Sari la conținut

John Paul Jones (muzician)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
John Paul Jones (muzician)
John Paul Jones (muzician)
Date personale
Nume la naștereJohn Richard Baldwin Modificați la Wikidata
Născut (80 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Greater London, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupațiechitarist bas[*]
producător de discuri
textier[*]
rock musician[*][[rock musician (musician playing rock music)|]]
compozitor
muzician Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteengleză Modificați la Wikidata
Alte numeJohn Paul Jones, John Train[3] ,  Jonesy  Modificați la Wikidata
Gen muzicalrock
soul[4]  Modificați la Wikidata
Instrument(e)chitară bas
instrument cu claviatură
Mandolină  Modificați la Wikidata
Case de discuriAtlantic Records
Discipline Global Mobile[*][[Discipline Global Mobile (British record label)|]]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Centrului Kennedy[*]  Modificați la Wikidata
Discografie
Listă completăJohn Paul Jones discography[*][[John Paul Jones discography (Wikimedia artist discography)|]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
John Paul Jones live în 2009
Simbolul (sau sigiliul) lui John Paul Jones folosit pe coperta interioară a albumului de studio Led Zeppelin IV (1971) a fost o triquetră, un simbol celtic antic (găsit și în arta și mitologia nordică), posibil preluat din cartea lui Rudolf Koch din 1930, „The Book of Signs” (i.e. „Cartea semnelor”), pagina 33. Simbolul este reprezentat și pe albumul solo de studio Zooma din 1999.

John Paul Jones (născut John Richard Baldwin, cunoscut alternativ sub poreclele Jonesy, John Train, The Quiet One sau Le Parrain respectiv The Godfather[5] de asemenea, 3 ianuarie 1946) este un basist, claviaturist, ocazional solist vocal, multi-instrumentist, aranjor muzical, producător muzical, compozitor și actor englez (britanic).

Cel mai cunoscut în calitate de basist și claviaturist al trupei engleze de classic rock, hard rock, folk rock și heavy metal Led Zeppelin, Jones a cunoscut un mare succes și în cariera sa solo, fiind foarte respectat atât ca muzician cât și ca producător muzical. Muzician versatil și foarte tehnic, Jones poate cânta și la chitară, koto, ukulele, violoncel, continuum precum și alte instrumente muzicale (spre exemplu, mandolină sau chiar chitară cu trei capete).

Înainte ca acesta să devină membru al supergrupului de muzică rock Led Zeppelin, John Paul Jones a lucrat ca muzician de sesiune în Londra, Anglia, Regatul Unit de-a lungul anilor 1960, cunoscându-l pe viitorul său coleg de formație Jimmy Page în cadrul unor sesiuni de înregistrare. În calitate de muzician de sesiune, John Paul Jones a colaborat astfel cu artiști consacrați de-a lungul anilor 1960 precum Donovan, The Yardbirds, The Rolling Stones, ulterior cu R.E.M. sau Heart de asemenea.[6] Ca producător muzical, John Paul Jones a colaborat cu formația de gothic rock engleză The Mission pe al doilea album de studio al acestora intitulat Children (lansat în anul 1988). Ca aranjor de orchestră, acesta a mai colaborat în trecut în 1990 și cu formația americană de hard rock și glam rock Cinderella.

Conform Allmusic, Jones „și-a lăsat amprenta în istoria muzicii rock & roll ca un muzician inovativ”.[7] Revista americană Rolling Stone l-a supranumit „briceagul elvețian muzical” al formației Led Zeppelin, dată fiindu-i măiestria muzicală respectiv versatilitatea de a cânta în mai multe genuri muzicale în cadrul acestei formații de muzică rock cu statut legendar.[8]

