger.[16]

Cariera jurnalistică interbelică[modificare | modificare sursă]

După constituirea statului cehoslovac, a lucrat începând din 8 ianuarie 1919[17] ca redactor al ziarului Slovenský denník⁠(d)[3][4][5] (organul de presă al Partidului Agrarian, condus de Antonín Švehla and Milan Hodža),[13] îndeplinind funcția de redactor-șef în perioadele 1920–1921[9] și 1922–1938.[9][10] Hušek a fost, de asemenea, cofondator în perioada interbelică al Uniunii Jurnaliștilor Slovaci și primul președinte al acestei organizații,[6][7][8] precum și președinte al filialei Bratislava a Sindicatului Jurnaliștilor Cehoslovaci (1927–1938).[5][6][9] S-a căsătorit la 26 decembrie 1923 cu filologa, critica de teatru și traducătoarea Jindřiška (Jindra) Flajšhansová (1898–1980),[18] care a lucrat ca bibliotecară în perioada 1921–1952[5] și a predat cursuri de limba și literatura română la Universitatea Comenius din Bratislava timp de aproape 50 de ani (1922–1971), introducând, astfel, studiul limbii și literaturii române în cadrul acestei universități[5][19] și contribuind la dezvoltarea relațiilor culturale româno-cehoslovace.[20] Soții Hušek au contribuit la înființarea Asociației Cehoslovaco-Române din Bratislava (filială a Institutului Ceho-Slovaco-Român din Praga) la 10 noiembrie 1929, ocazie cu care Jindra Hušková a fost aleasă secretar, iar Karol Hušek membru al comitetului asociației.[21][22][23][24]

Karol Hušek a făcut parte, alături de soția sa, dr. Karel Hoch (redactorul șef al ziarului democrat Národní listy), Věnceslav Švihovský (director al European Central Press și redactor al ziarului independent Prager Presse), Václav Tannenberger (redactor al ziarului Venkov), Karel Nový (redactor al ziarului de stânga Národní osvobození), Karel Zdeněk Klíma (redactorul șef al ziarului Lidové noviny), František Method Žampach (redactor șef al revistei Illustrované Listy din Brno), Ladislav Zamykal (dramaturg, foiletonist și prim-redactor al ziarului catolic Našinec din Olomouc), Josef Jiront (redactorul șef al ziarului social-democrat Nová doba din Plzeň), Ivan Milec (secretarul Legației Cehoslovaciei de la București) și dna Joska Klímová (soția lui Karel Klíma), dintr-un grup de publiciști cehoslovaci care au vizitat România în octombrie 1924 cu scopul de a cunoaște mai bine acestă țară și de a contribui la dezvoltarea relațiilor culturale româno-cehoslovace.[25][26][27][28][29][30] Oaspeții cehoslovaci au ajuns în România cu un tren[25][27] special,[27] au călătorit cu trenul, automotorul, automobilul și vaporul[28][31] și au poposit la Oradea,[28][31] Arad, Timișoara,[25][28][31] Reșița,[28][29][31] Anina,[28][31] Oravița,[28][29][31] Orșova, Turnu Severin,[28][31] Râmnicu Vâlcea, Govora, Călimănești, Căciulata, Brezoi,[31] Sibiu, Săliște,[29][31] Brașov,[29] Bran, București[29] și Iași,[30] fiind întâmpinați cu căldură de autoritățile civile și militare locale[25][29] (care, după cum a remarcat Karol Hušek, au lăsat deoparte pentru un moment conflictele politice), de intelectuali (precum Vasile Goldiș, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Valeriu Braniște, Aurel Lazăr, episcopul Roman Ciorogariu) și de un public numeros și entuziast.[29] Presa românească, care a acoperit substanțial acest eveniment, a menționat că gările erau pavoazate cu drapelele României și Cehoslovaciei, iar fanfara militară și corurile au intonat imnul național al Cehoslovaciei și cântece naționale românești.[25][27][29][30][31] Ziariștii străini au asistat (uneori activ) la spectacole de cântece și dansuri populare românești[28][31] și au vizitat monumente istorice,[29][30] instituții de cultură,[25][27] fabrici[25][27][28][31] și spitale.[28][31] O delegație de ziariști români a vizitat Cehoslovacia în mai 1925, iar soții Hušek au venit special pentru a-i întâmpina în orașul montan Poprad și au călătorit împreună cu ei în stațiunea balneoclimaterică Tatranská Lomnica.[32]

