Ioan Lupaș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Ioan Lupaș
Date personale
Născut 9 august 1880
Săliște, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria
Decedat 3 iulie 1967, (87 de ani)
București, Republica Socialistă România
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație istoric, politician
Activitate
Alma mater Universitatea Eötvös Loránd  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentru Fondator al Institutului de Istorie Națională din Cluj

Ioan Lupaș (n. 9 august 1880, Săliște, comitatul Sibiu - d. 3 iulie 1967, București) a fost un istoric și om politic român, membru al Academiei Române[1] din anul 1916.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Bustul lui Ioan Lupaș de pe Aleea Academicienilor din Săliște

A urmat studiile secundare la Sibiu și Brașov, iar pe cele universitare la Universitatea din Budapesta (1900-1904) și Berlin (1904-1905). Doctor în filosofie (1905). Profesor de istorie bisericească la Institutul Teologic-Pedagogic Andreian din Sibiu (1905-1909). A fost protopop la Săliște (1909-1919). Participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, fiind membru în „Marele Sfat”, iar apoi secretar general al Resortului Culte și Instrucțiune Publică din Consiliul Dirigent (1918-1920). Devine profesor de istoria modernă a românilor și de istoria Transilvaniei la Universitatea din Cluj (1919-1944). Fondator și codirector, alături de Alexandru I. Lapedatu, al Institutului de Istorie Națională din Cluj (1920-1945).

S-a remarcat ca om politic, deputat în mai multe legislaturi și ministru în cabinetul lui Octavian Goga.

Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, încadrat ulterior în Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa a fost majorată cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 559/1953. A fost eliberat prin amnistie, la 5 mai 1955.[2]

Ioan Lupaș s-a stins din viață la 3 iulie 1967, la București. Este înmormântat la Mănăstirea Cernica.

În studiile sale, valoroase sub raport documentar, Lupaș a relevat contactul permanent, pe plan economic, social, cultural și politic, dintre Transilvania și celelalte două țări române.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Câteva pagini din trecutul comunei Săliște, schiță istorică, Sibiu, 1903
  • Șovinismul confesional în istoriografia românească ardeleană, studiu critic, Sibiu, 1903
  • Biserica ortodoxă din Transilvania și unirea religioasă din veacul al XVIII-lea, Budapesta, 1904
  • Contribuții la istoria culturală și politică a epocii lui Șaguna, Sibiu, 1907
  • Mitropolitul Andrei Șaguna. Scriere comemorativă la serbarea centenară a nașterii lui, Sibiu, 1909
  • Viața unei mame credincioase: Anastasia Șaguna, Sibiu, 1912
  • Misiunea episcopilor Gherasim Adamovici și Ioan Bob la Curtea din Viena în anul 1792, Sibiu, 1912
  • Viața și faptele lui Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei, București, 1913
  • Principele ardelean Acațiu Barciai și mitropolitul Sava Brancovici. 1658-1661, București, 1913
  • Contribuțiuni la istoria românilor ardeleni. 1780-1792, București, 1915
  • Episcopul Vasile Moga și profesorul Gheorghe Lazăr, București, 1915
  • Din istoricul ziaristicii românești, Arad, 1916
  • Luptători pentru lumină, Arad, 1916
  • 12 pețitori ai episcopiei transilvane vacante de la 1796 la 1810, București, 1916
  • Istoria bisericească a românilor ardeleni, Sibiu, 1918 (reeditare în 1995)
  • Mitropolitul Andrei Șaguna, Sibiu, 1921
  • Andrei Șaguna și conducătorii „Asociației transilvane” (1861-1922), București, 1923
  • Avram Iancu (1924)
  • Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșanu, București, 1925
  • Contribuții la istoria ziaristicii românești ardelene, Sibiu, 1926
  • Lecturi din izvoarele istorice române, Cluj, 1928
  • Studii, conferințe și comunicări istorice, vol. I-V, 1928-1945
  • Răscoala țăranilor din Transilvania la 1784, 1934
  • Răscoala țăranilor transilvani. 1437-1438, 1937
  • Istoria unirii românilor, București, 1937
  • Paralelism istoric, București, 1937
  • Realități istorice în voivodatul Transilvaniei în secolele XII-XVI, București, 1938
  • Doctorul Ioan Piuariu Molnar. Viața și opera lui, 1749-1815, București, 1939
  • Emanuil Gojdu, 1802-1870. Originea și opera sa, București, 1940
  • Documente istorice transilvane , Cluj, 1940
  • La Transilvania nel quadro geografico e nel ritmo storico rumeno, București, 1942
  • Zur Geschichte der Rumänen. Aufsätze und Vorträge, Sibiu, 1943
  • O carte de istorie bisericească ilustrată, București, 1933
  • Manual de istorie a românilor pentru clasa VIII-a secundară, Sibiu, 1944
  • Manual de istoria Bisericii Române pentru clasa a IV-a de liceu, Craiova, 1944
  • Scrieri alese, 1977
  • Din istoria Transilvaniei, 1988
  • Istoria unirii românilor, 1993
  • Scrieri alese, I-II, 2006-2007

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Membru corespondent (1914) și membru titular al Academiei Române (din 1916)
  • Președinte al secției istorice a Academiei Române (1932-1935)
  • Președinte al secției istorice a Astrei

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent - Litera L
  2. ^ Elitele Unirii exterminate in inchisori, 25 noiembrie 2008, Romulus Rusan, Revista 22 - [1], accesat la 24 iulie 2013

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Enciclopedia istoriografiei românești, București, 1978
  • Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, București, 1996
  • Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj, 2000

Legături externe[modificare | modificare sursă]