John Paul Jones provenea dintr-o familie muzicală, ambii părinți ai acestuia fiind muzicieni. Tatăl său, Joe Baldwin, a fost pianist și trompetist în anii 1940 și aranjor muzical pentru formații mari (big bands) de-a lungul anilor 1950.[9] Mama sa, Margie Castle, a fost cântăreață și dansatoare. Părinții acestuia concertau împreună prin Anglia în copilăria sa, acesta acompaniindu-i la spectacolele de tip vaudeville (vodevil, i.e. comedie ușoară) în care cântau. John Paul Jones este singurul membru din Led Zeppelin care provenea cu adevărat dintr-o familie muzicală. Muzicianul care l-a inspirat să cânte la bas a fost Phil Upchurch.[10] John Paul Jones a ales chitara bas electrică de mic dar tatăl său nu a fost foarte entuziasmat de alegerea acestuia, recomandându-i mai degrabă saxofonul, spunându-i faptul că bas-ul este un instrument relativ nou (considerat novelty instrument de acesta, adică un instrument muzical nou care nu ar fi avut un viitor de lungă durată) și că dacă va cânta la saxofon va avea întotdeauna de lucru. John Paul Jones a declarat în documentarul Becoming Led Zeppelin lansat în anul 2025 faptul că a trecut printr-o copilărie dificilă din punct de vedere economic dată fiind raționalizarea alimentelor în Britania postbelică (i.e. la scurt timp după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial). Această raționalizare a alimentelor a durat aproape un deceniu, mai precis din 1945 până în 1954.[11]

A terminat școala la 16 ani după ce a picat toate examenele iar ulterior a devenit muzician de sesiune (session muzician) în Londra anilor 1960 unde s-a intersectat cu viitorul său coleg de formație, Jimmy Page. De-a lungul perioadei în care acesta a activat ca muzician de sesiune (cântând 7 zile pe săptămână în studio), John Paul Jones a scris și aranjamentele unor artiști precum Herman's Hermits, Donovan sau Lulu în timpul serii, urmând ca ziua să contribuie la chitară bas electrică pentru înregistrarea cântecelor în studio. De asemenea, a fost implicat în coloana sonoră a filmului To Sir, with Love (1967) în calitate de regizor muzical.

În copilărie, John Paul Jones a cântat la pian, fiind ulterior angajat în adolescență ca organist și dirijor de cor la o biserică locală.[12] De asemenea, tot în copilărie, John Paul Jones a descoperit genurile muzicale blues, jazz, muzică clasică și muzică latino (inclusiv muzică cubaneză sau salsa) datorită influenței și educației muzicale pe care a primit-o de la părinții săi. Ulterior, acesta avea să descopere muzica soul și motown de asemenea în anii 1960 (în special Marvin Gaye sau Otis Redding precum și James Jamerson sau Duck Dunn). Influențele muzicale cele mai reprezentative în anii acestuia de formare au fost bluesman-ul Big Bill Broonzy, Jimi Hendrix (nu atât de mult din punct de vedere tehnic, cât mai degrabă simbolic), Jerry Lee Lewis, Ray Charles, Little Richard, Charles Mingus, John Coltrane, Miles Davis, Gil Evans sau Bill Evans.[13] Prima chitară bas pe care John Paul Jones a cumpărat-o a fost un model Dallas Tuxedo, urmată de alte modele până când a decis să folosească consacratul model Fender Jazz Bass din 1962 (model asociat cu basistul Jaco Pastorius din formația de jazz fusion Weather Report de asemenea, model pe care l-a numit „the Bass of Doom” dat fiind sunetul mai dur al acestuia). John Paul Jones a folosit un sistem de notație muzicală pe care l-a învățat de la tatăl său când a compus riff-ul central pentru piesa Black Dog de pe albumul de studio Led Zeppelin IV (1971) în timp ce călătorea cu trenul.[14][15]

Contrar numelui său de scenă, John Richard Baldwin nu este, de fapt, înrudit cu John Paul Jones, comandant de navă scoțian-american din secolul al XVIII-lea. John Richard Baldwin a adoptat acest nume de scenă la sugestia unui prieten pe nume Andrew Loog Oldham pe vremea când încă era muzician de sesiune (înainte astfel de a deveni membru în Led Zeppelin).[16]

În formația Led Zeppelin (1968–1980)

[modificare | modificare sursă]

