K
Aspect
Pentru alte sensuri, vedeți K (dezambiguizare).
K este a unsprezecea literă din alfabetul latin și a paisprezecea din alfabetul limbii române. În limba română este folosită în scrierea unor nume proprii și în neologisme cu caracter internațional: Kogălniceanu, kilogram; litera k poate nota două sunete fonetic distincte, dar fonemic identice:
- în grupurile de litere ke și ki este o consoană oclusivă palatală surdă notată fonetic [c] și pronunțată la fel ca sunetul scris ch în cuvinte precum chef și chip.
- în toate celelalte situații este o consoană oclusivă velară surdă notată fonetic [k] și pronunțată la fel ca sunetul c din cuvîntul cap.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Hieroglifa egipteană pentru D |
Caracterul proto-sinaitic din care derivă kaph-ul fenician |
Kaph-ul fenician |
Litera grecească kappa |
K-ul etrusc | K-ul latin | ||
---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Utilizare
[modificare | modificare sursă]- În chimie, K este simbolul elementului chimic potasiu (sau kaliu, din latină kalium).
- În fizică:
- k este simbolul pentru prefixul kilo- (103).
- K este simbolul pentru Kelvin, unitatea de măsură S.I. a temperaturii.
- k este simbolul pentru constanta elastică.
- k este simbolul pentru constanta lui Boltzmann.
- k este simbolul pentru numărul de undă.
- În informatică, K este simbolul pentru prefixul kilo- (210 = 1024).
- De asemennea , K încercuit este simbolul pentru o asociatie secretă.
Alte reprezentări
[modificare sursă]Alfabetul fonetic NATO | Codul Morse |
Kilo |
Sistemul de semnalizare maritimă internațională | Alfabetul semaforic | Braille |
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
|