Relațiile lui Karol Hušek cu România au fost consolidate prin includerea sa în mai multe rânduri în delegațiile ziariștilor cehoslovaci la Conferințele Micii Înțelegeri a Presei, care au fost organizate periodic în această țară: în 14–19 august 1925,[33][34][35][36] în 19–26 iunie 1928,[37][38][39][40][41][42][43][44][45] în 15–23 iunie 1934[46][47][48][49] și în 28 august – 1 septembrie 1937.[50][51][52] În plus, Hušek și-a însoțit soția în toamna anului 1930 într-o călătorie către România, poposind în 23 octombrie 1930 la Cluj, pe drumul lor către București.[53] De asemenea, el l-a ajutat în septembrie 1936 pe ziaristul român Ion Clopoțel, aflat ca delegat la conferința Micii Înțelegeri a Presei de la Bratislava, să poarte o discuție cu dr. Jozef Országh, guvernatorul Slovaciei, care a fost publicată ulterior în ziarul Adevĕrul,[54] și a ținut o conferință la 10 mai 1938, cu prilejul Zilei Naționale a României, în cadrul reprezentației de gală organizate la Teatrul Național Slovac din Bratislava, sub patronajul Asociației cehoslovaco-române, a Federației asociațiilor culturale și a Confederației ofițerilor.[55]

După ocuparea Cehoslovaciei de către Germania Nazistă și înființarea așa-zisului stat slovac independent, Karol Hušek a fost întemnițat, din cauza activității jurnalistice pe care a desfășurat-o, la Ilava[10][6][56] în perioada 1939–1940[3] și apoi, după eliberarea sa din închisoare, a lucrat ca funcționar în orașul Ružomberok.[6]

Activitatea postbelică[modificare | modificare sursă]

Karol Hušek și-a reluat activitatea jurnalistică după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și eliberarea Cehoslovaciei și a condus ziarul Čas (organul de presă al Partidului Democrat⁠(d) din Slovacia) în anii 1945–1948.[4][5][6][9][10] În toamna anului 1945 a fost ales ca reprezentant al Partidului Democrat în Adunarea Națională Provizorie⁠(d), fiind deputat în prima legislatură cehoslovacă postbelică (21 octombrie 1945 – 16 mai 1946).[1] A făcut parte în această calitate din Comisia de Informare și din Comisia Constituțional-Juridică.[57] După alegerile parlamentare din 1946⁠(d) a devenit membru al Adunării Naționale Constituante⁠(d), unde a rămas în mod oficial până la alegerile pentru Adunarea Națională din 1948⁠(d). [58] A fost membru al Comisiei de Informare și Drepturi și a avut o singură propunere legislativă (acordarea premiului de stat pentru jurnalism „Karel Havlíček Borovský”, 17 iulie 1946).[58] După Lovitura de stat din Cehoslovacia din februarie 1948, Partidul Democrat a fost transformat în Partidul Renașterii Slovace⁠(d) (Strana slovenskej obrody),[59] devenind o formațiune politică satelit a Partidului Comunist.[60]

În anul 1960,[6] după pensionarea sa, Hušek a fost ales președinte de onoare al Clubului Jurnaliștilor Pensionari (Klub novinárov-dôchodcov) și a continuat să locuiască la Bratislava.[10][6] A murit în 13 februarie 1972 la Bratislava, la vârsta de 80 de ani.[2][3][4][9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Karol Hušek, Poslanecká sněmovna Parlamentu České republiky⁠(d), accesat în  
  2. ^ a b c Vladimír Mináč⁠(d) (). „Malý slovenský biografický slovník: generálny heslár SBS : A–Ž”. Martin: Matica slovenská. p. 236. 