În anul 1968, basistul și claviaturistul John Richard Baldwin (cunoscut mai mult sub numele de scenă John Paul Jones) a pus bazele formației și supergrupului de rock Led Zeppelin împreună cu chitaristul Jimmy Page, pe care îl întâlnise anterior în cadrul unor sesiuni de înregistrare în Londra anilor 1960. A ajuns membru al acestei formații de rock clasic datorită recomandării de a-l suna pe Jimmy Page pe care a primit-o de la soția sa, Maureen (Mo). Împreună cu solistul Robert Plant și bateristul respectiv percuționistul John Bonham componența formației a fost completată definitiv până la destrămarea ulterioară a trupei în anul 1980. Prima piesă pe care a cântat-o cu colegii de formație din Led Zeppelin la prima repetiție a grupului a fost The Train Kept A-Rollin' (Train Kept A-Rollin), un cântec original de jump blues respectiv rhythm & blues de muzicianul american de jazz respectiv rhythm & blues Tiny Bradshaw. De-a lungul timpului în cadrul acestei formații (mai precis un interval de circa 12 ani), John Paul Jones a avut mai multe contribuții compoziționale semnificative, cu precădere pe albumul de studio In Through The Out Door (1979)[17][18] dar nu numai. Comportamentul acestuia în timpul turneelor cu Led Zeppelin a fost unul în mare parte diferit de cel al colegilor săi de formație, în special Robert Plant și Jimmy Page, fapt care i-a atribuit porecla „the quiet one”, dat fiind modul rezervat, stoic și calculat cu care acesta a cântat pe scenă și s-a comportat în hoteluri.[19] Deși a avut un succes comercial masiv cu această formație, John Paul Jones a dorit la un moment dat să plece din grup, îndreptându-și atenția către familia sa, exact ca în cazul lui John Bonham, dar managerul formației, Peter Grant, i-a convins ulterior să rămână pe amândoi.

Cariera solo și alte proiecte

[modificare | modificare sursă]

După destrămarea formației Led Zeppelin în anul 1980 în urma morții tragice a bateristului John Bonham, basistul John Paul Jones și-a continuat parcursul muzical cu anumite colaborări cu alți artiști (spre exemplu Paul McCartney, ex-The Beatles, un muzician pe care acesta îl respectă pentru tehnica sa la bas)[20][21] precum și printr-o carieră solo. La începutul anilor 1980, John Paul Jones a început să compună muzică clasică de asemenea. Prima colaborare a sa post-Led Zeppelin a fost cu artista Diamanda Galás pe albumul solo de studio al acestuia intitulat The Sporting Life care a fost lansat în anul 1994. Ulterior, John Paul Jones a mai lansat încă două albume de studio de-a lungul anilor 1990 și 2000, mai precis Zooma (în 1999) respectiv The Thunderthief (în 2001). Pentru o perioadă relativ scurtă de timp, John Paul Jones a cântat în supergrupul de muzică rock Them Crooked Vultures împreună cu Dave Grohl (ex-Nirvana, Foo Fighters) la tobe precum și cu Josh Home (ex-Kyuss, Queens of the Stone Age) la voce și chitară.[22]

Echipamanet muzical

[modificare | modificare sursă]

Până la mijlocul anilor 1970, John Paul Jones a folosit un bas Fender Jazz, iar după 1975 a trecut la chitare bas fabricate de lutierul Hugh Manson.[23] Cu toate acestea, încă folosește ocazional basul Fender Jazz.

Spiritualitate

[modificare | modificare sursă]
John Paul Jones (stânga; John Richard Baldwin pe numele său real) alături de colegii de formație din Led Zeppelin în anul 1971, un grup de intelectuali și muzicieni englezi interesați de ocultism de asemenea. Se poate observa un lăntișor cu ankh purtat de acesta în această fotografie.

Dintre cele 4 simboluri ale formației Led Zeppelin, sigiliul care reprezintă identitatea vizuală a lui John Paul Jones este triquetra, un simbol celtic și nordic antic (care se regăsește atât în ​​arta celtică cât și în cea nordică, adică în cea a vikingilor). De asemenea, de-a lungul anilor 1960 și 1970, John Paul Jones a fost fotografiat purtând lăntișoare cu ankh, un simbol ezoteric din mitologia egipteană care reprezintă eternitatea sau viața eternă.[24] De altfel, toți membrii formației au fost interesați de ocultism precum și de alte teme sau subiecte spirituale sau supranaturale.

Viață personală

[modificare | modificare sursă]

În filmul concert The Song Remains the Same de Led Zeppelin din 1976, John Paul Jones apare într-o scenă în care le citește fiicelor sale din Jack și vrejul de fasole (Jack and the Beanstalk în limba engleză în original), un basm englezesc vechi. Pentru o perioadă scurtă de timp în anul 1982, John Paul Jones a predat un curs de compoziție de muzică electronică la Darlington College of Arts din Devon, Anglia. John Paul Jones este căsătorit din 1967 cu Maureen Jones cu care are trei fiice, mai precis Jacinda Jones (care este muziciană de asemenea), Tamara Jones și Kiera Jones.[25] Căsnicia acestora este una dintre cele mai lungi ale unui cuplu al unui muzician rock. În timpul liber, John Paul Jones a declarat că îi place să asculte Radiohead, Trent Reznor (Nine Inch Nails), Tool sau Alison Krauss atunci când e în mașină. Referitor la genurile muzicale preferate, acesta a mai declarat faptul că îi place tot de la bluegrass la muzică world, cubaneză, flamenco, blues, jazz sau muzică clasică contemporană, citându-l pe jazzman-ul american Duke Ellington: „Sunt două tipuri de muzică - muzică bună și muzică proastă.”