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n Jan Galandauer, Jiří Šebek, Český svaz bojovníků za svobodu, Historický ústav Armády České republiky (). Slovník prvního československého odboje, 1914–1918. Praga: Hermes. p. 55. ISBN 8090067778. 
  4. ^ a b c d e f g h i j k Tamara Archleb Gály (). „The Encyclopaedia of Slovakia and the Slovaks: A Concise Encyclopaedia”. Bratislava: Encyclopaedic Institute of the Slovak Academy of Sciences (Slovenská akademie věd⁠(d)). p. 307. 
  5. ^ a b c d e f g h i Jozef Vladár, ‎Vladimír Hajko, Encyklopedický ústav SAV, Malá encyklopédia Slovenska, Veda, Bratislava, 1987, p. 185.
  6. ^ a b c d e f g h i j Encyklopédia slovenska, vol. II (E–J), VEDA (Vydavateľstvo Slovenskej akadémie vied), Bratislava, 1978, p. 370.
  7. ^ a b Tlačová agentúra (TASR) (), „Historický kalendár na 2. júna”, SME Domov, accesat în  
  8. ^ a b „Kalendárium”, SME Bratislava, , accesat în  
  9. ^ a b c d e f g h i Josef Tomeš, Alena Léblová (), Československý biografický slovník, Bratislava: Encyklopedický Inst. ČSAV, p. 248, accesat în  
  10. ^ a b c d e Peter Zaťko, Štefan Teren (). „Národohospodár Peter Zaťko spomína”. Liptovský Mikuláš: Tranoscius. p. 257. 
  11. ^ a b c Daniel E. Miller, Forging Political Compromise: Antonín Švehla and the Czechoslovak Republican Party, 1918–1933, University of Pittsburgh Press, Pittsburgh, 1999, p. 102.
  12. ^ Miroslav Pekník, Milan Hodža: Statesman and Politician, VEDA, Bratislava, 2007, p. 39.
  13. ^ a b ***, „Relațiile bilaterale româno-cehoslovace. Un interview al d-lui Emandi”, în Epoca, nr. 237, 13 noiembrie 1929, p. 2.
  14. ^ Daniel E. Miller, Forging Political Compromise: Antonín Švehla and the Czechoslovak Republican Party, 1918–1933, University of Pittsburgh Press, Pittsburgh, 1999, pp. 101–102.
  15. ^ Jan Rychlík (). Češi a Slováci ve 20. století (în cehă). Praga: Vyšehrad. pp. 69–70. ISBN 978-80-7429-133-3. 
  16. ^ a b Andrej Hlinka, Karol Sidor, Štefan Baranovič, Zápisky z Mírova, Spoločnost' Andreja Hlinku, Bratislava, 1991, p. 104.
  17. ^ Jozef Darmo (), Slovenská žurnalistika: 1918–1938, II, Martin: Matica slovenská, p. 116, accesat în  
  18. ^ Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 37.
  19. ^ Libuše Valentová (), „Studii Românești la Universitatea Carolină din Praga”, România literară (43), arhivat din original la , accesat în  
  20. ^ Maura Geraldina Giura, Lucian Giura (), „Asociațiunea «ASTRA» și ceho-slovacii în context documentar” (PDF), Transilvania, Sibiu (2), pp. 48–49, accesat în  
  21. ^ ***, „Mari manifestații pentru România în Cehoslovacia. Impresii dela festivalul din Bratislava”, în Gazeta Transilvaniei, Brașov, anul XCII, nr. 122, joi 21 noiembrie 1929, p. 3.
  22. ^ ***, „Festivalul românesc de la Bratislava. O entuziastă manifestație de simpatie. «Năpasta». Institutul cehoslovac-român”, în Epoca, nr. 241, 17 noiembrie 1929, p. 2.
  23. ^ ***, „Impresii de la festivalul românesc din Bratislava”, în Rampa, anul XIV, nr. 3549, 17 noiembrie 1929, p. 3.
  24. ^ ***, „Festivalul românesc de la Bratislava. O entuziastă manifestație de simpatie. «Năpasta». Institutul cehoslovac-român”, în Neamul românesc, anul XXIV, nr. 255, 20 noiembrie 1929, p. 1.
  25. ^ a b c d e f g ***, „Ziariști cehoslovaci la Timișoara”, în Viitorul, anul XVII, nr. 4980, 11 octombrie 1924, p. 4.
  26. ^ ***, „Vizita publiciștilor cehoslovaci și relațiunile între noi și Cehoslovacia”, în Adevěrul Literar și Artistic, anul V, nr. 205, duminică 9 noiembrie 1924, p. 8.
  27. ^ a b c d e f ***, „Vizita ziariștilor cehoslovaci în Banat”, în Dimineața, anul XXI, nr. 6437, 12 octombrie 1924, p. 5.
  28. ^ a b c d e f g h i j k ***, „Primirea ziariștilor. Incidentul dintre ziariștii ro­mâni și auto­­ritățile locale. Ziariștii cehoslovaci la Reșița, Anina și Oravița”, în Adevěrul, anul XXXVII, nr. 12502, 14 octombrie 1924, p. 2.
  29. ^ a b c d e f g h i j ***, „Ziariștii cehoslovaci la Brașov. Impresii”, în Gazeta Transilvaniei, Brașov, anul LXXXVII, nr. 124, duminică 19 octombrie 1924, p. 1.
  30. ^ a b c d *** (), „Sosirea ziariștilor Ceho-slovaci” (PDF), Mișcarea (238), p. 1, accesat în  
  31. ^ a b c d e f g h i j k l m ***, „Ziariștii cehoslovaci”, în Dimineața, anul XXI, nr. 6440, 15 octombrie 1924, p. 3.
  32. ^ ***, „Ziariștii români — Călduroasa primire făcută de autorități, ziariști și populație — Vizitele făcute în diverse localități”, în Argus, anul XVI, nr. 3627, 28 mai 1925, p. 1.
  33. ^ ***, „Lista delegaților străini cari vor lua parte la Conferința de la Sinaia”, în Cuvântul, anul II, nr. 229, 12 august 1925, p. 4.
  34. ^ ***, „Conferința de la Sinaia a «Micei Antante a Presei»”, în Dimineața, anul XXI, nr. 6727, 12 august 1925, p. 5.
  35. ^ ***, „Delegațiile cehoslovacă, iugoslavă și română”, în Neamul Românesc, anul XX, nr. 180, 12 august 1925, p. 2.
  36. ^ ***, „Conferința dela Sinaia a «Micei înțelegeri a Presei»”, în Viitorul, anul XVIII, nr. 5232, 12 august 1925, p. 2.
  37. ^ ***, „Conferința «Micii înțelegeri a Presei»”, în Adevěrul, anul XLI, nr. 13648, 19 iunie 1928, p. 6.
  38. ^ ***, „Conferința «Micii înțelegeri a Presei». Ordinea de zi a lucrărilor”, în Dimineața, anul XXIV, nr. 7730, 19 iunie 1928, p. 7.
  39. ^ ***, „Conferința Micei înțelegeri a presei”, în Viitorul, anul XX, nr. 6098, 19 iunie 1928, p. 2.
  40. ^ ***, „Conferință a Micii înțelegeri a Presei”, în Dreptatea, anul II, nr. 202, 20 iunie 1928, p. 2.
  41. ^ ***, „Lucrările Conferinței Micei înțelegeri a presei”, în Viitorul, anul XX, nr. 6100, 21 iunie 1928, p. 6.
  42. ^ ***, „Conferința Micii Antante a Presei”, în Argus, anul XIX, nr. 4553, 22 iunie 1928, p. 3.