Discografie solo

[modificare | modificare sursă]

Discografie împreună cu Led Zeppelin

[modificare | modificare sursă]

Discografie împreună cu Them Crooked Vultures

[modificare | modificare sursă]
  • Them Crooked Vultures (2009)
  • No Introduction Necessary (1968), cu mai mulți artiști (printre care Jimmy Page de asemenea)

Albume de coloană sonoră

[modificare | modificare sursă]
  • Scream for Help (1985)
  • The Song Remains the Same (1976)
  • Led Zeppelin DVD (2003)
  • Celebration Day (2012)
  • Becoming Led Zeppelin (2025)
  1. „John Paul Jones” (în engleză). Internet Broadway Database. LCCN 2002563812. Wikidata Q31964. Accesat în .
  2. „John Paul Jones”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  3. „John Paul Jones” (în engleză). Discogs. Wikidata Q504063. Accesat în .
  4. „Montreux Jazz Festival Database”. Wikidata Q99181182. Accesat în .
  5. mandolinesdelunel (). „John Paul Jones and the mandolin - ITW Lunel 2013”. YouTube. Accesat în .
  6. Allison Rapp (). „6 Great John Paul Jones Collaborations Outside Led Zeppelin You Might Not Know”. Ultimate Classic Rock magazine. Accesat în .
  7. „John Paul Jones”. AllMusic.com. Accesat în .
  8. Corbin Reiff (). „20 Things You Didn't Know John Paul Jones Did”. Revista Rolling Stone. Accesat în .
  9. Benoit Gautier, of Atlantic Records. (). „John Paul Jones”. Strings Direct. Accesat în .
  10. Pubali Dasgupta (). „Five isolated Led Zeppelin songs that prove John Paul Jones is a genius”. Far Out Magazine. Accesat în .
  11. Redacția BBC. „1954: Housewives celebrate end of rationing”. BBC.com. Accesat în .
  12. „Happy Birthday John Paul Jones”. Madhouse Magazine. Accesat în .
  13. Lisa Sharken. „John Paul Jones”. Vintage Guitar. Accesat în .
  14. Nick Wells (). "I wrote Black Dog on a train. There was a Muddy Waters song with a riff that never ended..." How John Paul Jones wrote Led Zeppelin's Black Dog”. Guitar World. Accesat în .
  15. Tim Coffman (). „The one song Led Zeppelin struggled to record: "I actually wrote it in rehearsal". Far Out Magazine. Accesat în .
  16. Matthew Wilkening (). „John Paul Jones - Stage name origins”. Ultimate Classic Rock magazine. Accesat în .
  17. Jordan Potter (). "My album": The Led Zeppelin album John Paul Jones calls his own”. Far Out Magazine. Accesat în .
  18. Hannah Moxey (). „The Making of Led Zeppelin's Final Album – In Through the Out”. WKNC 88.1. Accesat în .
  19. Cindy Grogan (). „John Paul Jones: An Appreciation”. CultureSonar. Accesat în .
  20. Eric Schall (). „The Paul McCartney Album John Paul Jones Played on in the Post-Zeppelin Years”. Showbiz Cheat Sheet. Accesat în .
  21. Rafael Polcaro (). „John Paul Jones' opinion on Paul McCartney as a bassist”. Rock And Roll Garage. Accesat în .
  22. Roy Wilkinson (). „John Paul Jones: Led Zeppelin's best-kept secret”. The Guardian. Accesat în .
  23. Nick Wells (). „The bass remains the same: How they made the Manson John Paul Jones E-Bass identical to the Led Zeppelin legend's actual bass”. Guitar World, Bass Player. Accesat în .
  24. Simon Goodenough (). „Egyptian Mythology”. Google Cărți. Todtri. p. 13. ISBN 1577170652.
  25. „John Paul Jones, Biography”. IMDb. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Lecții de bass

[modificare | modificare sursă]