  43. ^ ***, „Conferința Micii înțelegeri. Declarațiile d-lui Titulescu.­­ Revendicările ziariștilor din cele trei state aliate”, în Dimineața, anul XXIV, nr. 7733, 22 iunie 1928, p. 3.
  44. ^ ***, „Conferința Micei Antante a Presei”, în Adevěrul, anul XLI, nr. 13651, 23 iunie 1928, p. 5.
  45. ^ ***, „Încheierea lucrărilor conferinței Micii Antante a Presei”, în Adevěrul, anul XLI, nr. 13653, 25 iunie 1928, p. 3.
  46. ^ ***, „Conferința Micii înțelegeri a Presii”, în Epoca, nr. 1616, 16 iunie 1934, p. 3.
  47. ^ ***, „A zecea conferință a «Micii înțelegeri a Presei», în Neamul românesc, anul XXIX, nr. 126, 17 iunie 1934, p. 2.
  48. ^ ***, „A zecea conferință a «Micii înțelegeri a Presei»”, în Universul, anul LI, nr. 162, 17 iunie 1934, p. 7.
  49. ^ ***, „A zecea Conferință a «Micii înțelegeri a Presei», în Viitorul, anul XXVI, nr. 7920, 17 iunie 1934, p. 3.
  50. ^ ***, „Conferința Micii Înțelegeri a Presei. Sosirea delegației cehoslovace”, în Adevěrul, anul LI, nr. 16436, duminică 29 august 1937, p. 5.
  51. ^ ***, „La conférence de la Petite Entente de la Presse commence aujourd'hui ”, în Le Moment, anul V, nr. 759, luni 30 august 1937, p. 3.
  52. ^ ***, „Lumea politică a părăsit Sinaia”, în Adevěrul, anul LI, nr. 16439, joi 2 septembrie 1937, p. 8.
  53. ^ ***, „Informațiuni. Vizita unei profesoare cehoslovace la Cluj”, în Patria, anul XII, nr. 202, 24 septembrie 1930, p. 4.
  54. ^ Ion Clopoțel, „De vorbă cu d. Orszagh, guvernatorul Slovaciei”, în Adevěrul, anul L, nr. 16157, vineri 25 septembrie 1936, p. 5.
  55. ^ ***, „Serbarea zilei de 10 Mai în străinătate”, în Universul, anul LV, nr. 130, 14 mai 1938, p. 10.
  56. ^ Lucia Valková, Jindřiška Hušková-Flajšhansová – Ženy ve vědě do roku 1945, Universitatea Carolină din Praga (albina.ff.cuni.cz), accesat în  
  57. ^ Prozatímní Národní shromáždění republiky Československé (1945–1946). H, Poslanecká sněmovna Parlamentu České republiky⁠(d), accesat în  
  58. ^ a b Ústavodárné Národní shromáždění republiky Československé (1946–1948). H (Hor–Hyn), Poslanecká sněmovna Parlamentu České republiky⁠(d), arhivat din original la , accesat în  
  59. ^ Paul Lewis, Bill Lomax, Gordon Wightman, „The emergence of multi-party systems in East-Central Europe: a comparative analysis”, în Geoffrey Pridham, Tatu Vanhanen (ed.), Democratization in Eastern Europe : domestic and international perspectives, Routledge, Londra – New York, 1996, p. 165.
  60. ^ H. Gordon Skilling, Czechoslovakia's Interrupted Revolution, Princeton University Press, Princeton, N.J., 1976, p. 264.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hušková, Jindra [1898–1980], Hušek, Karol (1891–1972), Flajšhans, Václav (1866–1950), Gall, Ivan (vl. m. Jan Halla) (1885–1955) – [ed.]: Rakúsová, Amália. Martin, MS 1993. nventár rukopisov Archívu literatúry a umenia Matice slovenskej 21. Fondy 139-151. Martin, MS, 1993, pp. 37–150. [Písomná pozostalosť, sign. č. 150.]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Karol_Hušek&oldid=16230487